O scurta comparatie intre maestrul domnului Victor Ponta si un bunic

Vreau să fac o scurtă comparație între maestrul domnului Victor Ponta (Adrian Năstase, pentru care Victor Ponta și-a exprimat respectul nețărmurit în mai multe rânduri) și bunicul meu. De ce fac asta? Pentru că ieri domnul Ponta, recent prim-ministru,a scris așa: „Epurările făcute în 2015-16 în cadrul elitelor politice, economice, de media şi sociale sunt comparabile ca număr şi impact doar cu anii 1950-60”.

Domnul Adrian Năstase, maestrul domnului Ponta, a făcut politică toată viața. A avut un socru mare politician comunist, a avut nenumărate funcții înalte, a făcut bani, a condus partide, a manevrat fonduri publice grase. Într-o zi din anii 2000 l-au luat la pușcărie. Pentru că judecătorii au decis, după un proces lung-lung și transparent, că a furat.

Bunicul meu nu a fost membru de partid. Era unul din cei mai muncitori și prosperi oameni din satul lui. Într-o zi din anii 50 au venit și l-au deportat. Fără proces, fără judecători, noaptea la 5, cu mitralierele la poartă.

Speriat de pușcărie, maestrul domnului Ponta a încercat să-și tragă un glonț în gât. A fost norocos și a ratat: a scăpat doar cu o zgârietură pentru care a fost oblojit săptămâni în șir într-o rezervă de spital central.

Speriat de deportare, bunicul meu s-a ascuns în porumbi. Până ce a văzut cum soldații îi iau familia. Atunci a ieșit din ascunzătoare și s-a predat. După o lună de călătorit într-un vagon de marfă, au fost aruncați în câmp deschis. Fără nimic. Sub cerul gol: bunicul meu, soția lui, 3 bătrâni și un copil.

Maestrul domnului Ponta a fost închis un an și jumătate (sau doi? nu mai știu). De acolo a scris cărți, a scris pe blog, a primit pachetele grase ale familiei.

Bunicul meu a stat prizonier în deportare 6 ani. Acolo i-au murit bătrânii familiei. Acolo i s-a născut un fiu. L-au botezat abia la 3 ani. Preoții erau interziși în lagărul pentru deportați.

După ce a ieșit din pușcărie, maestrul domnului Ponta a trebuit să plătească ca amendă a zecea parte (aproximativ) din averea lui. A început să fie invitat la sindrofii, să țină conferințe, să meargă la televiziuni. Copiii lui (cărora le urez sănătate) au făcut cele mai scumpe școli private din Europa, soția lui s-a îmbrăcat la fel de bine.

După ce a fost eliberat, bunicul meu nu a mai găsit niciuna din cele trei case pe care el și familia lui le munciseră. I-a fost interzis pentru alți 6 ani dreptul de a munci, așa că a făcut curățenie la porci. Înainte fusese inginer agronom. Copiii lui se jucau cu coceni de porumb și au văzut un televizor prima oară în adolescență. Au muncit mult ca să intre la facultate, pentru că aveau dosar prost. Soția lui, bunica mea, a rămas marcată pe viață de anii deportării.

Domnule Ponta, am crezut că ați ascuns/șters statusul de pe Facebook în care ați scris ce ați scris. Se pare că nu. Eu speram că, totuși, mai știți ce e rușinea.