Noutati editoriale la Editura Curtea Veche

Una din cele mai recente aparitii editoriale la editura Curtea Veche este cartea lui Mircea Danieliuc, Femei in ghips. Desi prin miza, dezlantuire si motoare turate la maximum ar fi putea fi incadrat intr-un permanent nou val, Mircea Daneliuc nu apartine nici unui curent literar.

Daca in film si roman diseca anatomia autohtona pana la derizoriul cu putere distructiva (amplificata de ascensiuni in fantastic), in teatru autorul opteaza pentru conversia in absurd.

Un absurd extrem de firesc — cu derapaje controlate inspre grotesc —, unde artistul isi foloseste cu virtuozitate filtrele de lumina pentru a crea din tuse precise o lume-scriitura nocturn-tragica, aparent temperata de registrul comic magistral manuit. Deoarece umorul irezistibil duce la un plonjon in abis: se rade intr-o lume complet dereglata. Ceea ce-l deosebeste net de tinerii sai confrati este modul de abordare.

In timp ce noua generatie de scriitori trateaza realul luandu-l ca atare si trantindu-l pe hartie — uneori cu sunet fals, iata cauza pentru care volumele lor sunt greu de citit —, Mircea Daneliuc foloseste irationalul pentru a desfasura negativul esentelor universului romanesc.

Cele trei piese reunite in carte, Femei in ghips (esecul iubirii), Popescu (cazul Ciomu, intr-un delirant vertij) si Tenis (un pretext cu precise coduri pentru autenticul imediat), releva inca o data valentele acestui cineast, prozator si dramaturg cu totul exceptional.

Gheata, de Vladimir Sorokin

Gheata

Acest roman reprezinta punctul culminant al operei lui Vladimir Sorokin. Tot ce a scris pana acum ne apare ca o pregatire pentru Gheata. Spre deosebire de celelalte scrieri ale sale, aici ideea nu duce la o dezintegrare a textului, dimpotriva, ea il organizeaza intr-o structura de o mare eleganta. Aproape toate personajele lui sunt extrem de verosimile.

Desi uneori ele sunt plasate in situatii ireale, le percepem ca absolut vii. Gheata devine astfel o lucrare epica de felul Sufletelor moarte a lui Gogol, in care sunt prezente toate tipurile majore ale societatii moderne, fiecare cu limbajul propriu. […] Cartea este literalmente fascinanta prin compozitie si prin limpezimea transparenta a textului.

Iti vine s-o recitesti iar si iar. Interpretarile pe care le genereaza Gheata nu vor fi probabil niciodata epuizate. Vladimir Sorokin spune despre acest roma al sau: „Gheata este primul meu roman in care continutul conteaza in cel mai inalt grad si nu forma. El reprezinta o reactie la dezamagirea creata de intelectualismul modern.

Civilizatia se naruie, oamenii se simt pierduti si — incepand cu hrana si sfarsind cu iubirea — devin biete produse ale tehnologiei. Ajungi sa duci dorul primitivismului, al necontaminarii initiale. Romanul meu vorbeste despre o secta care intruneste multe trasaturi ale unei organizatii totalitare, dar numai formal.

Gheata nu vorbeste despre totalitarism, ci despre cautarea paradisului pierdut al sufletului.”

Zborul reginei, de Tomás Eloy Martínez

Zborul reginei

Pornind de la o intriga clasica, Tomás Eloy Martínez construieste un irezistibil roman despre dorinta, putere si machism.

Pe fundalul unei realitati politice dominate de coruptia la varf, neputinta legii si capriciile mai-marilor zilei, se tese incitant o pasionala poveste de dragoste intre atotputernicul director al unui ziar din Buenos Aires si protejata sa Reina Remis, o tanara jurnalista talentata.

Un periculos joc al obsesiilor in care se amesteca sexualitatea si dominatia dubleaza incursiunea in culisele politicii si ale lumii jurnalistice. Evenimentele derulate intr-un ritm alert, intr-o logica repetitiva si un accelerat delir erotic, compun o fresca al carei final imprevizibil aduce descifrarea unei povesti ce oglindeste realitatea. Aceasta carte a primit premiul Alfaguara pentru roman in 2002.

Parintii Bisericii

Les pères de l’église

Am incercat sa-i recitim pe Parintii Bisericii punandu-le si intrebarile care ne framanta pe noi, oameni ai mileniului al III-lea, interpelandu-i in mod liber asupra unor locuri din scrierile lor care ridica probleme.

Ne-am intrebat de ce, intr-o lume asa-zis „secularizata”, acesti Parinti mai sunt cititi, studiati, editati, sau, dimpotriva, de ce unii dintre ei, faimosi odinioara, cititi si rascititi, astazi au cazut in uitare.

Ce parti din operele lor sunt cele mai „actuale” si ce parti nu mai spun azi mare lucru „omului modern”? Ce trebuie pastrat din invatatura si exemplul Parintilor si ce trebuie evitat sau interpretat cu o anumita precautie? Cum s-a resimtit influenta Parintilor asupra teologiei secolului abia incheiat,

in operele unor Henri de Lubac, Jean Daniélou, Louis Bouyer, Vladimir Lossky, Urs von Balthasar, J.

Zizioulas sau Dumitru Staniloae? Toate aceste aspecte au fost dezbatute in cadrul Congresului international, organizat la Colegiul Noua Europa din Bucuresti in toamna lui 2004, congres la care au participat o seama din cei mai importanti patrologi europeni si de peste ocean.

In acest volum, ingrijit de Cristian Badilita si Charles Kannengiesser, sunt cuprinse, in trei sectiuni bine conturate, studii si eseuri de: Monique Alexandre, Jean-Robert Armogathe, Cristian Badilita, Viorel S.

Clintoc jr., Marius David Cruceru, Martine Dulaey, Jean-Noël Guinot, Petre Guran, Atilla Jakab, Charles Kannengiesser, Enrico Norelli, Lorenzo Perrone, Andrei Plesu, Marco Rizzi, Bogdan Tataru-Cazaban, Lucian Turcescu, Davide Zordan.