Opinie: Pacienții români, victimă colaterală a războiului împotriva canabisului

Vocile pacienților și ale experților din România sunt tot mai clare: este nevoie de legalizarea canabisului medicinal și în țara noastră, pentru ca bolnavii români să nu fie tratați inferior celor din alte state. Astfel de cerințe apar în contextul în care, în ultimele decenii, comunitățile medicale și științifice au readus canabisul în cadrul medicamentelor prescriptibile moderne, în ciuda controverselor care au împiedicat utilizarea sa în mare parte a secolului XX. Această “renaștere” a interesului medical este un răspuns rațional la nevoia de alternative terapeutice, contra prejudecăților și a legislației prohibiționiste la care România încă aderă, tot mai izolată.

Istoria canabisului urmează în mare istoria omenirii, după cum identifică studiile geografice, izvoarele istorice antice și descoperirile arheologice care se întind încă de acum12.000 de ani înaintea erei noastre. De-a lungul istoriei, canabisul este identificat drept având proprietăți medicinale și a fost folosit timp de milenii pentru efectele sale anti-inflamatoare, antiseptice și anti-convulsivante înnumeroase afecțiuni. De asemenea, faptul că oamenii posedă în corp un sistem endo-canabinoid este probabil cel mai important artefact evoluționist asupra faptului că specia noastră a interacționat adesea cu această plantă, în diferite moduri, de-a lungul dezvoltării civilizațiilor omenești.

În prezent, canabisul medicinal este legalizat și folosit în peste 80 de jurisdicții din întreaga lume, însemnând peste 45 de țări și peste 35 de state din Statele Unite ale Americii – ultima țară care se pregătește acum să legalizeze și să utilizeze canabisul medicinal fiind tocmai Ucraina. Într-atât de răspândit și utilizat este canabisul medicinal încât doar în anul 2021 a fost prescris în Germania de peste370.000 de ori, existând 138 de varietăți disponibile pacienților. În Statele Unite, de pildă, doar în anul 2022 existau peste3.8 milioane de pacienți care foloseau canabis medicinal prin prescripție, putând fi utilizat drept tratament adjuvant sau paliativ pentru alzheimer, scleroză multiplă, HIV/SIDA, boala Crohn, epilepsie, glaucom, dureri cronice și greață/vărsături cauzate de tratamentul pentru cancer,printre altele.

Între aceste 2 segmente, cel istoric și realitatea prezentă, a existat însă o perioadă tumultoasă de câteva decenii în secolul XX, când canabisul a fost perceput de Statele Unite ale Americii, și pe cale de consecință comunitatea internațională, drept o substanță deosebit de periculoasă și fără proprietăți medicinale. Fiind inclusă ca substanță controlată în Convențiile Națiunilor Unite din 1961 și 1972, planta de canabis împreună cu cercetarea și uzul medical au avut de suferit în mod considerabil, pierzându-secâteva decenii de avansuri și descoperiri medicale și științifice. Motivele acestor schimbări abrupte ale acelei perioade transced scopul acestui articol, dar este suficient de menționat că sunt pe deplin incluse de infamul “război împotriva drogurilor” inițiat strict din considerente politice la acea vreme și constatat în prezent ca fiind pierdut,contra-productiv și dăunător,tocmai de către inițiatori.

Trecând peste acest segment nefericit al istoriei, comunitatea internațională abordează acum de zeci de ani canabisul medicinal drept tratament eficient și promițător – însă aidoma multor altor domenii, România prezentului a rămas blocată tocmai în acel trecut care dăunează celor mai vulnerabili dintre cetățeni: pacienții. Așa se face că în România nu există în acest moment canabis medicinal, de care ar putea beneficia sute de mii de pacienți cu diferite afecțiuni. Deși există încă din2019 o propunere de lege (legea Victoria) care ar reglementa industria canabisului medicinal, aceasta a fost împiedicată sistematic din a înainta în circuitul legislativ tot de către același mari partide de guvernământ. Aidoma se întâmplă și cu oa doua propunere de lege depusă de Partidul REPER în 2023, care încerca să forțeze Guvernul să reglementeze acest medicament, dezincriminând totodată posesia în vederea consumul recreațional până în limita a 3 grame.

Motivele refuzului marilor partide nu includ argumente raționale (căci ar fi și imposibil de argumentat faptul că pacienții români nu ar trebui să aibă acces la acest medicament folosit de milioane de pacienți din țări dezvoltate), ci se limitează strict la invocarea unor mituri sau minciuni senzaționaliste, tocmai din infama perioadă istorică a secolului trecut. Observăm astfel că laTeleviziunea Națională sunt invitați indivizi care aduc povești irelevante ale dependenței de heroină în dezbateri despre canabisul medicinal, că există persoane publice care par să împrumutepropagandă a anilor 1930 invocând iadul în discuții despre canabis, și că România e acaparată de niște discursuri reciclate ale începerii unuirăzboi românesc împotriva drogurilor. Politic și criminologic, nu există vreo altă explicație decât faptul că majoritatea parlamentară și personajele apropiate acesteia consideră că astfel se câștigă capital de imagine, așa cum a funcționat electoral la acea vreme în America anilor 1970.

Pentru România, dauna colaterală a acestei abordări cuprinde însă tocmai totalitatea pacienților români care ar putea fi potențiali beneficiari ai canabisului medicinal.Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro