Piața Sudului. Acolo unde se sinucide Primăvara

E așa de aseptic, de luminos, de clar în Piața Sudului (fostă BIG Berceni). Țăranii sunt comersanți, bineînțes, plătesc taxe. Legumele, verdețurile, fructele sunt hypercurate, nu ating pământul. Nu pute a varză ca odinioară, privirea și talpa nu se lipesc de nimic. Miroase a detergent, Doamne ferește, nimic nu e lipicios. Dar, da, îți umpli sacoșa. E minunat, splendid. Dar, uite, cum, aici, în Piața Sudului, se sinucide Primăvara.

Piața Sudului. De vreo câțiva ani s-a redeschis Piața Sudului, în sectorul 4, „după ce a fost reconstruită și extinsă, cu spații comerciale reconfigurate”.

Fusese la fel de “reconfigurată”, cu câtva timp înainte și Piața Progresului. Adică, supermarketizată, atentă la siguranța cetățeanului. Au trecut anii, bercenarii și progresarii au intrat în ritm, viața și-a urmat cursul. Nu mai pute a sudoare și țărânâ, miroase a Supermarket. Refacerea piețelor a omorât firescul lor. Îmi place devălmășia din Piața Râmnicu Sărat, putorile și piața neagră a Oborului. În Piața Sudului și Progresului e al nu știu câtelea an în care totul e frumos, atât de minunat, încât Primăvara cu alaiul ei de verdețuri și flori se poate sinucide. E o supermarketizare care a omorât cultivatorii fără număr din comunele Berceni, din Vidra și mai de departe. Sunt acum comersanți cu marfa superbă, dar într-un număr exact.

Te ia cu fior când vezi lumina bine imbecilizată a hălii celei noi.

Să fiu înțeles exact: Piața Berceni are de toate, mi-am îndesat sacoșele.

Dar, clar e ca și cum m-aș fi dus la un supermarket. Ce-mi lipsește? Exact ce era și, clar, Piața Sudului de acum încă nu a atras. De exemplu nebunia Primăverii. Mulțimea de flori, cepe, salate, usturoaie, ridichii. Da, oamenii cu mâinile pline de pământ care stăteau ciuci prin jurul Pieții să-și vândă puținul.

Pieții Sudului îi lipsește ce a avut și ce i-a dus faima: nebunia.

Glumele oamenilor care-și strigau marfa, putoarea de varză murată, castravetele stricat de-ți muta nasul. Mica speculă, mica ciupeală, scandalurile. În Piață, Primăvara nu-nseamnă doar verdețuri crude, cum e acum în Piață. În Piață, ca-n casă, rămâne marfa iernii pe tarabă. Te poți întoarce la o murătură cu făsui, te poți duce la o nucă tocată. În Piață, de primăvară, ești copleșit. Ești terminat. Ăla a pierdut startul și vinde încă iarnă, dincoace e trufanda. Acum e minunat în sudului. În Piața Sudului e un singur anotimp cu oameni frumoși și curați, la tarabe aranjate toate și aliniate mereu.

E veșnicie multă, ca-ntr-un cimitir, pardon Supermarket.

Nu e forfotă, e ordine și disciplină. Cum spuneam, Primăvara se poate sinucide, fiind bine potolită, printre produsele ei tocmite, sortate. Printre lumina perfectă și artificială. Înconjurată bineînțeles de produsele și muzica de la fast-foodul lipit de Piață, fast-food de renume mondial. Nu-s nostalgic, să nu credeți. Dar știind ce a fost Piața Sudului (și trebuie să adaug Piața Progresul) aerul de supermarket mă lovește-n creier. Totul e minunat în Piață, dar știu ce-i fascinația diversității, intrarea în ritmul Naturii, Primăverii. Piața Berceni este un supermarket și să sperăm că nu se pregătește să devină un HUB de Inteligență Artificială.

Unde-i carnavalul? Unde-i bâlciul? Unde-i excesul? Unde-i binele și răul? Unde-s poveștile din Vidra? E minunat în Piața Sudului acum. Și comersanii și mărfurile și Primăvara sunt bine luminate de neoane, cu consum redus, ecologice.

Am cumpărat în tihnă, liniște deplină, o marfă sigură: 10 legături ceapă, 7 de usturoi, 9 de mărar, 5 pătrunjel. Salată verde, 3. Varză nouă, 1. Prețurile sunt aliniate celorlalte piețe. Taxele sunt plătite. atunci ce vreau cu acest articol? Nu știu bine nici eu. Nu-mi lipsește nimic. Piața Sudului nu-mi mai spune astăzi nicio poveste. Poate trece timpul și va fi ca-n Obor azi. Animat, aromat..Da, nu un supermarket. Acest articol are defectul faptului că știu două lumi. A pieții de altădată, a supermarketului de astăzi. Există ritmuri intermediare. Pe alea Piața Sudului încă nu le-a găsit.