Nu ne vindem tara! Romania 1990 – Franta 2007 (de Emil Stoica)

In discutia pe tema Rompetrol (dar si acum ceva vreme pe tema CFR sau CEC), multi cititori au afirmat ca astfel de intreprinderi mari sunt strategice pentru Romania si, ca atare, statul ar trebui sa se opuna vanzarii lor unor straini.

Cred ca strategic pentro o tara este modul in care isi foloseste resursele, fie ca este vorba de rezervele minerale, de resurse umane (a propos, ce mai face raportul Miclea?), de frumusetea Romaniei. Desigur, rezerve strategice de cereale sau de apa sau de combustibil sau intretinerea infrastructorii sunt toate parti ale bunei guvernari.

Insa este o intreprindere care are doua rafinarii si cateva sute de statii de benzina pe teritoriul Romaniei o intreprindere strategica? Eu cred ca nu. Un investitor care are 2 miliarde de dolari in buzunar poate construi o asemena intreprindere de la zero. Numai ca are nevoie de timp: sa angajeze oameni competenti, sa obtina autorizatii, sa puna niste rotite in miscare. Iar toate astea inseamna timp, resurse, competente.

Am intrat in UE in 2007, dar stim ce inseamna asta cu adevarat? UE este atat un proiect politic cat, mai ales, unul economic care se bazeaza pe principii. Cateva dintre aceste principii sunt libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor, a fortei de munca si concurenta. Iar aceste principii au facut din extinderea UE un succes.

Si am vazut cu totii impactul perspectivei intrarii in UE asupra economiei romanesti.

Peste 1 milion de romani lucreaza in Vest, multi dintre ei in tari cu somaj considerat ridicat insa acesti romani si-au gasit de lucru. In Romania nivelul investitiilor straine a crescut de la an la an iar comertul exterior, atat importuri cat si exporturi cresc mai repede decat cresterea economica. Deschiderea economica, reforma si concurenta au facut ca inflatia sa scada pana sun 4%.

Toate astea au insemnat pentru cetateni un nivel de trai mai ridicat, salarii mai mari, proprietati mai scumpe, putere de cumparare mai mare, turismul peste granita a devnit o chestiune de week-end.

Insa toate astea s-au intamplat de cand am renuntat la sloganul “Nu ne vindem tara!” si am deschis economia.

Daca dorim ca Romania sa fie si mai prospera, aceasta politica trebuie sa continue.

Franta 2007

Dupa ce fostul presedinte Jacques Chirac a facut o lista cu 11 sectoare de activitate franceze considerate drept “strategice” – printre care si industria iaurtului, iata ca parte a visului domniei sale s-a implinit. GDF si Suez au anuntat o fuziune ce va crea o intreprindere de 80-90 de miliarde de euro.

Insa aceasta fuziune a fost decisa de guvernul francez doar dupa ce ENEL (o firma italiana controlata de guvernul italian) a anuntat intentia achiztionarii Suez (firma privata franceza). Domnii Chirac si urmasul domniei sale, Sarkozy s-au opus cu succes acestei miscari si au creat un mastodont care sa fie si mai greu de inghitit de un eventual doritor.

EDF (detinuta si ea de statul francez) si noua GDF + Suez controleaza impreuna piata de energie din Franta, o piata care a fost doar recent liberalizata la cererea expresa a UE; Franta fiind ultima tara din UE care a facut acest pas. Asta dupa ce EDF, Suez si GDF au cumparat, de multe ori cu ajutorul statului Francez numeroase active in alte tari care au liberalizat piata energiei.

Oare ce sansa va avea consumatorul francez in fata unui astfel de mastodont? Vor incerca acesti mastodonti sa fie mai eficienti, spre beneficiul contribuabilului francez? Oare ce optiuni reale va avea el? Va exista concurenta reala in Franta? Iar lipsa concurentei nu va slabi aceste firme, generand pierderi de valoare? Desigur, asta este insa problema consumatorului si contribuabilului francez.

Problema noastra, ca cetateni UE este insa ca astfel de mastodonti sunt prea puternici si pot influenta negativ, de exemplu, o politica energetica europeana comuna si bazata pe princpiile competitiei.

Un astfel de exemplu nu poate fi in folosul UE si al princpiilor sale care au facut din extindere un succes. Un astfel de exemplu da apa la moara celor care in 1990 strigau in Romania: “Nu ne vindem tara”. Un astfel de exemplu este anti-european. Insa dl. Sarkozy abia s-a apucat de treaba…

Comenteaza pe blogul lui Emil Stoica