Referendumul, uninominalul si democratia (de Cristian Pirvulescu)

Referendumul privind scrutinul uninominal ne obliga sa raspundem, vrand-nevrand, unei intrebari esentiale: ce fel de democratie vrem in Romania? Iar politizarea excesiva a campaniei pentru referendum, ca si paralelismul acesteia cu campania pentru alegerile europene, nu poate favoriza o decizie in deplina libertate si cunostinta de cauza a electoratului.

Din contra, pasiunile si arbitrariul sunt incurajate. si astfel este ocultata finalitatea unui sistem electoral.

Desi asemanatoare in mare parte – cele doua sisteme puse in contradictie artificiala, ambele uninominale, in ambele cazuri alegerile desfasurandu-se doar in circumscriptii uninominale, alegatorii votand o persoana, si nu o lista -, ceea ce face deosebirea intre cele doua tipuri de scrutin e modul de distribuire a mandatelor, care da seama despre o filosofie a guvernarii.

Daca sistemul majoritar are ca principal obiectiv formarea unei majoritati stabile, sistemul mixt, fiind o dezvoltare uninominala a reprezentarii proportionale, are ca scop asigurarea legitimitatii guvernarii, intarirea caracterului consensual al democratiei si responsabilizarea alesilor.

Pentru a-si atinge scopul – formarea unei majoritati guvernamentale cat mai apropiate de monopartitism – sistemul majoritar in doua tururi discrimineaza intre alegatori: doar cei ce au votat cu castigatorul dintr-o circumscriptie uninominala vor avea voce – vor fi reprezentati -, ceilalti sunt, in schimb, nevoiti sa taca.

Uneori – o demonstreaza situatia din Franta, singurul stat european unde se foloseste acest sistem la alegerea parlamentului – „majoritatea fabricata” astfel poate dubla numarul de voturi: in 2002, partidul lui Chirac cu 33% din voturi a castigat 61% din locuri, iar in 2007 acelasi partid, condus acum de Sarkozy, cu 39% din voturi a obtinut 54% din locuri.

Dar majoritatile fabricate nu asigura nici pacea sociala, nici dezvoltarea economica. O dovedesc atat grevele si manifestatiile care s-au tinut lant in Franta dupa 2004, ba chiar si referendumul pentru Constitutia Europeana din 2005.

Iar acum, la doar sase luni dupa alegerea lui Sarkozy, miscarile sociale au reinceput, tocmai pentru ca nu exista un mecanism de realizare a consensului social si politic.

Celalalt sistem, cel mixt, presupune ca obtin locuri atat candidatii care au obtinut cele mai multe voturi, cat si cei ce nu s-au situat pe primul loc, dar au obtinut scoruri bune si au posibilitatea sa primeasca un loc in limita proportiei de mandate la care are dreptul partidul pentru care au candidat.

E cazul german, unde sistemul electoral a contribuit la realizarea unui sistem politic consensual care a asigurat stabilitatea politica, dar si eficienta guvernarii.

Paradoxul face ca tocmai in aceasta saptamana, cand in Romania cele doua sisteme electorale sunt puse in competitie, Nicolas Sarkozy sa fi primit, chiar luni dimineata, celebrul raport Balladur in care, printre cele 77 de propuneri privind amendarea Constitutiei franceze in vederea realizarii unei „Republici a V-a mai democratice”, sa se afle si ideea „garantarii si asigurarii drepturilor

cetatenesti” mai ales prin alegerea, pe baze proportionale, a intre 20 si 30 de deputati, ca si instaurarea unui referendum de initiativa populara. Deci Franta, creatoarea sistemului majoritar in doua tururi, este dispusa sa treaca la un sistem mixt cu dominanta majoritara, pe cand in Romania unii prezinta sistemul electoral francez ca aproape ideal. Undeva trebuie ca a intervenit o eroare! Sa fie in Franta?