O romanca de la Stuttgart in lupta cu prejudecatile: SIDA e astazi un virus social

I se spune Laura, mama homosexualilor din Stuttgart, sau Vrajitoarea. Dupa fustele ei s-a ascuns, ani buni, o minoritate: homosexuali, lesbiene, bolnavi de SIDA. Sub deviza „Daca Vrajitoarei nu i se intampla nimic, atunci nici noua”, acestia au iesit incetisor la lumina si si-au cerut drepturi, atat in sudul Germaniei, cat si in Romania.

Anul trecut, Laura Halding-Hoppenheit a condus parada Gay si un forum tematic la Bucuresti.

Intre 29 ianuarie si 1 februarie, ea a fost la pupitrul Intalnirilor pozitive, conferinta organizata cu sprijin politic german, la Primaria din Stuttgart.

Solutii pentru sero-pozitivi

Conferinta pe tema Viata cu HIV/SIDA, organizata de Deutsche AIDS-Hilfe e.V. (DAH) are traditie din 1990, fiind cotata a doua ca importanta in Europa, intre evenimentele de profil. Anul acesta, au conferentiat primarita Stuttgart-ului Gabriele Müller-Trimbusch, Dr. Norbert Otten de la Daimler AG, reprezentanti ai conducerii DAH si Laura, membra de onoare a acestei asociatii.

Prin explicarea problemelor si dialog, la acest gen de actiuni se incearca activarea principiului „Ajuta-te singur”. Discutiile s-au focalizat pe „stigmatizare, auto-stigmatizare, discriminare”. Suport vizual pentru discutii l-a oferit expozitia „Imagini ale unei stigmatizari” cu fotografii, sculpturi si instalatii plastice. „HIV in viata profesionala” a fost tema forumului de vineri. Subiectul e de mare interes pentru bolnavii de SIDA si seropozitivi, care sunt tot mai interesati de oferta medicala de terapii combinate.

Sa spun ca sunt seropozitiv sau nu? se intreaba cei afectati, tinand secretul pana in ultima clipa. Motivul e frica de a starni repulsie, dezaprobare, de a deveni tinta de mobbing al colegilor si, in ultima instanta, de a fi concediati. Pe cealalta parte a baricadei, apare intrebarea: Cum sa ma comport, cand la locul de munca apare un caz de infectie HIV? Se constata ca populatia, in general, habar n-are sau stie foarte putin despre boala si caile ei de transmitere.

Incidentul Congo

Pentru astfel de clarificari, in Germania ca si si in Romania, se implica activ Laura. „Incerc si acolo sa incurajez, sa arat solidaritate homosexualilor. Am fost si la Bucuresti, de cateva ori, i-am ajutat pe bolnavii de SIDA”. In 2007, reactia bisericii si a unor extremisti a fost negativa, s-a ajuns si la violente de strada, dupa spusele Laurei.

La contra-demonstratia din timpul Gay Fest 2007 de la Bucuresti, s-ar fi spus: „homosexualii va seduc copiii, din cauza lor noi nu avem munca, aduc numai rau in tara asta”. „Nu avem nevoie de ei” si „Sa se duca in Congo!”, ne spunea Laura despre reactiile de atunci, intr-un interviu luat la Stuttgart.

La Cristopher`s Street Day din 2008 de la Bucuresti, opozitia pare sa-si fi pus batele la naftalina, s-a putut discuta mai deschis. Laura a aparut si la televiziunea romana. In perioada actuala, de criza, pericolul pare sa revina. Crizele incurajeaza extremismul si tendinta de a translata vina pentru „raul general” asupra unor minoritati. Intre aceste minoritati, sunt si protejatii Laurei.

Dragostea de fosile

Venita din nordul Germaniei – din portul Hamburg – la Stuttgart, acum 34 de ani, absolventa de Universitate din Bucuresti, specialitatea arheologie, voia sa se ocupe de „fosile si alte raritati arheologice”. Raritatile le-a gasit, insa, sub alta forma, in lumea pe atunci extrem de marginalizata a homosexualilor. „Aceste exemplare se misca” a spus ea intr-un interviu.

Dedicatia pentru „aceste exemplare” a costat-o, in plan privat. Sotul, care lucra pentru o mare editura si avea vederi conservatoare, a parasit-o. Laura a ramas mama de doi copii si de multi mai multi ‘copii’ cu inclinatii sexuale nefiresti. E oare indreptatit sa fie numiti asa? Da, dupa Biserica, nu, dupa sustinatorii libertatii de optiune sexuala.

Frica de sotii si secretare

In anii 90, escapadele la unul din cluburile stuttgarteze ale Laurei, King`s Club, se faceau pe intuneric si pe furis. „Unii dintre clienti, abia cand ajungeau in club isi schimbau hainele si se dichiseau”, povesteste Laura. „Pentru multi dintre ei, scaunul de la bar era si locul de spovedanie. Imi spuneau ca sunt casatoriti si au copii, insa, de ani de zile, se iubesc cu barbati”.

La inceput, in clubul Laurei nu aveau acces femei: teama clientilor de a fi prinsi in flagrant de sotii sau secretare era prea mare. Ea mai vorbeste despre problemele homosexualilor si lesbienelor turci, comunitate de imigranti din Germania la care represaliile familiilor sunt violente, cand se li descopera aceste inclinatii sexuale.

Tripla discriminare

Laura mai povesteste despre mentalitatea diferita, vizavi de comunitatea gay, in orasele mari si in mediul provincial din Germania, despre modul in care homosexualii, seropozitivii si bolnavii de SIDA se ascund, in Romania, ferindu-se de abordarea publica a problemelor si dorintelor lor.

Mama homosexualilor din Stuttgart considera ca exista o tripla discriminare: „Luptam pe trei fronturi: impotriva virusului, impotriva dispretului societatii si impotriva prejudecatilor din randul comunitatii noastre. Cine se imbolnavea, ramanea singur”. Pentru ea, „SIDA e astazi un virus social”.

Si, ca situatia sa se schimbe, Laura Halding-Hoppenheit se implica in munca de lamurire, in Germania si in Romania, lucreaza cu Aids-Hilfe, care actioneaza pe plan international. Ea a candidat si pentru un post de consilier, la primaria din Stuttgart.