Relația cu fostul partener după divorț. Există varianta de co-parenting sau parenting paralel! Ce presupune fiecare și cum îi ajută pe copii să se dezvolte sănătos

Chiar dacă nu ești cel mai bun prieten cu fostul/fosta, poți fi un co-părinte grozav ori poți alege parentingul paralel. Explicăm ce înseamnă co-parenting și parenting paralel după divorț și strategii care pot fi de folos în ambele situații.

Într-o lume ideală, cu toții am putea să ne separăm mintea de inimă. Să putem pune capăt unei relații de cuplu, dar să rămânem părinți buni pentru copiii noștri. Însă dinamica relațiilor este deosebit de complexă, așa că dacă nu puteți sau nu vreți să mențineți prietenia cu fosta/fostul, nu este nimic greșit. Nu sunteți vinovați. Nu mai sunteți parteneri, însă rămâneți părinți ai copiilor voștri. Și aici merită să depuneți efort pentru ca ei să simtă cât mai puțin ruptura și să se dezvolte sănătos din punct de vedere psihic.

În vreme ce unii părinți reușesc să rămână în relații de prietenie după divorț, punându-se de comun acord asupra deciziilor de creștere a copiilor, mulți nu reușesc să se înțeleagă. În timp ce pentru primii ar putea funcționa perfect un plan de co-parenting, pentru cei din a doua categorie parentingul paralel ar putea fi soluția.

Ce presupune co-parentingul după divorț. Alianța dintre părinți

Co-parentingul este relația dintre părinții care nu mai formează un cuplu. Această relație presupune găsirea unor metode care să funcționeze pentru a putea crește împreună copiii într-un mediu sigur și iubitor. Pentru a funcționa, co-parentingul necesită ca ambii părinți să contribuie la îngrijirea, creșterea și activitățile copilului lor și să interacționeze frecvent și respectuos unul cu celălalt. De asemenea, este nevoie de o consecvență a părinților în a acționa în consens, chiar dacă sunt divorțați. De un grad de implicare corect al amândurora în luarea deciziilor privind bunăstarea copiilor. O relație pozitivă de co-parenting presupune un nivel scăzut de conflict între părinți și unul ridicat de comunicare.

Ce este parentingul paralel. Co-parenting fără conflicte

Dacă co-parentingul pune accent pe lucrul împreună între părinții care au trecut printr-un divorț amiabil, parentingul paralel ar putea fi soluția pentru cuplurile care au un grad ridicat de conflict și dificultăți de comunicare. Parentingul paralel reduce nevoia de contact între părinții separați, permițând fiecărui părinte să aibă o mai mare independență și autonomie atunci când se iau decizii privind îngrijirea copilului. Și nu în ultimul rând, ferește copiii de conflictele dintre părinți. Acești părinții vor colabora cu reprezentanții lor legali pentru a elabora un plan care să acopere aspectele importante, cum ar fi situațiile de urgență, vacanțele sau alte decizii importante, spre exemplu cele legate de școală. Restul lucrurilor sunt gestionate de fiecare părinte separat, atunci când are în grijă copiii. Deși există o comunicare limitată în acest model parental, comunicarea între părinți nu este inexistentă. Doar că se reduce numai la situații grave sau probleme cu un impact semnificativ în viața copiilor, cum ar fi educația, sănătatea și siguranța lor. Și există un contact regulat, doar că acesta este scurt și la obiect, cel mai adesea prin mesaje-text, e-mailuri sau SMS-uri.

Cui i se potrivește parentigul paralel și cui nu

Natura relației pe care o aveți cu celălalt părinte va determina alegerea unui stil de parenting după divorț. Astfel, parentingul paralel se potrivește părinților care sunt în conflict puternic unul cu celălalt, iar această relație tensionată implică și copiii. Exemplele includ relațiile în care există un istoric de violență domestică sau abuzuri de orice fel între parteneri sau relațiile în care unul dintre părinți are trăsături de personalitate narcisiste.

Dacă abuzurile sau violența de care dă dovadă unul dintre părinți se extinde și asupra copiilor, atunci nu se mai pune problema de parenting paralel. Părintele care nu este abuziv ar trebui să aibă custodie unică, în funcție de natura și amploarea abuzului.

Strategii pentru funcționarea co-parentingului

Cercetărilearată că bunăstarea emoțională este un proces bidirecțional, ceea ce înseamnă că există o interdependență între bunăstarea părintelui și a copilului. Când părinții sunt sănătoși din punct de vedere psihic, ei pot modela mai bine comportamente sănătoase la copiii lor. Iată câteva strategii care ajută și pe care părinții care optează pentru co-pareting le pot alege:

1. Prestabiliți un program

Acest lucru nu ajută doar la păstrarea relațiilor prietenoase între părinți, ci și la sănătatea mintală a copiilor. Studiile au arătat că stabilirea unor rutine, a unui program poate reduce depresia, impulsivitatea și agresiunea la copii. Rutinele sunt esențiale în mediile cu stres mare, cum ar fi familiile după divorț.

2. Fiți flexibili

Rutina este sfântă, însă flexibilitatea este dumnezeiască. Viața aduce multe schimbări, iar co-parentingul, care presupune comunicare și înțelegere, ar trebui să se poată bucura și de flexibilitate. Concediul fostului s-a modificat? În măsura în care se poate, dați dovadă de flexibilitate pentru ca fostul partener să-și poate petrece în continuare vacanța cu copiii, chiar dacă perioada acesteia s-a modificat. În mod normal, ar trebui să existe aceeași înțelegere și de la celălalt părinte.

Lipsa flexibilității poate duce inevitabil la mai multe conflicte, ceea ce poate crea un sentiment de instabilitate pentru copii. Cercetările spun că, adeseori, copiii sunt sensibili la interacțiunea și conflictele parentale care pot afecta climatul emoțional al unei familii și sentimentul de securitate emoțională al copilului. Atunci când sunt necesare schimbări de ultim moment, părinții care au o relație sănătoasă de co-parenting fac un efort să vorbească mai întâi unul cu celălalt – înainte de a anunța orice schimbare de program copiilor.

3. Stabiliți o listă de lucruri importante pe care să le agreați amândoi

Nu există părinți care să fie pe aceeași lungime de undă când vine vorba de toate deciziile. Cu toate acestea, co-părinții care lucrează bine împreună de dragul copiilor pot stabili un acord de bază cu privire la cele mai importante lucruri. Stabiliți un consens cu privire la aspecte legate de lucruri importante, cum ar fi:

– sănătatea copiilor: copilul nu primește niciun medicament de la altcineva decât de la părinții lui nativi; de fiecare dacă când copilul are nevoie de un medicament, părinții se consultă împreună.

– disciplină: și la un părinte și la altul există aceleași reguli în casă, cum ar fi copiii nu stau treji peste ora 22:00, nu au voie să folosească insulte sau violență.

– educație: activitățile extrașcolare se aleg de către ambii părinți, la fel și școlile pe care le urmează copiii.

4. Arătați-le copiilor că vă înțelegeți ca părinți

Participați împreună, ca părinți, la evenimente din viața copiilor voștri. A nu avea nicio problemă în a participa la întâlniri școlare, evenimente sportive și recitaluri atunci când celălalt părinte este prezent este un alt semn al unei relații eficiente de co-parenting. Acești părinți aleg să-și pună copiii pe primul loc și să nu-și facă griji cu privire la ceea ce cred alții.

Cercetările au descoperit că ostilitatea părinților se reflectă în agresivitatea copilului. În studii, cu cât părinții erau mai ostili unii față de ceilalți, cu atât copiii lor erau mai agresivi. Dacă, pe de altă parte, copiii văd că te înțelegi bine cu celălalt părinte, vor învăța și ei cum să comunice eficient și să minimizeze conflictele. Și asta e bine pentru toată lumea!

Beneficiile parentingului paralel

Potrivit Asociației Americane de Psihologie, conflictul continuu dintre părinți crește riscul de „probleme psihologice și sociale” la copii. De aceea, este important să existe cât mai puțin conflict între părinți, atât înainte, cât și după divorț. Dacă pur și simplu nu puteți cădea de acord asupra modului de a merge mai departe sau nu puteți comunica fără conflicte sau argumente, o abordare parentală paralelă ar putea fi potrivită. Iată avantajele acestui mod de parenting:

– expunere redusă la conflicte pentru copii;

– menținerea relațiilor copiilor cu ambii părinți;

– mai puțin stres, atât pentru părinți, cât și pentru copii;

– o mai mare autonomie în luarea deciziilor pentru părinți;

– o logistică mai ușoară: ambii părinți respectă un program predeterminat și un set de linii directoare;

– părinții pot evita comunicarea directă dacă acest lucru funcționează mai bine pentru ei.

Dezavantajele parentigului paralel

Desigur, există și dezavantaje ale parentingului paralel. Chiar și regulile minore pot diferi foarte mult între familii, lăsând copiii confuzi cu privire la așteptări. De asemenea, traiul în mai multe medii diferite poate fi perturbator pentru rutina unui copil.

Părinții care nu se înțeleg la divorț apelează de regulă la avocații lor pentru a obține un plan de parenting paralel după divorț. Ce ar trebui stabilit în acest plan cu ajutorul avocaților și judecătorilor:

– un program care detaliază timpul petrecut cu fiecare părinte, inclusiv weekenduri, sărbători și ocazii speciale;

– cum se fac schimburile de custodie (preluări și predări), mai ales când părinții locuiesc în orașe/țări diferite;

– rutinele zilnice ale copiilor care trebuie păstrate indiferent în grija cărui părinte se află aceștia;

– responsabilități educaționale;

– decizii de îngrijire a sănătății;

– obligații financiare;

– norme pentru situații de urgență, specificând clar ce constituie o situație de urgență și cum ar trebui tratată;

– plan de gestionare a anulărilor, întârzierilor și reprogramărilor.

– o clauză care permite revizuiri periodice ale planului pentru a vă adapta la nevoile în schimbare ale copilului sau la circumstanțe neprevăzute. Acest lucru poate reduce comunicarea viitoare inutilă care poate crește șansa unui conflict în curs de desfășurare.

Alegeți ceea ce vi se potrivește!

Atât co-parentingul, cât și parentingul paralel sunt strategii pentru creșterea copiilor după divorț. Diferența constă în tipul și nivelul de colaborare dintre părinți. Prin comparație:

– în co-parenting se discută frecvent despre problemele legate de copii, în parantigul paralel părinții discută doar problemele majore;

– în co-parenting părinții vorbesc, se sună, se întâlnesc la evenimente comune, în parentingul paralel sunt sfătuiți să comunice non-direct (mesaje scrise, e-mailuri), să păstreze o distanță fizică la predarea și/sau preluarea copiilor și nu participă împreună la evenimente din viața copiilor;

– în co-parenting părinții iau decizii comune atunci când e nevoie indiferent în grija cărui părinte se află copiii; parentigul paralel presupune ca părinții să decidă singuri asupra nevoilor copilului, fără a se consulta cu celălalt părinte, atunci când copiii sunt în grija lor;

– în co-parenting există mai puține reguli și părinții gestionează situațiile noi pe măsură ce apar, în parentingul paralele, din cauza lipsei de comunicare dintre părinți, există un set de reguli foarte bine stabilite, de multe ori prin instanță.

Sursa foto: Dreamstime.com