Poate o instanță să numească administratorii unei societăți comerciale?
În activitatea societăților comerciale, pot să apară situații în care, din diverse motive, nu se pot numi administratorii societății. Astfel, există cazuri în care adunarea generală nu reușește numirea administratorilor societății. În aceste situații, se pune problema dacă instanțele de judecată ar putea să procedeze la numirea unor administratori, eventual cu un mandat limitat din punct de vedere temporar, adică a unor administratori provizorii.
Totodată, în asemenea situații, dacă s-a accepta o asemenea posibilitatea de numire, se pune problema puterilor acestor administratori, având în vedere dispozițiile legale referitoare la puterile administratorilor, diferite în funcție de tipurile de societate și de limitările care ar putea să existe în actele constitutive ale societăților.
Astfel, în cazul în care s-ar accepta ideea numirii pe cale judecătorească a unui administrator, puterile acestuia vor fi stabilite doar potrivit legii (în cazul unui S.R.L. – puteri depline) sau va ține seama de eventualele limitări impuse mandatului administratorului prin actul constitutiv.
În practica instanțelor de judecată, s-a solicitat numirea pe cale judiciară a unui administrator provizoriu, cu mandat limitat în timp, până când Adunarea generală numește noii administratori.
Aceste cereri, datorită specificului, sunt soluționate de către instanțele de judecată pe calea ordonanței președințiale, o procedură specială, sumară, în care se verifică îndeplinirea anumitor condiții specifice, respectiv: existența unei aparențe de drept în favoarea celui care solicită emiterea ordonanței, urgența și caracterul vremelnic al ordonanței astfel dispusă.
În practică, în cazuri extreme – spre exemplu, decesul asociatului unic care era și administratorul societății și imposibilitatea dezbaterii succesiunii pentru a se determina noii asociați – instanțele de judecată au considerat că ar fi posibilă numirea unui administrator provizoriu, având în vedere că nu există un asociat care să numească un administrator al societății.
Trecând peste această soluție izolată, fără temei legal și dată într-o situație extremă, în general, instanțele de judecată au decis că nu poate fi numit un administrator provizoriu pe cale judecătorească, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței președințiale.
Condiția aparenței de drept nu este considerată a fi îndeplinită întrucât numirea administratorilor constituie o prerogativă exclusivă a Adunării generale a asociaţilor. Drept urmare, numirea unui administrator nu se va putea face de către o instanţă de judecată nici măcar cu caracter provizoriu – nu există nicio dispoziţie legală care să permită instanţelor de judecată să numească un administrator provizoriu.
Condiția caracterului vremelnic al măsurii a fost, de asemenea, considerată neîndeplinită întrucât vremelnicia nu presupune intervalul de timp limitat în care să-și producă efectele masură dispusă pe calea ordonanței președintiale, ci și caracterul provizoriu al măsurii.
Or, în planul raporturilor ce s-ar constitui în situaţia numirii unui administrator provizoriu, acesta ar exercita, în fapt, aceleași atribuții ca un administrator definitiv, desemnat de Adunarea asociaților, iar măsurile adoptate de acesta și actele încheiate în numele societății de către administrator au caracter definitiv.
Astfel, desemnarea unui administrator care să reprezinte societatea nu are caracter provizoriu, nefiind o măsură vremelnică. Consecințele directe, imediate și definitive constau în aceea că această persoană, în calitate de administrator ″provizoriu″, ar reprezenta societatea, angajând-o prin actele juridice încheiate.
Caracterul provizoriu al unei măsuri presupune, pe lângă durata limitata în timp, și reversibilitatea măsurii adoptate, adică posibilitatea de a întoarce efectele măsurii luate.
Așadar, deciziile societare trebuie să rămână acționarilor / asociaților, aceștia fiind singurii care trebuie și pot decide cu privire la persoanele desemnate ca administratori ai societății, dreptul la vot al acționarilor / asociaților în adunarea generală fiind una din formele de participare al acționarilor / asociaților la viața societății. În situaţia în care o societate nu mai are organe statutare, iar acționarii / asociaţii nu se înţeleg cu privire la administrarea societăţii, legiuitorul a reţinut aceste situaţii ca şi cazuri de dizolvare, nedeschizând însă posibilitatea intervenţiei instanţei în viaţa societară prin numirea unui administrator, chiar și provizoriu.
Un articol semnat de Andrei Buga, Partner – abuga@stoica-asociatii.ro – STOICA & Asociații