Razvan Dumitrescu se vrea interfata cu telespectatorul

Construieste 1,5 puncte de rating. Fara zimbet. Puternic? Nu, corect. Prompter? Citind propriile texte. Comentariu? Da, intrebari. Adevarul? Dreptatea? Dumnezeu le stie.

Iar n-ai zimbit aseara, pe Realitatea TV

Si ce daca? O veste poate fi buna pentru unii si trista pentru ceilalti. Impartialitatea e mama intelepciunii.

Scortos?

Nu cred. Nu credeam vreodata sa vad jurnalele de stiri-parada modei sau jurnale prezentate de manechine.

Citesti prompterul

„Realitatea zilei” foloseste prompterul numai la inceput. Citesc editorialul, scris de mine, intre 15.30 si 16.00, in principiu, sau mai tirziu, depinzind de momentul producerii evenimentului.

Cum e lumea asta ce-ti da mereu subiecte?

Rotunda. Ea mereu imi va da subiecte, unul mai important decit altul.

Te afecteaza in viata particulara avalansa de stiri din jurnal?

M-am obisnuiut sa privesc lumea ca la televizor. Sa stau in fotoliu si s-o vad ca pe o telenovela. Nu e treaba mea sa spun cit de buna sau de rea e telenovela, cel ce o apreciaza e telespectatorul, care, cred eu, joaca, fara sa-si dea seama, in ea.

Obiectiv?

Da. In emisiunea mea, toti au dreptul la cuvint. Dreptatea? Dumnezeu o stie.

Nu te supara ca nu gasesti adevarul?

Adevarurile sint schimbatoare. Miine mai e o zi, si un eveniment rastoarna teoriile de azi.

Te simti bine cind esti mintit?

Eu sint moderator, intelegi? Interfata cu telespectatorul.

Telespectatorul simte ca am fost mintit, el vede ca interlocutorul spune una la inceput si alta la sfirsit. Eu sint platit, repet, ca moderator.

Adica?

Moderatorul pune cit mai multe intrebari, spre a obtine cit mai multe raspunsuri.

Te abtii sa comentezi, sa analizezi?

Bineinteles. E simplu. Pun intrebari succesive. Tot mergind pe sirul logic, s-ar putea ca celalalt sa ajunga sa raspunda prin da sau nu si sa nu poata.

Logica ta?

Reducerea la absurd. Sa presupunem ca are dreptate, uite ce s-ar fi intimplat. Dar nu s-a intimplat, are dreptate sau nu? Sau cutare spune asa, celalalt, altfel. Nu pot avea impreuna dreptate simultan. Cine ne minte?

Stirea?

Stirea este informatia ce ii schimba omului comportamentul. Restul, nonstiri. Optiunea este a telespectatorului daca se schimba sau nu. Eu stiu care e informatia pe care daca o are ii poate schimba comportamentul.

Citi te vad?

Am 1,5 puncte de rating. La TVR aveam opt puncte la prinz, duminica, in 2001.

Nu te zgirii pe ochi?

Nu. Acest 1,5 e un procent ce reactioneaza la stiri. Stii ca nu muncesti degeaba.

Cu atitea reguli, te respecti

Respect un set de reguli ale jurnalismului. Eu am platit asta. In 15 ani, mi-am dat de opt ori demisia, nu am vrut ca eu sa fac din alb negru, niciodata. De multe ori se face din alb negru, din prostie, nu pentru ca vrea cineva sa albeasca inadins. Cind esti inconjurat de prea multa incompetenta, e bine sa pleci. Incompetenta e, intotdeauna, odihnita.

O iei de la capat

Nu. De fiecare data, pe baza experientei dobindite, pot face multe lucruri. Numai cine nu vrea nu munceste. Inapoi nu pot s-o iau.

Intri la si 45. De ce?

La si 47, la si 50, la si 53.

Stres?

Ma deranjeaza lipsa de punctualitate a invitatilor. Cind ai doua subiecte de analizat si intra totul mai tirziu, devine stresant si e cu sateliti comandati, cu corespondenti plasati la fata locului, cu alti invitati. De fapt, sint nedrept. Stresul nu e al meu, este al Corneliei Pana, producatorul. Remarcabil cit poate sa duca acest om. Fara el sint in pom, in direct.

Puternic?

Nu. Ma simt corect.

Ce te face asa cum esti?

Eu sint inginer electronist. Doi cu doi fac patru. Si cind ninge, si cind ploua.

De ce n-ai plecat din tara?

Credeam ca in ’91-’92 lucrurile se pot misca mai repede. Nu s-a intimplat asa. Am inceput sa aflu de ce. Asa am devenit jurnalist. •

Scrie la „Cotidianul”

Razvan Dumitrescu se alatura de miine echipei de comentatori-analisti ai „Cotidianului”. In fiecare miercuri, in pagina 16, moderatorul „Realitatii zilei” va scrie despre evenimentele importante ale vietii romanesti.

„La televizor sint moderator, acolo pun intrebari si atit, si ca orice jurnalist, simt nevoia de a-mi exprima opinia, ceea ce voi putea face in aceasta pagina”, spune Dumitrescu, care a debutat in presa scrisa la saptaminalul „Zig-zag”, in 1992.