O comparatie intre Ponta si Iohannis. Si o problema de stil

După discursul ţinut marţi de Klaus Iohannis am observat că, deşi Preşedintele României s-a schimbat, numărul îndârjiţilor (fie că sunt simpatizanţi ai Preşedintelui, fie că sunt „antipatizanţi”) a rămas constant. Dacă România ar avea un pietroi drept preşedinte, tot s-ar găsi două tabere care să combată încins una împotriva celeilalte. Asta e amuzant pe de o parte.

Pe de altă parte, n-ar fi o idee bună să începem să-i judecăm pe politicienii importanţi nu în funcţie de stilul pe care îl adoptă, ci în funcţie de faptele lor? Că mie deja nu-mi mai pasă dacă un ministru e de la PSD, PNL sau de la altă mizerie.

Anchetele DNA din ultima perioadă demonstrează cu vârf şi îndesat cât de amestecate sunt culorile politice, singura nuanţă comună de la stânga până la dreapta fiind maroul corupţiei. Ce mă interesează aşadar nu mai este stilul, ci ce face omul, mai ales când e înalt demnitar. Căci ne alegem preşedinte sau prim-ministru, nu creator de modă.

Deocamdată, fiind doar de 100 de zile preşedinte, Klaus Iohannis nu poate fi judecat prea aspru, oricât de antipatică i-ar fi unui regăţean vorba molcomă a saşilor. Cu toate astea, semnele de început sunt oarecum îngrijorătoare. Un exemplu rapid: în timpul discursului de la Cotroceni, preşedintele Iohannis s-a scuzat că „nu toate proiectele au putut începe concomitent. Mă refer în special la (…) structurarea unui mecanism de dezbatere pe educaţie şi pe sănătate”.

Au trecut 100 de zile şi Klaus Iohannis încă nu şi-a numit în echipă consilieri pe educaţie şi sănătate. Cele două domenii esenţiale pentru creşterea oricărei ţări, dar adânc ignorate de cele mai multe guverne. Dacă în educaţie Preşedintele deţine propria-i expertiză, în domeniul sanitar Klaus Iohannis are mare nevoie de un consilier capabil. Da, sunt dezamăgit că lui Iohannis îi trebuie mai mult de 100 de zile pentru a-şi completa echipa cu membri-cheie. Sunt dezamăgit pentru că ştiam că un Preşedinte serios ar trebui să vină în post cu o echipă gata formată, nu să se „trezească” pe parcurs.

Dar nu Iohannis este cel care se pregăteşte să serbeze trei ani de guvernare. Da, atât a trecut de când Victor Ponta şi-a numit guvernul „cel mai cinstit din istorie”. 14 miniştri penali sau cu probleme de integritate mai târziu, şi Victor Ponta reuşeşte să se agaţe în continuare de fotoliul de premier. Trei dintre miniştrii numiţi de Victor Ponta sunt în arest, iar doi au fost deja condamnaţi definitiv.

În orice ţară normală, Victor Ponta ar fi trebuit de mult timp să demisioneze. În România, a fost penalizat „doar” de alegători, pierzând categoric alegerile prezidenţiale. Cu toate acestea, Victor Ponta rezistă în fruntea guvernului României, dar nu datorită iscusinţei sale politice, ci a sistemului care face tot ce poate pentru a-l menţine la putere. Şeful unei echipe guvernamentale pline de corupţi, cu un mentor politic penal, cu rude şi prieteni urmăriţi pentru corupţie sau evaziune, Victor Ponta este ultima speranţă a politicienilor hoţi din România. Şi sunt mulţi şi (încă) puternici aceşti hoţi.

Au trecut trei ani de guvernare Ponta şi România continuă să fie o ţară fără autostrăzi, o ţară cu spitale publice proaste din care cei mai mulţi medici fug, o ţară cu profesori plătiţi mizerabil şi în care se încearcă desfiinţarea puţinelor instituţii performante din educaţie, o ţară în care cei mai mari evazionişti fiscali nu sunt privaţii, ci marile companii deţinute de stat. Acestea sunt faptele nude. Tupeul şi aroganţa domnului Ponta, ieşit rapid din perioada de pocăinţă de după eşecul electoral, sunt doar detalii de atmosferă.

Ştiţi că România continuă să fie şi în 2014 ţara în care mor cei mai mulţi bebeluşi din Uniunea Europeană? Mult mai mulţi decât în orice alt stat membru. Ştiţi de ce se întâmplă asta? Pentru că gravidele de la ţară nu au medic şi moaşă la ele în sat. Guvernul oferă salarii prea meschine pentru cei care ar vrea să lucreze în mediul rural. Şi pentru că multe sate nu mai sunt legate de oraş nici prin trenuri, nici prin şosele bune. Guvernul nu le reface nici pe unele, şi nu le construieşte nici pe celelalte. Şi pentru că maternităţile din România continuă să fie insuficient dotate. Guvernul spune că nu are bani pentru aşa ceva.

Dar domnul Ponta are bani de vacanţe scumpe în Dubai. Iar fostul său ministru de Finanţe are lingouri de aur şi tablouri ascunse în pereţi. Iar fostul său ministru al Transporturilor, acum la puşcărie, deţine o mulţime de case şi maşini luxoase. România e un stat sărac condus de oameni foarte bogaţi.

Ieri, maternitatea Filantropia din Bucureşti a primit un incubator performant pentru salvat bebeluşii. Dar nu, nu de la Ministerul de care aparţine l-a primit. Ci de la un ONG (Salvaţi Copiii) care, împreună cu o librărie online, au strâns donaţii de la cititori pentru a cumpăra acest incubator. Banii, nu puţini, s-au strâns repede. Oameni obişnuiţi au cumpărat cărţi pentru a salva bebeluşi.

Într-o ţară în care librăriile şi ong-urile, nu Guvernul, ajung să doteze maternităţile cu aparatură performantă, nu mai am deloc chef să vorbesc despre stilul politicienilor.