Răspunderea intermediarilor pe internet pentru încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală comise de terții utilizatori ai platformelor online

În data de 2 iunie 2022, Avocatul General și-a prezentat concluziile în cauzele conexate C-C-148/21 și C-184/21, înregistrate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene. În cauzele menționate anterior, instanța comunitară a fost sesizată în cadrul procedurii întrebării preliminare, instanțele de trimitere solicitând, în esență, să se stabilească dacă articolul 9 alin. (2) din Regulamentul 2017/1001 [1] trebuie interpretat în sensul că operatorul unei platforme de vânzare online utilizează o marcă în cadrul unei oferte de vânzare publicate de un terț pe această platformă pentru faptul că, pe de o parte, publică în mod uniform atât propriile oferte, cât și oferte ale terților, fără a le distinge, în ceea ce privește afișarea, în funcție de originea lor (lăsând să apară în aceste anunțuri propriul logo de distribuitor renumit) și, pe de altă parte, oferă vânzătorilor terți servicii suplimentare de depozitare și de expediere a produselor puse în vânzare online pe platforma sa (informând potențialii cumpărători că va fi responsabil de aceste activități).

De asemenea, Curtea a fost chemată să stabilească dacă percepția unui utilizator de internet, normal informat și suficient de atent, are incidență asupra interpretării noțiunii de „utilizare” în sensul acestei dispoziții.

În concluziile sale, Avocatul General reamintește că Regulamentul 2017/2001 nu definește în mod clar noțiunea de „utilizare”, astfel încât principiile de interpretare a acestei noțiuni au fost stabilite prin hotărârile Curții. De asemenea, Avocatul General reține că în practica instanței comunitare, noțiunea de „utilizare”, reglementată în articolul 9 alin. (2) din Regulamentul 2017/1001 implică un comportament activ și un control, direct sau indirect, asupra actului care constituie utilizarea.

În concluziile prezentate de Avocatul General se arată că noțiunea de „utilizare” a mărcii de către un intermediar care operează pe internet trebuie interpretată și aplicată prin luarea în considerare a percepției utilizatorului platformei în discuție. În această privință, conform practicii constante a Curții, actul de utilizare de către un intermediar pe internet presupune cel puțin că acesta din urmă utilizează semnul în cadrul propriei comunicări comerciale. Această condiție este îndeplinită atunci când destinatarul acestei comunicări stabilește o legătură specială între intermediar și semnul în cauză. Această condiție trebuie însă analizată din perspectiva utilizatorului platformei în cauză, cu scopul de a evalua dacă acesta are impresia că semnul în discuție este integrat în comunicarea sa comercială.

Potrivit Avocatului General, percepția unui utilizator de internet al unei platforme de vânzare online, normal informat și suficient de atent, constituie un element necesar pentru a stabili dacă un semn a fost utilizat în comunicarea comercială a operatorului platformei respective.

În acest sens, în contextul în care ofertele vânzătorilor terți și cele ale operatorului platformei online de vânzare însuși sunt prezentate în mod uniform, dar cu indicarea expresă a faptului dacă produsele sunt vândute de un terț vânzător sau direct de operatorul platformei, simpla coexistența a anunțurilor făcute de operatorul platformei cu cele ale terților vânzători nu poate determina un utilizator de internet normal informat și suficient de atent să perceapă semnele afișate în anunțuri ale unor terți vânzători ca făcând parte integrantă din comunicarea comercială a operatorului platformei. În opinia Avocatului General, situația este identică în privința serviciilor suplimentare de asistență, stocare și expediere a produselor care poartă un semn identic cu o marcă, pentru care operatorul platformei de vânzare online a contribuit de asemenea la elaborarea și publicarea ofertelor de vânzare.

Avocatul general consideră că, în aceste condiții, operatorul unei platforme de vânzare online nu utilizează un semn.

Chiar în contextul în care concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiție (rolul avocaților generali fiind acela de a propune Curții, în deplină independență, o soluție juridică în cauza care le este atribuită, judecătorii urmând a delibera și a pronunța o hotărâre la o dată ulterioară), această opinie este interesantă prin perspectiva pe care o propune.

Simplul fapt al găzduirii, pe o platforma de vânzare online, a unui anunț comercial al unui terț, prin care sunt aduse atingeri unor drepturi de proprietate intelectuală, nu este de natură a determina în mod automat concluzia că o astfel de împrejurare constituie un act de utilizare atribuibil direct operatorului platformei online. Ceea ce este esențial pentru stabilirea existența unei astfel de utilizări este percepția subiectivă a utilizatorului platformei online în sensul că (prin raportare la elemente de fapt specifice fiecărui caz în parte), operatorul platformei online în discuție a integrat respectivul semn în comunicarea sa comercială proprie.

Notă de subsol:

[1] ”Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii UE, titularul respectivei mărci UE are dreptul să împiedice orice terț să utilizeze un semn în cadrul comerțului, fără consimțământul său, pentru produse sau servicii în cazul în care:

a) semnul este identic cu marca UE și este utilizat pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca UE este înregistrată;

b) semnul este identic cu, sau similar cu marca UE și este utilizat în legătură cu produsele sau serviciile care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie din partea publicului; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn și marcă;

c) semnul este identic sau similar cu marca UE, indiferent dacă este utilizat sau nu pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca UE este înregistrată, în cazul în care aceasta se bucură de renume în Uniune și, prin utilizarea semnului fără motiv justificat, se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii UE ori se aduce atingere acestuia.”

Un articol semnat de Bogdan Popescu, Partner – bpopescu@stoica-asociatii.ro – STOICA & Asociații