Obligatiile unui presedinte: Realismul, vointa, tenacitatea

Am citit cu mare atentie ceea ce a spus presedintele Traian Basescu la conferinta de presa. Cred ca a fost un discurs demn si cinstit care a indicat liniile de forta ale continuarii programului de reforme institutionale, juridice si morale. Repet, un program care nu a inceput astazi si care a fost de-acum transpus in legi care schimba si vor continua sa schimbe multe lucruri in Romania. Nu a fost un discurs al blamului, al gasirii de tapi ispasitori, al negarii dificultatilor, anxietatilor, frustrarilor si tensiunilor reale, ci unul responsabilitatii, inclusiv a celei personale. Europa, intreaga lume trece printr-o criza, Romania nu este plasata in alta galaxie. Austeritatea este extrem de dura, efectele sunt dureroase. Liderii pot comite greseli, dar importanta este viziunea de ansamblu si luciditatea. Daca privesc retrospectiv, mi-ar fi greu sa gasesc un alt lider post-decembrist (pe cei de dinainte de 1989 sa-i lasam de-o parte, desi mi-e greu sa ignor ca pe 26 ianuarie Ceausescu ar fi implinit 94 de ani!) care sa fi spus public, in raport cu unele erori personale, ceea ce a admis Traian Basescu. Ma intreb cati lideri occidentali au facut acest lucru si, poate ca ma insel, dar unul dintre foarte putinii a fost Ronald Reagan pe tema Iran-contras. Ceea ce insa nu afecteaza esenta actiunii politice asociata cu proiectul pe care Traian Basescu l-a sustinut si il sustine.

Discursul a fost limpede, coerent si la obiect. Mesajul sau principal, cum imi spunea un bun prieten, este in directia: Nu va fie frica! Nu va temeti!Aveti incredere in statul de drept! Avem nevoie de intarirea democratiei, nu de subminarea ei. Spre deosebire de cei care au vazut acolo un fel de mesianism (termenul a fost adeseori folosit in raport cu Churchill, de Gaulle, Kennedy si Reagan, pe drept ori pe nedrept), eu am vazut realismul asumarii obligatiilor functiei prezidentiale. Traian Basescu stie cine este si ce poate oferi. Apelul la societatea civila si la intelectualiii publici mi se pare normal in conditiile in care, intr-adevar, multe voci au fost amutite de presiunile incredibile exercitate de corurile denigrarii. Nu este usor sa fii in chip constant tinta pupinizatorilor de serviciu pozand in arbitrii moralitatii imaculate. Exista cel putin o televiziune privata care nu face altceva decat sa demonizeze orice tine de zona gandirii si actiunii civic-democratice. Cred ca, in comentariul postat pe blogul sau, politologul Cristian Preda surprinde in chip sintetic si adecvat aceste lucruri.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro