O tragedie veninoasă. Silviu Purcărete pune pe scenă o nouă piesă și e de neratat
În ultimele două-trei stagiuni, scena Teatrului Vasile Alecsandri din Iași a devenit locul miraculos în care Silviu Purcărete își exercită cu migală, pasiune și fantezie debordantă vocația de arheolog teatral, scrie criticul de teatru Mircea Morariu, pe Contributors.
Marele regizor s-a aplecat la teatrul din Iași asupra unor texte vechi, din alte vremuri, așa cum a fost Plugarul și Moartea, o piesă din secolul al XV lea a cărei montare i-a fost recomandată regizorului de regretatul George Banu, ori a readus în actualitate scrieri mai apropiate de noi, așa cum este celebrul Cenci al lui Antonin Artaud. O capodoperă invocată de multă lume, care însă a provocat reticențe atunci când a venit vorba punerii ei în scenă.
Despre Thomas Middleton, autorul piesei Women beware Women, tradusă și adaptată de însuși regizorul spectacolului, aflăm o bogăție de detalii din foarte bine realizatul caiet-program, întocmit de Cristina Rădulescu și de Silvia Ghilaș. Middleton a scris un număr consistent de piese, este considerat de experții în literatură engleză un maestru al comediei, a colaborat cu Shakespeare (implicarea lui în definitivarea lui Timon din Atena este dată de shakespearologi drept certă), face parte din generația lui Marlowe, Ben Jonson și Phlipip Massinger. A fost la vremea lui un răsfățat al publicului, însă, asemenea deja amintiților Marlowe și Ben Jonson, de-a lungul timpului a fost eclipsat de marele Will.
Suntem, așadar, la Florența pentru ”O tragedie veninoasă”. Suntem la Florența renascentistă. Calmă, frumoasă, spațiu al tuturor contradicțiilor posibile. Amestec de eleganță, perversitate, sexualitate obscenă, de viclenie, de răutate masculină și feminină deopotrivă. Loc al capcanelor de toate felurile. Capcane din care scapă cine poate, fără a avea vreodată garanția salvării definitive. Că doar nu degeaba, încă din prima scenă a spectacolului, ne întâlnim cu lumea pestriță a Cetății. Formată din înalta nobilime, din intriganți și codoși, din vânători de avere fără scrupule ca și din oameni simpli. Alături de impozantele coloane în spatele cărora se ascund uneori protagoniștii și se ticluiesc multe, scenograful Dragoș Buhagiar a plasat paturi supraetajate în care se află oameni ce amintesc de somnolenții de pretutindeni sau de pacienții unui spital de boli mintale. Firește, nu lipsesc nici manechinele, nici cârjele și nici valizele, este prezentă și folosirea măștii și a machiajelor puternice, toate devenite veritabile mărci de identificare ale spectacolelor purcăretiene.
De un impozant baston se servește, de pildă, bogata văduvă Livia. Altminteri femeie vitală, expertă în minciuni și intrigi, aranjamente, răzbunări și comploturi de toate calibrele și felurile. Adeptă a unei originale economii de piață a sentimentelor, a jocului de șah cu dragostea fiindcă și în acest domeniu Livia socotește, asemenea Ducelui, că totul se vinde și se cumpără. Livia, excelent interpretată de Ada Lupu (rolul înseamnă o schimbare în tipologia persoajelor interpretate de actriț, este deținătoarea tuturor secretelor. Pe care știe când să le destăinuie și pune la treabă în folos propriu. Livia se aseamănă cu cel numit Sordido (Andrei Sava), aranjează de conivență cu Fabrițio (Călin Chirilă) și Gardiano (Doru Aftanasiu) căsătorii cu schepsis, precum aceea dintre frumoasa și versatila Isabella (Diana Roman) și un tâmpițel simpatic, amestec de Încurcă Lume și Încurcă Spectacol (Horia Veriveș), facilitează adultere prezente și viitoare, puțin păsându-i că acestea sunt evident împotriva legilor firii. Așa cum este și acela al deja amintitei Isabella cu unchiul Hippolito (Cosmin Maxim).
Livia crede că își poate cumpăra amanții, numai că se înșală amarnic și costuri maxime crezând că l-a obținut contra unui preț mic pe bărbatul sărac, tânăr și frumos Leantio (Răzvan Conțu) dezamăgit și pentru un moment cu busola pierdută din pricina groaznicei trădări în iubire a Biancăi (Mălina Lazăr). Fata care trece rapid de la puritatea și ingenuitatea de tânără căsătorită la cele mai josnice calcule ce îi indică profitabilitatea maximă a unui mariaj cu Ducele Florenței (Ionuț Cornilă). La rându-i, Ducele este și el un maestru al dedublării, ipocriziei, minciunii și păcălelii, înzestrări pe care și le exercită în relațiile cu toți supușii, îndeosebi cu fratele lui, Cardinalul (Dumitru Năstrușnicu).
În fine, Livia este regizoarea marelui spectacol al pedepsirii celor ce au atentat la presupusa, iluzoria ei fericire, numai că, de la un moment dat, totul îi scapă din mână. Ritmul endiablé, tinctura de grotesc imprimate și până atunci spectacolului de regia lui Silviu Purcărete ajung la turație maximă în scena nunții. Gândită ca o altfel de noapte de la Spartul Târgului. Devenită o noapte neagră, aceea a unui măcel desăvârșit de intervenția Mamei (Petronela Grigorescu). Care îi mitraliază pe toți, mai puțin pe Papă. Acesta supraviețuiește și mânâncă indiferent și impasibil struguri. Că doar nu degeaba e el infailibil.
La Beaumarchais, totul se termină cu cântece. În spectacolul lui Purcărete are și muzica lui Vasile Șirli misiunea ei. Nu va determina căderea Bastiliei, așa cum nu a avut cine știe ce consecințe politice nici piesa britanicului Middleton. Însă momentul final e al culorilor și personajelor ce împânzesc scena. Actorilor deja numiți adăugându-li-se, la fel ca la început, Andreea Boboc, Diana Chirilă, Haruna Condurache, Radu Ghilaș, Robert Agape, Alexandra Azoiței, Mara Bărbărie, Iustin Găuneac, Ionuț Cozma, Luca Gumeni, George Gușuleac, Valentin Mocan, Eduard Pîslariu, Anamaria Rusu și Marian Stavarachi. La fel ca în spectacolele populare din alte vremuri. Cărora Purcărete le-a identificat perenul nimb de modernitate.
Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași
O TRAGEDIE VENINOASĂ după Women Beware Women de Thomas Middleton
Regia, traducerea și adaptarea scenică: Silviu Purcărete
INTERVIURILE HotNews.ro