Pensiile speciale – din Roma Antică, unde te puteai pensiona la 42 de ani, până azi. Cum s-a schimbat de-a lungul secolelor pensionarea. Situația din România

De-a lungul anilor, au existat în general trei motive pentru care oamenii s-au pensionat. Unii erau forțați de sănătatea precară, alții care aveau surse alternative de venit. Iar alții erau obligați să se pensioneze de către angajatorul care dorea să facă o reformă a salariaților.

De unde a venit ideea pensionării? Și cum se stabilea tratat în vremurile trecute?

Unele forme de sprijin pentru pensionare au fost finanțate prin impozite locale, iar altele prin donații. Unele sisteme erau corupte, iar acoperirea era neregulată.

Împăratul Augustus, care a domnit după moartea lui Iulius Cezar, a pus la cale o  schemă pentru soldații romani în urmă cu mai bine de 2.000 de ani. Schema avea ca scop să se asigure că oamenii se pensionează în timp ce sunt încă puternici și sănătoși. Schema acorda o sumă decentă pentru soldați după 25 de ani de serviciu, astfel încât vârsta de pensionare  era de circa 42 de ani.

Pensiile pentru persoanele în vârstă nevoiașe au și ele origini străvechi. Noul Testament  din Biblie consemnează că bisericile aveau și ele un fel de „Casă de pensii” pentru văduvele nevoiașe.

În Evul Mediu timpuriu, mănăstirile asigurau adesea nevoiașii, dar Henric al VIII-lea  le-a închis și le-a luat bunurile. O parte din activele lor au ajuns la  înalți oficiali guvernamentali după preluarea regelui.

În Evul Mediu, breslele comerciale din Transilvania asigurau sprijin financiar membrilor lor care treceau prin momente grele,

În secolul al XVIII-lea, Compania Indiilor de Est și Banca Angliei au început  să ofere pensii . Acestea au fost la început discreționare în funcție de nevoi și loialitate, dar mai târziu au acoperit toți angajații.

În 1859, guvernul britanic a adoptat Legea privind pensionarea. Această lege dă dreptul tuturor funcționarilor publici care au lucrat timp de zece ani sau mai mult și care nu au mai putut lucra din cauza bătrâneții sau a infirmității să se pensioneze cu o fracție din ultimul salariu încasat.

Legea a reprezentat o parte importantă a reformei serviciului public, plata pensionării fiind bazată pe vârstă și pe dovezile privind loialitatea persoanei. Pensiile făceau parte din contractul de muncă și erau standardizate în cadrul Serviciului Public, inclusiv cei mai prost plătiți mesagerii rurali ai oficiului poștal.La mecanism au aderat East India Company, Banca Angliei și două companii de căi ferate.

Pe măsură ce statele moderne și-au dezvoltat capacitatea de a colecta impozite pe venit, a devenit fezabil să se ofere beneficii complete de pensionare finanțate de guvernul central.

Începând cu  Germania în 1889 , țările dezvoltate au început să introducă regimuri naționale universale de pensie de vârstă.

Vârste de pensionare

Modelul armatei romane persistă în unele țări până în prezent: pensionarea din armata americană este posibilă după 20 de ani de serviciu, adică tot în jurul vârstei de 42 de ani.

Pensionarea atât de devreme este, evident, foarte costisitoare. Schema bisericească menționată în Noul Testament avea o vârstă minimă de 60 de ani, care este încă vârsta normală de pensionare în multe țări.

Potrivit OECD  vârsta medie de pensionare în cele 38 de țări membre este sub 64 de ani pentru femei și puțin peste 64 de ani pentru bărbați.

Vârstele de pensionare sunt, totuși, în creștere pentru a permite „îmbătrânirea populației”, o speranță de viață mai lungă și rate mai scăzute ale natalității. Speranța de viață la vârsta de pensionare este numărul important atunci când se calculează costul pensiilor.

Jumătate dintre români cred că vor trăi până la 90 de ani

Știm cu toții că speranța de viață a crescut în ultimii 100 de ani datorită progreselor în domeniul medicinei, precum și îmbunătățirii standardelor de viață. Partea proastă e că speranța de viață sănătoasă la împlinirea vârstei de 65 de ani în România este cea mai mică în Europa, de sub 4 ani.

Iar în ultimii 5 ani acest indicator este în scădere. Dacă acum 7 ani speranța de viață sănătoasă la vârsta de 65 de ani depășea 6 ani, acum nu putem spera să ne păstrăm sănătatea mai mult de 3,9 ani după această vârstă.

E drept, jumătate dintre români cred că vor ajunge să trăiască până la 90 de ani, aceștia fiind pe locul al doilea după greci, conform unui studiu realizat de NN Group în 11 țări – nouă state europene, Turcia și Japonia. De asemenea, românii sunt respondenții studiului care se simt cei mai pregătiți pentru a avea o viață lungă.

Românii sunt poporul cu cea mai scurtă durată medie a vieții profesionale

Înainte de pensionare, românii lucrează în medie puțin peste 32 de ani, fiind poporul cu cea mai scurtă durată medie a vieții profesionale, arată datele Eurostat. Media europeană este de 39 de ani, iar Olanda înregistrează valorile cele mai mari- aproape 44 de ani de serviciu.

După Olanda, Suedia (43,1 ani) și Danemarca (41,3 ani) sunt țările în care durata vieții profesionale e cea mai ridicată.

Cele mai mici durate de viață profesională au fost înregistrate în România (32,2 ani), Italia (32,9 ani) și Croația (34,0 ani), arată Eurostat.

Ce ascund mediile în privința pensionarilor

„Noi discutăm de o vârstă standard de pensionare de 62-65 de ani (ca medie n.r.), dar vârsta efectivă este mult mai mică pentru că mediile se fac din cei care se pensionează la 65 și cei care se pensionează la 40 de ani”, a spus Dumitru.

Astfel, e un mit că în România se muncește mult. Discutăm despre medii, iar acestea ascund unele lucruri, spune Dumitru.

„Durata vieții active în România este puțin peste 30 de ani pe statisticile Comisiei Europene, fiind cea mai mică din Europa. Dar media e făcută din cei care muncesc și la 70 de ani și din cei care ies din activitatea economică la o vârstă aproape rușinoasă, la 40 de ani, când sunt în vârful carierei”, a afirmat economistul.

Surse folosite: www.unsw.edu.au, ssa.gov., Biblia, sgp.fas.org, The Conversation