Reflexia lui Gyurcsany in oglinda lui Geoana (de Tom Gallagher)

Ferenc Gyurcsany se afla cu spatele la zid. Cei dornici a-l linsa nu mai sunt doar extremistii, skin-heads-ii sau huliganii microbisti – initiatorii violentelor din primele seri ale demonstratiilor de la Budapesta.

Furia anticomunistilor impotriva actualului sef de guvern este la fel de mare, pe motiv ca un fost lider inflacarat al tineretului marxist a ajuns milionar de pe urma exploatarii relatiilor avute cu diverse institutii ale statului.

Iar acum, victimele economice ale tranzitiei – buni de plata in vederea reducerii deficitului bugetar imens al tarii – striga, la randul lor, in corul celor care doresc capul lui Gyurcsany.

Varianta scurgerii voite a inregistrarii audio cu admisiunea premierului de a fi mintit electoratul de dimineata pana seara in ceea ce priveste trista realitate economica pare neverosimila, dar buclucasa inregistrare va constitui, indiscutabil, o certa si durabila sursa de furie pentru maghiari, care-si vor aminti de vorbele sale ori de cate ori se vor vedea nevoiti sa mai stranga cureaua.

Poate ca Gyurcsany se gandea, in acele momente de admisiune, chiar la varianta unei retrageri Ð dramatica plecaciune de final si… gata! Dezastrul ramane pe capul altora, in timp ce el este liber sa faca ce-i pofteste inima.

Inevitabil, gandul te duce la asemanarile, dar si la deosebirile fata de Romania. Tehnocratii si tinerii lupi socialisti maghiari s-au dovedit, pe parcursul anilor, personaje puternice, demne de luat in serios, in pofida faptului ca intreaga lor cauza poarta urmele sangelui din 1956.

Colegii romani au esuat in a-si crea un lobby puternic, in mare parte din cauza modului in care s-a incheiat capitolul partidului unic. In Ungaria, ex-comunistii adepti ai modernizarii au reusit sa cada la pace cu o buna parte din intelighentia tarii Ð demers ce le-a permis socialistilor adjudecarea victoriei electorale in 2000 si 2004.

Spre deosebire, in Romania natura sangeroasa a tranzitiei indigene a impiedicat o astfel de pactizare.

Daca Petre Roman s-ar fi impus, in 1991, fata de Ion Iliescu, se prea poate ca o astfel de intelegere sa fi survenit si aici – este suficienta rememorarea sentimentului de respingere a personajului iliescian de catre numerosi romani, satui nu doar de metodele si ideologia acestuia, ci si de intregul sau stil retrograd.

Dar, din momentul barbariei initiate prin cartea nationalista jucata de Iliescu, intreaga sa cauza devenea o anatema pentru reprezentantii liberal-cosmopoliti. Astfel, pana la jumatatea deceniu trecut, tara a ramas semiizolata, iar intelectualii aveau nevoie de sustinere internationala pentru a putea realiza proiectele lor culturale.

Abia in cursul acestui an, postcomunistii de la Bucuresti au reusit sa-si asigure o oarecare aura de respectabilitate internationala, in special dupa ce Mircea Geoana anuntase triumfator a-l fi castigat de partea PSD pe reputatul sociolog Anthony Giddens, autorul volumului „Third Way” – manifestul ideologic al laburistilor britanici.

Sa se fi inspirat Geoana cumva de la Gyurcsany? Acesta platise din propriul buzunar traducerea ino-vatorului text si aparitia acestuia in Ungaria.

Geoana nu avea cum sa ramana neimpresionat fata de abilitatea lui Gyurcsany de transformare a unui fost partid de stat intr-o formatiune moderna, sclipitoare, plina de manageri si intelectuali tineri, exprimand mesajul corporatist de solidaritate cu muncitorii.

La sfarsit de zi insa, modernizatorii romani si unguri redevin ceea ce sunt de fapt – simpli oportunisti, aflati in permanenta cautare a unor metode mai subtile de inselare decat cele utilizate de predecesorii lor pana in 1989.

Iar pesedistii romani, mandri nevoie mare de neaosul talent de a-i putea pacali pe naivii occidentali ori de cate ori isi propun, si-au dat insa si de aceasta data intentiile in vileag – comportamentul lor extravagant fiind arhisuficient. Astfel, cu trei saptamani in urma, profesorul Giddens anunta ruperea oricaror legaturi cu PSD.

Domnia sa a realizat ca in joc era insasi reputatia sa europeana, periclitata prin asocierea cu un partid care-si (re)subliniaza caracterul antireformist de fiecare data cand voteaza, in Parlament, impotriva legilor propuse de Monica Macovei.

Poul Nyrup Rasmussen, danezul din fruntea grupului europarlamentarilor socialisti, s-a aratat in schimb mai loial fata de clientii de la Bucuresti si Budapesta, exprimandu-si, cu ocazia recentelor momente de restriste din Ungaria, solidaritatea cu liderul maghiar.

Daca Gyurcsany i-a luat pe unguri drept prosti, ascunzand populatiei adevaratele dimensiuni ale crizei financiare, inseamna ca simultan considera UE drept si mai idioata. In prezent, Parlamentul European cerceteaza soarta a milioane de euro destinate dezvoltarii regionale, dar cu care Budapesta se pare ca a preferat sa plateasca lefurile bugetarilor.

Deja Milosevici si Vacaroiu s-au servit din sume atribuite altor institutii pentru a incerca mituirea electoratului. Acum, sansele de supravietuire politica a lui Gyurcsany depind in mare masura de capacitatea sa de relativare a celor declarate, o mentinere pe pozitii si reiterarea impertinentei sale constatari fiind net in detrimentul sau.

Iar ghinionistul Geoana tocmai se pregateste sa ofere electoratului roman acelasi pachet care i-a „fericit” la culme pe unguri, dar care asigurase, ce-i drept, aliatului maghiar victoria in alegeri.

Cu urechile palnie catre Budapesta pentru a prinde toata gama reactiilor in legatura cu exorbitantul furt petrecut pe malurile Dunarii, va trebui sa aiba grija ca ecoul ce va reverbera din directia Europei Occidentale sa nu-i sparga timpanele.