Presa despre afacerile lui Mircea Basescu
Mircea Basescu face afaceri cu energie cu „desteptii” de la… Energy Holding
„Voi continua colaborarea cu Energy Holding. Nu ma intereseaza cui ii atrage presedintele atentia. Nu ma sfatuiesc si nici nu ii cer aprobarea fratelui meu pentru ceea ce fac. Contractul cu Energy Holding a fost incheiat pentru ca, in acel moment, au avut cea mai buna oferta. Oferta a fost transmisa patronilor olandezi, care si-au dat acordul pentru contract.
Noi platim circa 87 de dolari pentru un MWh si suntem cel mai mare consumator din zona”
Incriminat dur de presedintele Traian Basescu si folosit ca argument forte in acuzele de coruptie la adresa premierului Tariceanu, intermediarul de electricitate Energy Holding este partener de afaceri al firmei Plusfood SRL, administrata de Mircea Basescu, fratele presedintelui.
Contractul prin care Energy Holding a convenit sa livreze 3.600 MWh/an, la hala de procesare a carnii de pasare din Zona Libera Constanta apartinand Plusfood, a fost perfectat la data de 23.08.2005.
Adica, tocmai in perioada in care Energy Holding renunta la grasul contract cu Alro Slatina, dupa interventiile in favoarea producatorului de aluminiu din partea presedintelui Basescu si a consilierului prezidential (pe atunci) Theodor Stolojan.
In septembrie 2006, administratorul Energy Holding, Costin Alexandrescu, si directorul Plusfood, Mircea Basescu, au convenit prelungirea contractului cu un an si cresterea cantitatii de energie livrata la 4.650 MWh/an. Pretul contractat de Plusfood este de 87 de dolari/MWh. Pe piata contractelor bilaterale, energia se tranzactioneaza in prezent la circa 65 de dolari MWh.
– Cum ati ajuns director la Plusfood?
– Parcela din zona libera unde este acum fabrica a fost concesionata in 1994 de firma „Metropol”, cei cu asigurarile care au dat faliment. Spatiul era un depozit, a ajuns la un olandez, care si-a depozitat marfuri alimentare. Olandezul a deschis o fabricuta, a avut probleme cu politia in Olanda, toate bunurile i-au fost scoase la licitatie, inclusiv fabricuta de la Constanta.
Ea a fost cumparata de un grup de firme care se numeste RDC. Genul de firma care cumpara, da o vopsea si revinde scump. Care au dorit pentru firma un director roman. Atunci ma ocupam de vestita fabrica de inghetata de care, sincer sa fiu, ma cam plictisisem. Fusesem in strainatate la o conferinta a crescatorilor de vite despre prelucrarea laptelui.
Acolo am cunoscut directorul de vanzari de la „Brenac”. Olandezii de la RDC s-au adresat unei firme bucurestene romano-olandeze, ca sa le faca managementul. Firma de la Bucuresti a auzit ca exista la Constanta un director de fabrica de lapte care n-a dat faliment in conditiile anului 2000, destul de dificile, m-au contactat si, din 2001, am devenit director aici.
RDC a vandut in 2002 celor de la Plusfood. Olandezii nu au dat concurs, nu m-au dat afara, m-au retinut in baza rezultatelor si a unui interviu. Practic, nu sunt angajat, am cu ei un contract de management. Implicit, trebuie sa am rezultate.
– Sunteti mari consumatori de energie?
– Pana la „Energy Holding”, curentul electric ne costa pe luna un miliard de lei. Aveam doua camere frigorifice mari, o uzina de frig puternica, instalatia electrica. La nivel national, eram si suntem mici consumatori. Luam energie de la Renel.
– Si de ce ati renuntat la RENEL?
– Cum e si normal, ca oricare alti capitalisti, si olandezii cer reducerea costurilor. Energia e o parte importanta in costuri. Am inceput sa caut energie la pret mai mic, pe la Hidro, pe la Nuclear, la Cernavoda. Am vazut ca nu e simplu. Eram in impas, cand „Energy Holding” a venit in Zona Libera, la Administratia Portului. Sa-si largeasca piata.
Portul avea nevoie de licitatie (care s-a si facut, ulterior, si a castigat alta firma), dar cei de la „Energy” au cerut si relatii despre marii consumatori privati din port. Si au ajuns si la mine. Cel mai mult a discutat cu ei directorul meu tehnic. De la ei, cel mai des a venit Corina Trumeanu, director adjunct. Venea cu 3-4 persoane.
Mi-am dat acordul pentru contract, fiindca energia era mai ieftina. Am cazut pe pretul 84 dolari megawattul. Era cu vreo 15 la suta mai ieftin ca la Renel. Imi ajunsese la ureche ca Hidroelectrica vindea in acea perioada energie cu 24 de dolari MW. Nu mi-am batut capul cu energia produsa de termocentrale, stiam ca e scumpa. Dar era de vazut ce spunea Amsterdamul.
– Cand ati incheiat contractul si pe cat timp?
– Contractul nu este limitat in timp, l-am incheiat in august 2004, pentru o cantitate de energie de 3.600 MWh/an. Furnizarea efectiva a inceput in octombrie 2004. La start era 84 dolari/MW, in decembrie 2006 pretul a urcat la 87,84.
Dar revenind la contract, desi am negociat la inceputul anului 2004, am semnat contractul abia in august 2004, fiindca am asteptat cateva luni aprobarea de la Amsterdam.
INTERVIURILE HotNews.ro