Pe locuri, fiti gata… (de Sorin Ionita)

Am doua vesti pentru prietenii nostri englezi care se tot agita zilele astea in legatura cu ipoteticul val de imigranti romano-bulgari dupa ianuarie 2007. Intai cea buna: n-o sa fie nici pe departe asa multi cum cred ei acum, dupa sperietura trasa cu polonezii, cehii sau lituanienii sositi in Marea Britanie la extinderea UE din 2004.

Nu mai spun ca efectele venirii acestora au fost benefice, consolidand competitivitatea economica a Regatului Unit, ca o parte din ei se vor intoarce oricum acasa, iar cei care vor ramane se vor integra in una-doua generatii si nu vor forma enclave etnico-religioase ca pakistanezii.

Altceva vreau sa zic: pur si simplu romanii vor fi mult mai putini decat polonezii, din motive evidente. In primul rand, in 2004 Marea Britanie a fost singurul membru al UE de dimensiuni mari care si-a deschis piata muncii (celelalte doua, Irlanda si Suedia, sunt mult mai mici).

Cu opt tari est-europene proaspat intrate si doar o piata importanta liberalizata, era clar ca toata lumea va da navala acolo.

Situatia va fi total diferita in 2007: Spania si Italia au facut pasi spre o liberalizare similara intre timp si e posibil sa ne dea drept de munca chiar de la inceput. Or, astea sunt chiar destinatiile preferate ale romanilor, care intr-un fel sau altul s-au pripasit deja in sudul Europei cu sutele de mii.

Daca dai un tur vara prin satele romanesti, din Banat pana in Neamt, si vezi masinile cu numere de Italia insirate pe strada mare, stai si te intrebi cine Dumnezeu sa mai plece in Anglia la anul, ca toti cu chef de duca s-au imprastiat de mult in cele patru zari.

Dimpotriva, ce auzi peste tot sunt lamentari ca nu mai gasesti meseriasi sa-ti faca o lucrare nici daca dai cu tunul, iar hotelurile si restaurantele se chinuiesc cu adolescenti lobotomizati, care o sterg si ei rapid la Mediterana dupa sase luni, cand reusesc finalmente sa nu-si mai taraie picioarele sau sa-ti toarne ciorba in poala.

La nivelul asta de calificare, afinitatile culturale conteaza. Sincer, nu-i vad pe romanii palmasi, din categoria Dorel, mergand in Finlanda (si ea isi va deschide portile in 2007) sa suporte acolo nopti lungi de iarna si regulile unei societati ordonate farmaceutic.

Tot spre Iberia&Italia ii va trage inima, acolo unde patronii cum-necum ii apreciaza, pauzele de pranz sunt lungi, autoritatile tolerante daca nu provoci necazuri si e usor de prins cele 200-300 de cuvinte necesare sa te descurci. Sigur, se vor duce si in Marea Britanie, de exemplu constructori pentru santierele Olimpiadei londoneze din 2012, dar predictia mea este ca grosul va fi in alta parte.

Pe de alta parte, vestea proasta pentru prietenii britanici este ca, in ciuda isteriei din tabloide si clasa politica, unde se vehiculeaza tot soiul de propuneri de natura sa-i tina pe romani si bulgari la distanta, in realitate nu prea au ce face impotriva celor care vor vrea totusi sa vina. Din ianuarie 2007 vom intra si noi in Marea Britanie cu pasaportul simplu.

Daca romanii vor munci la negru, fara sa se apuce de alte prostii, maximum ce li se poate intampla este sa fie depistati si trimisi acasa, dupa care sa revina (cum fac acum in restul UE), si tot asa. Intr-un stat de drept nu te apuci sa bagi oameni la inchisoare fiindca au vrut sa castige o paine muncind.

Dar si depistarea asta e o problema, pentru ca britanicii nu prea stampileaza la vama pasapoartele cetatenilor UE, deci nu se stie exact cand ai intrat in tara si cat ai stat.

Senzatia mea e ca Marea Britanie are acum probleme mult mai grave cu alte tipuri de imigranti, ne-europeni, cu terorismul si cu criminalitatea urbana, carora politia abia-abia le face fata (sunt politicos: cine citeste presa britanica stie ca a ridiculiza conducerea politiei pentru incompetenta a devenit sport national zilele astea).

Nu vad de unde si de ce s-ar mobiliza resurse importante pentru un joc inutil de-a soarecele si pisica facut cu mii de familii din Polonia si Romania, care lucreaza onest, nu pun bombe si cauta disperate pentru copiii lor o scoala primara cu mai putina violenta si delasare, in stare sa predea aritmetica la un nivel cat de cat comparabil cu cel de acasa.

Cred ca e cazul ca englezii sa se calmeze si sa vada partea buna a lucrurilor, asa cum au stiut sa faca intotdeauna: ar putea de exemplu sa cumpere repede terenuri in Romania, cat mai sunt inca ieftine, pe care sa le revanda cu mare profit in patru-cinci ani chiar romanilor care se vor intoarce de la lucru din Marea Britanie, inchizand astfel cu folos circuitul muncii si banilor intr-o economie libera.