Refuz sa cred ca totul este o apa si un pamant, adica noroi (plus bonus)

Bulversarea valorilor, cum numeste Dan Tapalaga starea de haos axiologic din Romania de azi, continua. Un premier dovedit plagiator se deda la atacuri scandaloase impotriva unor intelectuali cunoscuti pentru angajamentul lor deschis si statornic democratic. Trecutul totalitar este manipulat pentru a ingadui celor trimisi dupa gratii de statul de drept sa pozeze in martiri. S-a petrecut ceea ce Horia Patapievici a diagnosticat un colaps al centrului in rindul intelectualitatii din Romania. Este o patologie a spatiului public pe care o observam inceputul anilor 90, dar care a devenit tot mai alarmanta in ultimii ani. Mai mult ca oricand, este nevoie de claritate morala, de o departajare intre cei care isi inchipuie ca autoritarismul colectivist este solutia pentru dilemele democratiei, pe de o parte, si cei care refuza sa cedeze noilor sau vechilor ispite utopice. Nu e vorba de niciun fel de partizanat exclusivist, ci de recunoasterea unei stari de fapt si de o optiune vitala.

Public mai jos fragmente din interviul aparut in “Gazeta de Sud” in care incerc sa explic, foarte succint, radicalizarea pasiunilor politice din Romania contemporana. (VT)

Ion Jianu: Pentru cine nu vă cunoaşte, pentru cine vă înjură ş.a.: cine sunteţi, de fapt, domnule Vladimir Tismăneanu, şi ce rău aţi făcut? Cum aţi ajuns de la „băiatul care-mi căra geanta“ (cum vă alinta Ion Cristoiu) la „un Marcel Proust al comunismului românesc“ (cum v-a catalogat Mircea Cărtărescu)?

Vladimir Tismăneanu: Eu n-aş începe cu înjurăturile, pentru că ar însemna să le acordam o semnificaţie pe care nu o au decât în imaginaţia celor care le proferează. Nu mă înjură studenţii mei, nu mă înjură colegii de Universitatea Maryland, nu mă înjură atâţia intelectuali din România, Polonia, Ungaria, Statele Unite, Israel, Venezuela, Republica Moldova etc. Nu mă înjură oameni care ştiu ce-am făcut şi ce fac pentru salvarea memoriei. Ion Cristoiu a avut întotdeauna o atitudine cumva ambivalentă în ceea ce mă priveşte: pe de o parte, nu a ascuns-o, este mândru că m-a debutat la “Viaţa Studenţească” şi “Amfiteatru”. Era în 1972, cred. Pe de altă parte, funcţionează la el anumite mecanisme psihologice care îl fac suspicios la adresa celor pe care îi consideră a fi fost avantajaţi în anii comunismului, în special pe linia originii sociale. Un mic complex, poate. În ansamblu însă, Ion Cristoiu a scris favorabil şi respectuos despre cărţile mele. Nu ştiu dacă ar fi de acord cu afirmaţia lui Mircea Cărtărescu, dar în mod cert n-ar nega expertiza mea pe domeniul comunismului românesc şi global.

Aş adaugă că nu mă înjură, ba chiar dimpotrivă, oameni pe care îi respect şi de care sunt legat afectiv: Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Andrei şi Catrinel Pleşu, Mircea şi Ilona Mihăieş, Mihai Şora, Dan Grigore, Virgil Nemoianu, N. Manolescu, Toma Pavel, Gail Kligman, Bogdan Murgescu, Doru Mărieş, Ioana Pârvulescu, Ion Vianu, Tania Radu, Mihaela Miroiu, Eugen Negrici, Christina Zarifopol-Illias, Brânduşa Armanca, Andrei Cornea, Ioan T. Morar, Paula Apreutesei, Silviu Hotăran, Mihai-Răzvan Ungureanu, Radu Stern, Valeriu Stoica, Tom Gallagher, Adrian Cioflanca, Cătălin Augustin Stoica, Lazăr Vlăsceanu, Tudor Jebeleanu şi Delia Pavlovici, Florica Jebeleanu şi Andrei Vieru, Victor Ieronim Stoichită, Marius Lazurca, Corina Şuteu, Dan C. Mihăilescu, Lidia Bodea, Ştefan Vianu, Eugen Stancu, Adrian Miroiu, Cristian Patrasconiu, Andrei Oişteanu, Marta Petreu, Anca Cernea, Gelu Trandafir, Dragoş-Paul Aligica şi Adina Dabu, Dan Tapalagă, Adriana Babeţi, Iulia Motoc, Aurelian Craiutu, Dorin Dobrincu, Smaranda Vultur, Germina Nagâţ, Luigi Bambulea, Damiana Oţoiu, Vlad Mureşan, Dorian şi Daciana Branea, Ioana Nicolae, Andreea Deciu-Ritivoi, Victor Neumann, Angela Furtună, Magda Cârneci, Ioan Stanomir, Adriana Bittel, Marius Stan, Bogdan C. Iacob, Ioan Buduca, Traian Ungureanu, Doina Jela, Dan Pavel, Călin Anastasiu, Alin Teodorescu, Angelo Mitchievici, Ştefan Benedict, Virgiliu Ţârău, Răsvan Lalu, Lăcramioara Stoenescu, Devis Grebu, Mircea Stănescu, Caius Dobrescu, Nicolae Coande, Cristian Vasile, Teodor Baconsky, Mihai Neamţu, Sever Voinescu, Sorin Lavric, Codruţ Constantinescu, Tudorel Urian, Alexandru Gabor, Dan Andronic, Horia Ghibuţiu, Răzvan Ionescu, Mircea Marian, Vlad Macovei…

În mod cert, nu mă înjură nici Traian Băsescu, nici Emil Boc, nici Cristian Diaconescu, nici Adriana Săftoiu. Pe Mircea Cărtărescu l-aţi amintit chiar dumneavoastră cu acele cuvinte care mă obligă pe veci. Sunt convins că prietenul meu, regretatul poet Andrei Bodiu, nu m-a înjurat niciodată. La fel, ştiu sigur că distinsul filosof Mihail-Radu Solcan, şi el trecut în lumea drepţilor, nu m-ar fi înjurat în ruptul capului. Veţi admite că această enumerare, evident nonexhaustivă, a celor cu care am relaţii cordiale, oferă o contrapondere persuasivă la imaginea pe care încearcă să o acrediteze experţii în calomnii şi dezinformare. Veniţi la o lansare de carte a mea şi să vedem cum stau lucrurile de fapt…

I.J.: Anul politic 2014 din România se anunţă unul „fierbinte“, probabil agitat. Cum îl caracterizaţi, cum îl vedeţi de la Washington?

V.T.: Chiar acum, când vă răspund la aceste întrebări, notez o escaladare fără egal a acuzaţiilor reciproce între principalii actori ai scenei politice din România. Premierul a părăsit palatul guvernului, s-a retras la Ministerul Apărării Naţionale. De ce această teribilă bătălie politică? Răspunsul meu e destul de simplu: este în joc continuarea unui demers vital pentru viitorul ţării, susţinerea şi fortificarea mecanismelor şi procedurilor statului de drept. Lucrurile nu se vor calma, ştim că în asemenea perioade are loc o mobilizare radicală a pasiunilor şi emoţiilor. Nervii sunt întinşi la maximum. Aici văd rolul intelectualilor publici în a atrage atenţia care sunt mizele reale ale controverselor şi rivalităţilor. Eu unul refuz să cred că nu există distincţii esenţiale, că totul este o apă şi un pământ, adică, vorba Monicăi Lovinescu, noroi.

Apariţii editoriale în SUA şi România

I.J.: Dintre apariţiile editoriale din acest an, înţeleg că la Humanitas vi se va publica o nouă ediţie a cărţii „Stalinism pentru eternitate“. Va fi o ediţie, pe lângă adăugiri şi completări, şi cu unele noutăţi ? Ea va apăre şi în SUA, aşa cum s-a întâmplat cu prima ediţie, publicată iniţial în SUA (în 2003) şi ulterior în România (în 2005)? Alte proiecte?

V.T.: La Central European University Press va apărea, anul acesta, un volum coordonat de mine si de istoricul Bogdan C. Iacob, despre memorie şi justiţie politică în societăţile postdictatoriale. University of California Press tocmai a publicat (în martie 2014) ediţia paperback a cărţii mele „The Devil in History“ („Diavolul în istorie“), superb tradusă de Marius Stan în româneşte, apărută la Humanitas în 2013. În luna mai, lansez la Bookfest noua ediţie din „Stalinism pentru eternitate“ (cu un nou „Argument“ al meu şi o nouă prefaţă de Cristian Vasile). N-am făcut modificări de conţinut. Cartea are propriul ei destin, îl las să se desfăşoare. Ediţia americană este în continuare în print, se tipăreşte continuu, deci nu e nevoie de una nouă. Să nu uit: între timp, cartea a fost tradusă în Polonia şi în Albania. Dacă aş fi actualizat bibliografia, aş fi inclus, negreşit, cartea-interviu pe care aţi făcut-o cu Gheorghe Apostol şi la care am scris prefaţa (e vorba de „Gheorghe Apostol şi Scrisoarea celor şase“, de Ion Jianu, Curtea Veche, 2008, prefaţă de Vladimir Tismăneanu – n.r.). Aş fi inclus şi alte lucrări, dar, cum spuneam, am decis să nu rescriu cartea, ci să o ofer într-o ediţie lărgită prin acel „Argument“ şi excelenta prefaţă a istoricului Cristian Vasile.

O nouă carte despre dictatori: „Dosar Stalin. Genialissimul generalissim“

I.J.: Alte proiecte pentru acest an?

V.T.: La începutul lunii iunie va apărea la editura Curtea Veche, în colecţia „Constelaţii“, cartea „Dosar Stalin. Genialissimul generalissim“, pe care am scris-o împreună cu bunul meu prieten de idei, politologul Marius Stan. Este extrem de reconfortant să constat că, în pofida distanţei de vârstă (Marius are jumătate din numărul anilor mei), gândim pe aceeaşi lungime de undă. Sunt recenzent permanent (regular reviewer) la revista International Affairs din Londra, ţin prelegeri în Statele Unite şi în Europa, dau interviuri (cum vedeţi), mă ocup de studenţii mei, de educaţia fiului nostru Adam, corespondez intens. Am o viaţă activă, mă bucur să trăiesc astfel, fără pauze şi fără siestă, branşat la marile dezbateri şi mereu disponibil pentru cei care sunt interesaţi de opiniile mele. De aceea scriu aproape zilnic pe platforma „Contributors“. Cred într-un număr de valori, cele pe care filosoful D.D. Roşca le numea veşnice, le apăr, lupt pentru ele. Astfel văd eu viaţa spiritului într-o epocă precum a noastră.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro