Oameni de neomenie (de Razvan Exarhu)

Pe langa conspiratia, conjuratia, fratia imbecililor – sau cum vreti sa-i spuneti – mai exista una, cel putin la fel de numeroasa si in continua dezvoltare. Ea este sustinuta de oameni care se simt nascuti sau imputerniciti, indreptatiti sa-i pedepseasca pe altii.

Nu intra aici justitiarii gen Sergiu Nicolaescu, recuperatorii si cei care impart dreptatea cu diploma. Nu se socoteste nici starea de razboi cu toata lumea, in care traieste majoritatea. Sunt cetatenii care din diverse motive nu le pot, momentan, crapa celorlalti capul cu bata de baseball cu tricolor. Cei care au ales subtilitatea victoriei pe termen lung.

Aceia care supravegheaza si pedepsesc din spatele vizorului, de sub cascheta, de dupa ghiseu, de cealalta parte a seringii, de dupa zidurile institutiilor de stat, la adapostul parbrizului, al ochelarilor de soare, al imunitatii, al indiferentei genetice.

Probabil ca am ales unul dintre cele mai redundante subiecte de pe la noi, dar si redundanta poate fi un semn al vitalitatii. Ganditi-va ca, reduse la elementele simple, stanga politica inseamna dreptate, iar dreapta, libertate.

La noi, stanga a generat un sistem perfect corupt si colega dreapta a adus si ea pe lume nu libertatea, ci lejeritatea. Si cum se vede pe fetele lor cat sunt de inteligenti si cinstiti, parca nici nu-ti mai vine sa pui intrebari serioase.

Te resemnezi sa dai cu speranta drumul la televizor, sa vezi cine a mai murit. Sau, ca sa formulez ceva mai corect politic, a decis sa se ocupe de alte proiecte personale. Dar nedumerirea ramane, pentru noi toti, inclusiv pentru consilierii acestor iresponsabili.

Daca tot nu ne pot ajuta sa traim mai bine decat peste cativa zeci de ani, n-ar putea totusi sa ne ajute sa ne simtim macar ceva mai bine acum?! Pe scurt, daca viata noastra nu poate fi buna si senina, n-ar putea fi putin mai simpla? Mai putin chinuitoare?

Sunt tare curios sa vad retetele cu care si-a cumparat antinevralgic ministrul sanatatii (desi e limpede ca nu e cazul sau). As vrea sa vad permisele suspendate ale politistilor care nu au aceeasi adresa in toate actele. As vrea sa-l vad pe domnul Tariceanu incercand umil sa prinda privirea unei asistente medicale blonde.

As vrea sa stiu cum se simte domnul Basescu cand afla ca din ce in ce mai multi elevi joaca bine carti in timpul orelor. Si as mai vrea sa stiu cat de impliniti profesional, cat de umani se simt cei care ne arata zilnic moartea cu topor in cap la televizor. Cat de multa admiratie merita un cititor de stiri despre cadavre de oameni, gaini si pisici?

Pentru ca, imi pare rau ca trebuie sa va dau aceasta veste, in Germania a murit o pisica din cauza nenorocitei asteia de gripe aviare, care a rapit dintre maselele noastre atatea gaini in floarea varstei, unele chiar inainte de a-si vedea primii puisori strapungand coaja oului, al carui pret a scazut ingrijorator, si acum, stirile despre vreme.

Vremea e facuta din amanunte care le scapa tuturor, la fel ca si in cazul nostru. Felul in care traiesc oamenii e doar un detaliu.

Felul in care sunt tratati e un aspect. Modul in care ei inteleg sa-si respecte obligatiile cetatenesti, sa-si plateasca impozitele si sa spuna resemnati – asta e!, este insa crucial.

Daca statul nu poate sa-i pedepseasca destul cu institutiile si reprezentantii sai aberanti, intervin imediat cetatenii, cu o injuratura, cu o delatiune, cu ce are fiecare la indemana.

Nu ca ar fi ceva anormal in asta, anormal e ca se intampla aproape doar asta. Anormal e ca, la 16 ani distanta de animalul de Ceausescu, traim intr-un stat cu reflexe de militian transpirat. Anormal e ca ne purtam ca niste animale unii cu altii, chiar si atunci cand nu e nimic de pierdut sau de castigat.

Trist e ca idiotii nemilosi travestiti in costume business reusesc sa transforme viata noastra intr-o continua diversiune de cruzime.

Nu se mai vorbeste despre Experimentul Pitesti astazi. Acolo comunistii au incercat si au reusit, uneori prin tortura, sa-i transforme pe detinutii politici in tortionari pentru ceilalti detinuti de aceeasi conditie.

Daca privim cu atentie, putem sa vedem minut cu minut cum ne chinuim unii pe altii, aproape pe gratis, sub privirile grasute ale unor dezumanizati.

E stupid ca la capatul zilei sa ne povestim la nesfarsit cat de rai si prosti sunt ceilalti. Puneti deoparte o rosie, un ou si un cartof, poate si o ceapa medie si doi-trei morcovi, pentru coloanele oficiale, sa fie. Si daca porunca iubirii pentru aproape e prea grea, incercati o varianta ajutatoare: tortureaza-l pe aproapele tau numai daca e masochist.