Opinie: Avem încă un proiect de strategie energetică. Bifat

Elogiul inactivității: decât să te afli în treabă, mai bine fă ceva util, citește o carte bună! Un sfat splendid, pe care nu l-am urmat atunci când am decis să studiez cele 152 de pagini de text (multe, multe…) ale proiectului Strategiei Energetice – ultima variantă, cărora li s-au adăugat alte 14 ale anexei numită „Plan de acțiune pentru implementarea Strategiei…”

Ce reproșez oricărui document (excesiv de) birocratic este că devine (de cele mai multe ori) imposibil de lung și te pierde, cu toată bunăvoința de care ești capabil, cam după 10 pagini; iar dacă vrei să găsești undeva spre final un rezumat care să te lumineze (adică dacă eroul învinge!) nici vorbă să-l afli. Așadar, ori îți faci singur rezumatul cu prețul unei interminabile buchiseli a sute de pagini, ori te dai bătut! Nu m-am dat bătut! Am făcut bine sau nu, nu știu, dar m-am străduit în orice caz să fiu onest în analiză.

POZIȚIA MINISTERULUI. NOTA DE FUNDAMENTARE

Ministerul Energiei a dat publicității un comunicat în data de 14 iunie ac. prin care anunțat că proiectul Strategiei Energetice este postat în consultare publică până în data de 13 iulie ac., timp în care cei interesați pot transmite ministerului puncte de vedere prin poșta electronică la adresa: ser2024@energie.gov.ro.

Documentele pe care le putem consulta pe platformă sunt: textul proiectului Strategiei Energetice și Nota de fundamentare. Pentru proiectul de Strategie Energetică din mandatul de ministru de resort deținut (la acel moment) de Virgil Popescu[2] – noiembrie 2020 – fusese obținut și un Aviz de mediu (nr.53/2020), care a fost atacat în justiție și apoi anulat de instanță, așa cum se menționează în Nota de fundamentare:

„… la data de 05.07.2021 a fost introdusă o acțiune în instanță, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, prin care reclamanta Asociația Bankwatch România a formulat în contradictoriu cu Guvernul României și Ministerul  Mediului, Apelor și Pădurilor cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea avizului de mediu. Instanța de fond, Curtea de Apel București a admis cererea și a anulat avizul de mediu la finele anului 2022 prin sentința civilă nr. 1951/04.11.2022, cu consecință lipsirii de efecte a demersurilor privind avizarea interministerială și promovarea hotărârii Guvernului de aprobare a strategiei energetice naționale. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de Ministerul Energiei și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 1951/04.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel că avizul de mediu a fost anulat definitiv prin Hotărârea nr. 2645/17.05.2024.”[3]

Conform Legii nr.123/2012 – a energiei electrice și gazelor naturale și dispozițiilor normative din HG nr. 316/2021 – privind organizarea și funcționarea Ministerului Energiei, această instituție guvernamentală este responsabilă de inițierea și revizuirea strategiilor naționale în domeniul energiei; scop în care actualul ministru, Sebastian Burduja, a considerat util să emită și un Ordin – nr.1420 din octombrie 2023 – prin care a înființat „Consiliul onorific pentru energie (…), organism onorific și consultativ al Ministerului Energiei, fără personalitate juridică”, ale cărui obiective au fost prevăzute la art.2, în timp ce activitățile care i-au fost încredințate au fost detaliate la art.4 din Ordin.

Componența nominală a acestui Consiliu Consultativ, pentru cine este interesat, poate fi găsită aici. Legătura între ministrul de resort și Consiliu, cu privire la efortul de redactare a textului proiectului Strategiei Energetice postat acum în consultare publică, a fost asigurată printr-un consilier cu rol de coordonator – anume de domnul Adrian Băzăvan[4].

În Nota de fundamentare, Ministerul și-a expus punctul de vedere privind elementele de noutate pe care le aduce acest ultim proiect de Strategie și a trecut în revistă atuurile României pe care documentul strategic, odată adoptat, ar trebui să le pună în valoare. Reiau și eu pe scurt, unele dintre argumentele expuse de ministerul de resort:

• Viziunea Strategiei Energetice a României este de dezvoltare a sectorului energetic în condiții de securitate, accesibilitate și sustenabilitate, asigurând atât competitivitatea economică cât și un loc central pentru consumator, ținând cont de țintele climatice ale UE pentru anii 2030, 2040 și 2050. Definirea viziunii și a obiectivelor fundamentale au luat în considerare resursele energetice naționale, precum și faptul că România continuă să se bazeze pe un mix energetic echilibrat și diversificat, ceea ce oferă credibilitate pentru asigurarea pe termen lung a securității energetice a țării.

• Dezvoltarea SEN înseamnă creșterea rezilienței și consolidarea profilului țării de pilon regional al securității energetice; asigurarea accesibilității prețului energiei și a competitivității economice; tranziția treptată de la surse poluante de energie la surse curate, folosind gaz natural drept combustibil de tranziție; dezvoltarea capacităților de stocare; îmbunătățirea eficienței energetice; modernizarea centralelor de producție existente și încadrarea lor în normele de mediu; extinderea duratei de viață a zăcămintelor mature de țiței și gaze în vederea diversificării surselor de energie din producție indigenă; întărirea rețelelor de transport și distribuție de energie, inclusiv prin interconectări cu țările din jur; încurajarea creșterii consumului intern în condiții de eficiență energetică; realizarea unei piețe competitive și performante de-a lungul întregului lanț, care așază consumatorul în centrul său; flexibilizarea rețelei și creșterea numărului de participanți, inclusiv prosumatori.

• Pe măsură ce lumea se îndreaptă către surse de energie mai curate și mai durabile, este important să ne asigurăm că această tranziție este justă și incluzivă. Aceasta înseamnă luarea în considerare a impactului social și economic al tranziției de la combustibilii fosili, în special asupra comunităților și lucrătorilor dependenți de industriile energetice tradiționale, conform Planurilor de Tranziție Justă ale celor șase județe din România [cu industrii ce sunt afectate de tranziția energetică]. Tranziția energetică trebuie să fie echitabilă, gestionând cu atenție efectele sociale și economice asupra celor vulnerabili.

• Crearea rețelelor inteligente de energie va permite optimizarea consumului de energie, reducerea costurilor și creșterea eficienței sistemelor de încălzire și furnizare a apei calde. Aceste rețele vor integra tehnologii avansate de monitorizare și control, precum și algoritmi de învățare automată, pentru a anticipa cerințele de energie și a adapta livrarea acesteia în timp real, în funcție de nevoile individuale ale utilizatorilor și de condițiile de mediu.

• O provocare pe termen lung pentru sectorul energetic românesc este de a contribui la realizarea obiectivului Uniunii Europene de a deveni primul continent cu emisii „net zero” de gaze cu efect de seră la orizontul anului 2050, însemnând ca toate emisiile degajate să fie absorbite, fie pe căi naturale, fie pe căi artificiale, precum tehnologii de captare și stocare a carbonului. În acest sens, obiectivele Strategiei energetice sunt de aliniere la țintele UE pentru 2030, respectiv 2050, cu scopul de a gestiona în mod echitabil tranziția sectorului energetic românesc către producerea de energie curată.

• Cealaltă provocare este asigurarea securității energetice, în contextul războiului Rusiei în Ucraina și a climatului geopolitic din ce în ce mai dificil din regiune. Atât România, cât și Uniunea Europeană se află sub imperativul major de reducere a dependențelor de importuri de resurse primare și tehnologie de la actorii ostili, prin diversificarea surselor de aprovizionare și întărirea producției interne. Tranziția către surse regenerabile de energie în lipsa controlului asupra lanțurilor de aprovizionare cu tehnologie și materii critice necesare are potențialul de a periclita și mai mult securitatea energetică. Așadar, este necesară o abordare complexă, care ia în considerare nu doar resursele primare de energie, dar și tehnologiile pentru noi echipamente.

• Strategia subliniază importanța interconectărilor aflate în construcție în Europa Centrală și de Sud-Est. Acestea contribuie la dezvoltarea piețelor de energie și a mecanismelor regionale de securitate energetică, în conformitate cu regulile comune ale UE. Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale și de energie electrică ale României cu cele ale Republicii Moldova reprezintă un obiectiv strategic al celor două țări. De o mare importanță este și dezvoltarea interconectărilor cu Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Azerbaidjan, Georgia, Grecia și Turcia.

• România este țara cu piața cu cea mai mică dependență de gaze naturale din import. Adăugând în acest peisaj, pe lângă poziția geostrategică favorabilă, resursele descoperitele din Marea Neagră, România va juca un rol definitoriu în regiune. În acest context, Strategia Energetică stabilește că România își va menține actuala poziție, de exportator de energie și furnizor de securitate pentru Republica Moldova, pentru regiune și pentru întreaga Europă. În același timp, consumul intern de energie este previzionat și va fi încurajat să crească, făcând necesară creșterea concomitentă a capacității de producție energie curată pentru a răspunde ambelor imperative.

• Valoarea investițiilor pe care România le va putea face utilizând fonduri europene prin Planul Național de Redresare și Reziliență și prin Fondul pentru Modernizare depășește 16 miliarde de euro. Investițiile vizează domenii precum energia regenerabilă, înlocuirea cărbunelui din mixul energetic, energia nucleară, cogenerarea, biocombustibilii și modernizarea infrastructurii energetice.

TEORIA ȘI PRACTICA

Ce spune, în genere teoria? Că redactarea unui document de strategie guvernamentală implică respectarea unor condiții de (i) fond, (ii) formă și (iii) conținut pentru a asigura eficacitatea și implementarea corectă a strategiei.

Condițiile de fond. În primul rând se cere o analiză contextuală:

(a) Evaluarea situației actuale, identificarea problemelor și nevoilor.

(b) Este utilă și o analiză SWOT.

Apoi se formulează obiectivele: în genere funcționează regula SMART (specifice, măsurabile, accesibile, relevante – orientate spre rezultat, încadrate în timp). Este analizat cadrul legal și politicile existente. Sunt precizate resursele necesare pentru implementarea strategiei (financiare, materiale, umane etc.). Sunt precizați actorii relevanți de care depinde implementarea strategiei: ministere, autorități, agenții, companii publice și private, ONG-uri, comunități etc.

Cum să arate documentul? Adică condițiile de formă. Structura documentului ar trebui să fie, așa cum am explicat deja, creionată pe capitolele: introducere, analiză situațională, viziune și misiune, obiective strategice, măsuri și acțiuni, plan de implementare, monitorizare și evaluare. La redactare se folosește un limbaj clar și concis (se evită pe cât posibil jargonul tehnic excesiv, inutil). Sunt incluse sau anexate diagrame, tabele, grafice ș.a.m.d., care să ilustreze datele și informațiile esențiale. Formatul documentului este unul standardizat.

Există în acest sens un Regulament (aprobat prin HG nr.561 din anul 2009) privind „procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării / aprobării”. Cu alte cuvinte, un document de strategie guvernamentală va avea:

(a) O „Introducere”: Privind contextul general, justificarea strategiei, și care prezintă scopul documentului.

(b) Analiza situațională: Evaluarea problemelor și nevoilor curente, date statistice relevante, analiza SWOT.

(c) Viziunea și misiunea: Viziunea pe termen lung și misiunea ministerului / guvernului, altor organizații în domeniul respectiv.

(d) Obiectivele strategice: Enumerarea obiectivelor strategice principale și specifice.

(e) Măsuri și acțiuni: Detalierea măsurilor și acțiunilor concrete pentru atingerea obiectivelor.

(f) Planul de implementare: Calendarul activităților, responsabili, resurse alocate, termene de realizare.

(g) Monitorizarea și evaluarea: Indicatori de performanță, metode de monitorizare, mecanisme de evaluare și raportare.

(h) Concluzii și Recomandări: O sinteză a documentului, concluzii cheie, recomandări pentru acțiuni viitoare.

Revenind la proiectul Strategiei Energetice, cred că am formulat cu temei critica de la început, pentru că textul postat în consultare publică nu are un capitol de concluzii și recomandări. Găsim introducerea, viziunea, analiza de context, obiectivele (generale și specifice), programele de măsuri, indicatorii de performanță, și în anexă un (prea) sumar plan de acțiuni. Din nu înțeleg ce motiv anume, cei care au redactat documentul au decis că nu are rost să revină la final cu o scurtă sinteză, să tragă câteva concluzii, să ne lumineze asupra unor recomandări cheie pe care le-au gândit și care să prevină eventualele dubii ale implementatorilor.

Insist eu prea mult? Fac caz? Nu cred, dimpotrivă. Un document guvernamental serios își află centrul de greutate întotdeauna în acest ultim capitol. Un capitol care, pe deasupra, lămurește cititorul dacă textul a fost redactat superficial sau dimpotrivă.

SCRIEȚI, SCRIEȚI, CEVA RĂMÂNE![5]

Viziunea

Ni se explică în text că, pentru a materializa viziunea și a îndeplini cele șase obiective strategice propuse, ar trebui respectate („îndeplinite simultan”!) o serie de principii, enumerate după cum urmează:

(a) Prioritizarea securității de aprovizionare și a capacității de răspuns la crize;

(b) Dezvoltarea sectorului energetic pe principiul eficienței și raționalității economice;

(c) Echitate economică și socială pentru regiuni și oameni;

(d) Atingerea neutralității climatice până în 2050;

(e) Crearea unei piețe de energie libere, competitive și antreprenoriale;

(f) Neutralitate tehnologică și exploatarea tuturor resurselor energetice care pot contribui la reducerea emisiilor și întărirea lanțului de producție;

(g) Dezvoltarea sectorului de stocare a energiei electrice și termice;

(h) Consolidarea lanțului de aprovizionare (supply chain) dedicat industriei energetice;

(i) Dezvoltarea economiei circulare (spre exemplu prin utilizarea energiei rezultate din procese industriale în sisteme eficiente centralizate de încălzire si răcire).

Nu-mi este clar cum vor fi simultan respectate principiile (b) cu (d), (f) și (g), de exemplu. Atingerea neutralității climatice, așa cum o dovedesc de ceva vreme dezbaterile și atenționările formulate de industrie la Pactul Verde European, nu se poate face decât cu prețul sacrificării unora dintre criteriile de eficiență și raționalitate.

Dacă ai, spre exemplu, gaze să-ți ajungă 30 de ani, de ce anume ai investi în costisitoare (pentru Sistemul Energetic și stabilitatea sa) uriașe ferme eoliene și solare? Dar o faci din motive exterioare eficienței și raționalității – întemeiate și acestea, orientate spre viitor – și compensezi distorsionând și cadrul de competitivitate, prin adoptarea de scheme de ajutor de stat (CfD, de exemplu) care, în final, sunt suportate de consumatorul final, așa cum bine se știe.

Când formulezi obiective strategice de politică energetică – de exemplu: „Energie cu emisii scăzute de carbon” sau „Acces fizic la energie pentru toți consumatorii și accesibilitate financiară și competitivitate economică a energiei”, ajungi să sacrifici eficiența, raționalitatea și poate chiar și principiul general al competitivității. Vor fi alte obiective care prevalează și implicit costuri suplimentare care trebuie să fie asumate în numele unui bine viitor.

Și încă: Obiectivul de „piață energetică eficientă” – acolo unde „… statul deține un dublu rol în sectorul energetic. Pe de-o parte, statul este elaborator și implementator de politici energetice, reglementator al piețelor și arbitru, garant al stabilității sectorului energetic și susținător al investițiilor private. Pe de altă parte, statul este deținător și administrator de active sau acționar semnificativ atât în segmentele de monopol natural (transportul de țiței, transportul și distribuția de energie electrică și gaz natural), cât și în producție, distribuție și furnizare a energiei” – pare mai mult o soluție artificial construită, de motivare a faptului că și în viitor piețele de energie electrică și a gazelor naturale vor rămâne serios controlate de stat.

După cum bine știm, unde este intervenție instituțională, eficiența este de cele mai multe ori sacrificată.

Obiective și obiective specifice

În opinia mea, OS1.8 nu este un obiectiv de securitate energetică, ci mai degrabă un obiectiv de politică externă, aferent strategiei naționale de susținere a Republicii Moldova pentru a face față agresiunii Federației Ruse, dar și în scopul integrării cu succes ca stat membru în Uniunea Europeană în orizontul anului 2030. Ca să poată „garanta” securitatea energetică a Republicii Moldova, guvernul trebuie să facă ceva mai mult decât să legifereze. Unde mai pui că legiferarea este un atribut al Parlamentului. Contribuția României cu resurse energetice adecvate la efortul Republicii Moldova de a-și asigura securitatea energetică ar fi un obiectiv legitim și corect formulat în contextul Strategiei Energetice.

Obiectivul specific OS2.3 ar trebui să fie răspunsul la cea mai mare problemă a sistemului energetic național, care va continua să se adâncească, doar că este superficial tratat:

„Dezvoltarea și utilizarea potențialului tehnico-economic al SRE în SEN depinde de dezvoltarea capacităților de stocare. Acestea vor facilita sinergia între diversele componente ale sectorului energetic, precum și echilibrarea acestuia. Obiectivul este de a avea o capacitate totală instalată de 1,5 GWh până în 2035 în cazul energiei electrice, atât în baterii, cât și în hidrocentrale cu acumulare prin pompaj.”

Strategia asumă că ponderea producției SRE va crește continuu – acesta este obiectivul -, ajungând la 41,1% din consum în 2035 (vezi figura), dar pentru stocarea energiei produse de aceste surse „atât în baterii, cât și în hidrocentrale cu acumulare prin pompaj” strategia are în vedere o capacitate (instalată!) simbolică, de 1,5 GW. Cred că, tehnic vorbind, aici avem o contradicție. Aș fi putut să o arăt mai clar dacă găseam ceva anexe, niște curbe de exemplu, care să pună în evidență cum anume s-a calculat că 1,5 GW instalați vor fi suficienți.

Sursa: Proiectul Strategiei Energetice

Nu este tot eficiență energetică atunci când producția este apropiată de locul de consum, cum este cazul prosumatorilor? Se putea formula aici un obiectiv specific legat de încurajarea – prin subsidii de stat – a consumatorilor domestici care sunt interesați de investiția în proiecte complexe: izolarea locuinței, producția și stocarea de energie electrică (prosumator), soluții alternative de încălzire (pompe de căldură etc.)?

OS4.2 este superficial formulat. Problema nu este de grad de racordare, ci de acces la rețeaua de gaze naturale. Pentru că pur și simplu nu există rețele de alimentare cu gaze naturale în foarte multe localități din România. Dacă sensul obiectivului era acela de a prezenta intenția de extindere a acestor rețele, atunci formularea trebuie să reflecte concret acest lucru. Și mai este ceva: centralele termice pentru uz casnic alimentate cu gaze naturale este descurajată în Europa. Este, prin urmare, înțelept să ne propunem extinderea rețelelor de gaze naturale? Un document strategic nu ar trebui să facă afirmații prolixe.

Interesantă și opțiunea de a combate sărăcia energetică prin, de exemplu: „… adoptarea tehnologiilor de prosumator și creșterea capacității instalate de producție descentralizată de energie. Scopul este atingerea unei ținte de 2,5 GW capacitate totală instalată a prosumatorilor în 2030. Această tranziție către un sistem energetic distribuit va permite consumatorilor să-și reducă costurile energetice și să producă energie curată și sustenabilă”.

Dar eu mă tem că sărăcia energetică ține de faptul că avem gospodării unde veniturile sunt mai mici decât cele care pot acoperi coșului minim de consum, consumatori care ar trebui definiți legal drept „consumatori vulnerabili de energie”. Un consumator vulnerabil nu va reuși niciodată să vină cu un aport propriu la costurile unei investiții care să-l facă mai puțin vulnerabil. Resursele financiare nu-i vor permite să-și dărâme soba pentru o centrală pe peleți, pentru un aragaz electric sau pentru a deveni prosumatori.

Doar ca idee, în 2021 ANRE estima că jumătate din peste 8,7 milioane de consumatori casnici se află în situația de sărăcie energetică, fiind consumatori vulnerabili[6]. Să se mai fi schimbat ceva între timp?

În ce privește al cincilea obiectiv, îl găsesc de asemenea inconsistent formulat. Probabil că ai o piață relevantă atunci când: (i) ai din plin energie de tranzacționat, pentru că produci ieftin și diversificat și mai ești și bine interconectat zonal; (ii) ai platforme de tranzacționare de încredere pentru toți actorii interesați: producători, consumatori, furnizori, traderi (intermediari), din țară și din regiune. De aici trebuie să plecăm. Avem așa ceva? Vom avea vreodată așa ceva?

Va dori – ca să dau un exemplu relevant – vreodată OMV Petrom să aducă tot gazul extras din Marea Neagră la tranzacționat pe OPCOM și BRM? Pentru că, declară Christina Verchere, când vine vorba despre piața pe care o au în vedere după 2027: „Anul trecut am luat decizia de investiție, împreună cu partenerul nostru Romgaz, și ne așteptăm la prima producție de gaze naturale în 2027. Vom investi împreună până la 4 miliarde de euro pentru dezvoltare, iar producția va fi împărțită în mod egal. (…) Pentru noi, la OMV Petrom, România este o piață atractivă datorită proximității, totuși, deoarece piața de gaze operează la scară europeană, explorăm activ toate opțiunile disponibile în Uniunea Europeană.”[7] Mi-aș fi dorit să găsesc în textul Strategiei acțiuni încurajatoare care să facă tot mai relevantă piața noastră de energie; în lipsa lor probabil că și Romgaz va face același lucru ca și OMV Petrom după 2027.

OS1 îl găsesc potrivit pentru eficiență energetică și parțial și OS2. OS3 este subsecvent protecției infrastructurii critice, un obiectiv în sine. Iar OS4 nu prea are ce căuta aici, dar poate fi de asemenea un obiectiv principal în sine. Cercetarea științifică și educația sunt baza oricărui plan de acțiuni credibil, în fond. Continua lectura articolului pe Contributors.ro