„Copiii nu au nicio vină, iar noi am muncit o viață pentru ei și nu merităm să fim tratați așa”, spune un profesor care predă de 46 de ani. Are 69 de ani, dar este încă activ, pentru că, afirmă el, îi pasă de „generațiile care vin”. Lângă el, o profesoară din Craiova vorbește despre „realitatea pe care Guvernul nu o vede”: „Anul trecut, am strâns bani în clasă ca să luăm o pereche de adidași pentru un copil care venea iarna în papuci”. Cei doi profesori au ieșit să protesteze în stradă, alături de câteva zeci de cadre didactice nemulțumite de modificările făcute de guvern în educație, pentru a reduce cheltuielile statului.

Cadrele didactice – care protestează de mai bine de o lună – au anunțat că în 8 septembrie, în prima zi de școală, vor boicota festivitățile. „Elevii vor fi primiți, dar nu se vor ține deschideri oficiale”, spune un profesor de matematică din Titu. Alături de el, o profesoară din București, o alta din Craiova și un profesor din Slănic povestesc de ce luni, 8 septembrie, în prima zi a anului școlar, vor merge la mitingul și la marșul programat pe traseul Piața Victoriei – Palatul Cotroceni. 

„Educația nu e de negociat” și „Jos Guvernul Bolojan!” au strigat profesorii care au protestat miercuri și joi în fața Guvernului, unde spun că vor merge și vineri. Cu toții reclamă efectele măsurilor de austeritate introduse prin lege: creșterea normei didactice, reducerea cu peste 50% a plății cu ora, comasarea unităților de învățământ, creșterea numărului de elevi la clasă și riscul eliminării titularizării. 

În Piața Victoriei, am discutat cu patru dintre cadrele didactice care au ieșit în stradă.  Fiecare are propria poveste despre cum se vede școala din interior și de ce au decis să boicoteze începerea anului școlar.

„Muncești o viață întreagă să-ți iei gradele, iar acum, dintr-o dată, se șterge tot”

Profesorul Cristian Marinescu predă educație muzicală și artistică la Liceul „Șerban Vodă” din Slănic. Are 69 de ani, dar este încă activ, pentru că, spune el, sănătatea îi permite și pentru că „îi pasă de generațiile care vin”.

„La boicot, da, voi participa. La marșul de protest din București nu, pentru că noi, cei din provincie, din Slănic, ne-am organizat acolo. Sunt aici împreună cu o colegă, îi reprezentăm pe ceilalți profesori din liceul nostru. Multora le e teamă, deși n-ar avea de ce. Dar situația nu e bună deloc”, explică profesorul.

Pentru el, problema principală este „lipsa de respect” pentru munca depusă de profesori, după cum explică: „Muncești o viață întreagă să-ți iei gradele, să treci la alte categorii de vechime, iar acum, dintr-o dată, se șterge tot. Nu e vorba neapărat că am 20 de ore în loc de 16, am făcut și în trecut ore neplătite pentru că nu avea cine să le ia. Problema este dezinteresul total față de școală. Și se vede și la copii: nu mai sunt interesați de învățătură, pun mai presus «școala vieții»”.

„Au lovit în educație”

După 46 de ani în învățământ, el se declară revoltat că deciziile sunt luate fără consultarea oamenilor din sistem. „Am protestat și în trecut, când se voia scoaterea titularizării, acum vedem aceleași greșeli: se iau măsuri fără consultarea oamenilor din sistem. Inspectoratele, ministerul, nimeni nu ne-a chemat să vadă ce soluții există. În loc să reducă cheltuieli din alte zone, au lovit în educație. Școli desființate, copii tot mai puțini, haos în metodologii. Plata cu ora ar trebui mărită, directorii ar trebui degrevați – și mulți dintre ei sunt de acord cu protestul, dar nu pot să se exprime”.

În prima zi de școală, „va fi participare masivă la boicot”, crede profesorul. „Programul va fi foarte scurt, fără festivisme. Elevii vor fi primiți, dar nu se vor ține festivități. Părinții înțeleg și ne sprijină”. 

„Copiii nu au nicio vină. Noi am muncit o viață pentru ei și nu merităm să fim tratați așa”

Profesorul consideră că măsurile au fost luate în grabă, iar rezultatul este un haos care afectează direct școala și societatea: 

„Mă nemulțumește că n-au fost întrebați specialiștii înainte de a lua aceste măsuri. Este o harababură. S-au făcut reduceri, s-au mărit taxe, dar nu s-au căutat soluții reale. Probabil se dorește sărăcirea populației, ca oamenii să nu mai aibă putere să protesteze. Eu cred însă că educația ar trebui să fie ultima care să sufere. Copiii nu au nicio vină, iar noi am muncit o viață pentru ei și nu merităm să fim tratați așa”.

„Realitatea pe care Guvernul nu o știe”

Carmen Marcu (58 de ani) predă la Liceul Tehnologic „George Bibescu” din Craiova și are 34 de ani de experiență la catedră. Vine dintr-o familie de dascăli, mama fiind învățătoare, iar tatăl profesor și director de școală. De-a lungul timpului, a pregătit elevi pentru stagii practice în străinătate și spune că a primit scrisori de felicitare din partea companiilor unde aceștia au ajuns să lucreze.

„Sunt profesor din 1990. Am intrat cu 18 ore de predare și 34 de săptămâni de școală, iar acum am 20 de ore și 37 de săptămâni, pentru că așa e structura la liceele tehnologice. Vin dintr-o familie de dascăli – mama învățătoare, tatăl profesor și director de școală. Eu sunt inginer în domeniul automobilelor, am două facultăți tehnice, două masterate, cursuri de formare în Franța și am scris zeci de proiecte europene pentru a duce elevii la practică în străinătate. De peste 20 de ani, copiii mei merg în Franța, Spania, Italia. Am primit scrisori de felicitare, inclusiv de la Ford, unde 25% dintre angajați au fost elevii mei”, spune ea.

În toți acești ani, a fost și dirigintă, ceea ce i-a permis să vadă de aproape cum trăiesc copiii. „Sunt dirigintă de la începutul carierei și știu exact evoluția socială a copiilor. Din păcate, acum este dezastruoasă. Am 15 elevi cu burse sociale, bani cu care își plăteau căminul și cantina. Anul trecut, am strâns bani în clasă ca să luăm o pereche de adidași pentru un copil care venea iarna în papuci. Guvernul nu știe realitatea asta”.

Problemele, spune profesoara, sunt adâncite și de lipsa resurselor pentru elevii cu cerințe educaționale speciale: „Avem copii cu cerințe educaționale speciale pe care nu îi putem ajuta, pentru că nu există suficienți psihopedagogi sau profesori itineranți. Ajung să fac alfabetizare cu elevi de clasa a IX-a. În plus, clasele sunt prea aglomerate: cum poate o învățătoare să pună stiloul în mână unui copil de 6 ani, dacă are 30-32 de elevi? Are un minut pentru fiecare”.

„Eu și colegii mei am făcut meditații gratuite, din suflet, ca elevii să ia BAC-ul”

Carmen Marcu spune că munca profesorilor nu poate fi pusă la îndoială. „Am muncit o viață pentru acești copii, am primit felicitări și din Franța, și din Spania pentru seriozitatea lor. Și totuși, ministrul dezinformează, spune că ne-a scăzut norma didactică sau că profesorii trăiesc din meditații. Este fals. Eu și colegii mei am făcut meditații gratuite, din suflet, ca elevii să ia BAC-ul”.

Mesajul ei este ferm: „Nu noi am distrus bugetul statului și nu noi trebuie să fim primii pedepsiți. După 34 de ani de muncă, nu e normal să stăm cu sabia deasupra capului, fără să știm dacă ne mai păstrăm posturile. Pe 8 septembrie voi participa la boicot. Și colegii mei vor participa. Părinții au înțeles și ne sprijină: «Știm cât suflet ați depus pentru copiii noștri».

Mesajul meu pentru ministrul Educației și pentru premierul Bolojan este clar: „să-și dea demisia”: „România are nevoie de oameni serioși, tehnocrați, care să gândească pe termen lung. România nu s-a născut săracă, dar este distrusă prin tăieri, impozite și lipsă de viziune. Educația nu este de negociat. Fără educație, nu există viitor pentru această țară”.

„Niciodată nu a început școala în forma asta”

Sorin Ghițulescu predă matematică la Titu de peste patru decenii, mai exact de 43 de ani. La 65 de ani, deși se apropie de pensie, spune că nu vrea să se retragă: „Legătura cu școala, cu realitățile de acolo, mai ales cu copiii, contează enorm pentru mine”.

Pentru el, problema cea mai gravă este modul în care au fost impuse măsurile. „Ce mă deranjează? Toate măsurile luate. Pentru că nu am fost consultați cu absolut niciuna dintre ele. Dacă ar fi existat o consultare cu profesorii, cu părinții, cu elevii, altfel ar fi stat lucrurile. Nu înțeleg de ce noi am ajuns să fim considerați cei care am devalizat România. Pe baza așa-ziselor „economii” ni se spune că s-au plătit salariile și că s-au recuperat două miliarde de lei”.

Profesorul spune că va fi în stradă pe 8 septembrie, la protestul major anunțat în Piața Victoriei: „Ce facem acum e doar o pichetare, suntem puțini, dar atunci estimăm că vom fi 30.000. Și sper să fie alături de noi și părinții, și elevii, și studenții. Copiii vor fi primiți la școală, dar nu vor fi festivități. Nu avem ce să sărbătorim. Este prima dată, din câte știu eu, când se boicotează deschiderea anului școlar. Au mai fost proteste  – da, dar ele vizau examenele naționale. Niciodată nu a început școala în forma asta”.

„Statul ar fi trebuit să ne apere, nu să ne lovească”

Despre situația generală a educației, Ghițulescu vorbește apăsat: „Cum văd eu sistemul de educație, după atâția ani? Din păcate, nu pot să spun că merge spre normalitate. Atâta timp cât educația rămâne subevaluată financiar – și nu numai – nu avem cum să facem performanță. Și țin să spun ceva important: performanță nu înseamnă doar să ridici un elev de la nota 9 la 10. Asta e bine, dar adevărata performanță este să ridici un copil de la nota 2, 3, 4, la 5, 6 sau 7. Asta contează și mai mult.

Noi nu trebuia să fim primii sacrificați. Statul ar fi trebuit să ne apere, nu să ne lovească. Din păcate, modul în care s-au luat aceste decizii arată că ministrul Educației nu e omul potrivit să conducă. De aceea cerem demisia”.

„Nu mai pot”

Ramona (45 de ani) predă limba franceză la un liceu din Capitală și are 23 de ani de experiență la catedră. Spune că iubește meseria, pe care și-a dorit-o încă din copilărie, dar că situația de acum o obligă să iasă în stradă. Este mamă singură și are un băiat care tocmai a intrat în clasa a XI-a.

„Am ieșit în stradă pentru că sunt nemulțumită de tot ce se întâmplă. Pierd foarte mult la salariu, la plata cu ora, și, ca mamă singură, nu reușesc să mă întrețin nici pe mine, nici pe copilul meu. Anul acesta trebuia să ia bursă și nu mai ia. Pentru noi era un ajutor. El a muncit și a fost cât a putut de silitor, a trecut de media 9,50 și se baza pe bursa de merit. Vrea un calculator performant, își dorește să meargă la Automatică, la Politehnică. Eu îl susțin cât pot, dar în condițiile astea nu mai reușesc. Îmi doresc să facă o carieră bună, e un copil cuminte și devotat studiului, și vreau să-l ajut. Am ieșit în stradă, pentru că nu mai pot”, spune ea.

Pentru profesoară, scăderea veniturilor înseamnă mai ales că nu își mai poate sprijini fiul în drumul său academic, după cum povestește.

Dezamăgirea este cu atât mai mare cu cât profesoara simte că și-a urmat vocația. „Predau de 23 de ani. Este meseria pe care mi-am dorit-o din copilărie, îmi aliniam păpușile și le „predam”. Fac asta cu dedicare, dar acum sunt foarte dezamăgită”.

Pentru 8 septembrie, spune că planul este clar: va fi în școală doar pentru a-și primi elevii, după care va merge în Piața Victoriei: „Dacă și elevii, și părinții vor vrea să fie alături de noi, e și mai bine, chiar așteptăm acest lucru”.

Pentru ministrul Educației, Daniel David, mesajul ei este simplu: „I-aș transmite să se mai gândească. Educația nu e de negociat. Un popor responsabil și prosper poate fi salvat doar prin educație. Ar trebui să vadă dacă nu pot fi făcute reduceri în alte părți”.