Portret de presedinte: Despre Traian Basescu

Incep cu o amintire. Era la Washington, in februarie 2005. La Council on Foreign Relations, Traian Basescu a vorbit despre cum vede el viitorul Romaniei. A spus ca vor urma lupte grele, dar ca el va duce tara la liman, nu o va lasa pe mana spoliatorilor, hotilor si talharilor. Si-a indeplinit angajamentul. Pentru acest lucru si pentru multe altele, Traian Basescu se bucura de respectul meu. La care se adauga, nu ezit a o spune, o prietenie pe viata.

Nu am nicio agenda ascunsa, ma intereseaza ca Romania sa mearga pe drumul ei firesc, spre Vest, nu spre Est, spre pluralism, nu spre monolitism, spre democratie, nu spre pontocratie. Cand am gresit (s-a intamplat), am recunoscut acest lucru. Am spus public ca regret ca am crezut ca Ion Iliescu a invatat politica democratica dupa alternanta din 1996. Am spus public ca regret ca am scris la “Jurnalul National”. Cand mi s-a propus, in 2004, sa devin consilierul politic al candidatului desemnat al PNL pentru presedintia tarii, dl Theodor Stolojan, am multumit frumos si mi-am vazut de treburile mele academice. N-am fost niciodata un fan al lui Emil Constantinescu, dar i-am recunoscut meritele reale in politica externa (in mare parte legate de rolul si initiativele lui Andrei Plesu). Nu am considerat moralmente necesar sa particip la campaniile de denigrare impotriva lui Traian Basescu. As spune chiar ca mi-au repugnat, pentru ca erau artificiale, false si nedrepte. Uneori atingand cote incredibile ale urii, precum in 2007 cand, in timpul suspendarii, un fost ambasador la Washington, Mircea Geoana, devenit lider PSD, exclama, aflat in compania lui Corneliu Vadim Tudor, la un miting din fata Academiei Militare: “Traian Basescu este un deseu toxic care trebuie incinerat”. Citind acea declaratie, m-am cutremurat. Aveau sa urmeze multe in termeni similari, indeosebi in 2009 si mai tarziu, inclusiv in reviste ce-si spun culturale. Ce-am avut a-i spune, i-am spus-o personal.

Nu voi fi dintre aceia care sa-i minimalizeze meritele si implinirile politice. Fara lupta sa impotriva baronocratiei pesediste, fara sustinerea sa pentru Ministerul Justitiei condus de Monica Macovei, pentru DNA, pentru Daniel Morar, mai intai, si pentru Laura Kovesi, acum, lucrurile ar fi mers mult mai greu in directia consolidarii statului de drept. Sistemul Iliescu, cum l-a numit H.-R. Patapievici, a primit in acesti zece ani lovituri necrutatoare. Multi, din marii corupti, personaje ce pareau inexpugnabile, sunt acum dupa gratii. Mafiotii il urasc de moarte pe Traian Basescu. La fel si putinofilii, care nu-i pot ierta optiunea categorica si non-negociabila pentru NATO si UE.

S-a vorbit ca ar avea instincte, chiar propensiuni dictatoriale. Este exact contrariul realitatii. Nimeni nu a fost mai injurat si mai calomniat, dintre toti oamenii politici ai Romaniei post-decembriste, decat Traian Basescu. S-au scornit legende delirante, a fost acuzat de tot ce poate nascoci mintea omeneasca pentru a schilodi imaginea cuiva. A fost parasit de oameni care ii jurau credinta. Nu s-a dat batut, nu s-a abatut de la drumul sau. I s-au reprosat preferintele politice ale ultimelor luni. Iata ca, atunci cand s-a ajuns la testul suprem, a stiut sa aleaga. Exact in clipa cand un fost presedinte, Emil Constantinescu, cel ce se impauneaza cat poate cu meritele de luptator pentru democratie si de vedeta a decomunizarii, a decis sa-l sustina pe plagiator. Aceasta e diferenta dintre un om politic si o fantosa.

Dar, din punctul meu de vedere, cel mai important ramane faptul ca Traian Basescu a condamnat comunismul in numele statului roman. Cum spunea chiar domnia sa recent, atunci, in decembrie 2006, a inceput campania menita sa-l anihileze politic. O campanie la care a participat cu zel, alaturi de Ion Iliescu, Felix si Corneliu Vadim Tudor, premierul penelist Calin Tariceanu, azi vizitiu la asezamintele Ponta. Nu pot sa ignor ca unul dintre cei care azi sunt in anturajul imediat al presedintelui ales al Romaniei a fost redactor, alaturi de Corina Cretu, al imundei publicatii feseniste “Azi”, iar mai tarziu, recomandat probabil de Teodor Melescanu, a ajuns consilier al lui Adrian Nastase pe vremea cand acesta era premier. Dupa care, a fost consilierul lui Crin Antonescu. Un traseu care spune multe. Alt personaj influent, se pare, a fost cand in PNTCD, cand in PC, cand in PNL. Ma mira ca oameni care il cunosc bine pe Dan Voiculescu prefera sa uite ca acest mogul securist a fost marele tragator de sfori pentru doua suspendari ale presedintelui ales al Romaniei (2007 si 2012). Eu sint nascut in Zodia Racului, nu uit atat de usor. Sa tinem minte: nici Iliescu, nici Constantinescu nu au fost vreodata suspendati, doar Traian Basescu! Et pour cause…

In mai 2012, dupa confirmarea lui Ponta ca premier, am dorit sa-mi dau demisia din functia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER. Am anuntat public acest lucru, colegii mei aveau demisiile scrise (Ioan Stanomir, Cristian Vasile, Bogdan C. Iacob, Raluca Grosescu, Marius Stan, Damiana Otoiu, Angelo Mitchievici, Adrian Cioflanca). Stiam de-acum de plagiat, fusesem contactat de revista “Nature”, vazusem “oglinda”, nu incapea niciun dubiu, deci orice colaborare intre mine si acel personaj era exclusa. Vorbesc de incompatibilitati ideologice, axiologice si morale. I-am scris lui Traian Basescu, nu doream sa afle din presa de demisia mea. M-a rugat sa astept cateva zile. I-am scris din nou, a insistat. Mesajul ii apartine, nu-l pot cita. Sa spun doar ca este unul dintre cele mai tulburatoare pe care le-am primit vreodata. M-a convins sa astept acele cateva zile. Poate nu dorea sa apara ca o provocare la adresa noului premier. Poate credea ca acesta nu va lovi in conducerile ICR si IICCMER pana la alegeri. Nu cred ca-si imagina cum vor degenera lucrurile in lunile urmatoare, in mod cert nu se astepta la o noua suspendare.

Citeste intreg articol si comenteaza pe Contributors.ro