REPORTAJ. Pelerinajul de la Sfântul Ilie Lăcătușu sub steagul Mișcării Legionare / Arhiepiscopia Bucureștiului: E un abuz. Dacă se întâmplă asta, nu e acolo locul Domnului 

Părintele Ilie Lăcătușu a fost deshumat în 1998 și trupul lui este și astăzi ”viu”, neputrezit și ”frumos mirositor”. De peste zece ani, oameni cu supărări, boli și în căutarea binelui vin în pelerinaj la cripta din Cimitirul Învierea Maicii Domnului – Giulești, București , sărută mâinile de culoarea alunului, văd minunea. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat anul acesta pe Părintele Ilie Lăcătușu și pe 22 iulie este data lui în calendarul ortodox. Deasupra criptei Părintelui flutură steagurile Legiunii de Fier. Sunt înfipte în vârful criptei de nepotul lui Ilie Lăcătușu, Mihai Spirache. Steagurile amintesc de tinerețea legionară a părintelui, dar și de faptul că nepotul acestuia este președintele Ligii Sfântul Mihail.

Părintele Ilie Lăcătușu este unul dintre ”Sfinții Închisorilor”. Tinerețea sa a fost o preoție sub steagul Mișcării Legionare și o lungă maturitate închisă în penitenciarele comuniste. A fost un adevărat preot de țară, mereu alinând durerile celor săraci, mulți și umili. A fost preot la Osica de Jos din Romanați, Buicești din Olt, Sersenița din Rîbnița și la Cucuruzu de Giurgiu. 

Pelerinii repetă de peste 10 ani ce-a spus preotul Ilie Lăcătușu adepților lui.

În pușcăria de la Periprava din anii 1950, Ilie a spus: ”Aruncați-vă în Dunăre și tăiați trestie, altfel vă omoară gardienii.” Și lumea, cu pușca la cap, s-a aruncat în Dunăre și a cules trestie.

Și s-a lăsat așa soare în iarna aia că toți confrații lui Ilie au zis că-i minune de la Dumnezeu, că Ilie e dumnezeit. Și nu s-a îmbolnăvit unul. Apoi, Ilie a venit acasă și-a trăit preoția și s-a pensionat și a murit, ca om. 

Este singurul Părinte, singurul român care ”este viu”, în ciuda declarării decesului său. Care are moaște întregi, nu ca Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov) de la București sau Sfânta Paraschiva de la Iași, care au vreo mână ori vreun deget.

Antropologul Ciprian Voicila a notat istoria Părintelui Ilie Lăcătușu, dar și multe însănătoșiri, intrări la examene, alungări de duhuri rele, iubiri de-o viață, în cartea sa ”Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu”.

Unde este Minunea?

Drumul spre minune este un adevărat calvar. Și nu poți să-nduri atâta drum dacă nu crezi că Sfântul este viu, că trupul său este sfânt, că sărutul tău, pe mâinile sale, alină.

Intri pe Calea Giulești, pe sub pod. Tramvaiul te duce până la Drumul la Roșu. Nu mereu are și aer condiționat.

Cimitirul nu-l vezi din drum. N-are vreun semn. Crucile nu se văd, sunt îngropate în iarbă. Viii și-au uitat morții. 

Doar cripta Sfântului Ilie Lăcătușu are iarba pusă la pământ

Dacă nimerești cimitirul, șopârlele sar din iarba înaltă și te duc spre Sfântul Ilie Lăcătușu. Mergi pe lângă mormântul cântăreței Constantinescu, cândva în duetul iubirii cu Dolănescu, și, când vezi fotografia unui leu, acolo în dreapta e cripta. În stânga este Ion, îmblânzitorul de lei, în dreapta Sfântul Ilie Lăcătușu.

Am stat și duminici în șir să văd miracolul

Ditamai omul se târâște și atinge zidul criptei. Speră că locul în care se află Ilie, să-i dea încă o șansă. Uite om care se închină, se roagă cu o mână, cealaltă are beteșug. Uite, femeia în negru și care repetă că are copil mort. Uite omul care nu mai poate merge și se tărâște ca să-l pe atingă Sfântul. Uite-o din Brașov. Are cancer zice. Uite-l!  Uite-o! Bărbatul a fugit de ea. Uite-l! O doare capul! Uite-l! Vine de cinci ani! Uite-o! Vine de șapte ani? Sunt lacrimi aici, e durere care te doare.

Nu poți crede că toți mint, că toți suferă de extaz. Ei cred că Ilie este viu. 

„Vom face o biserică cu banii voștri și acolo îl vom depune pe sfântul Ilie Lăcătușu”

În fiecare duminică peste o sută de oameni sunt luați de nepotul Mihai Spirache din coadă și inițiați în noaptea criptei, unde strălucesc moaștele lui Ilie Lăcătușu.

Mihai Spirache, nepotul lui Ilie Lăcătușu, vine ca un preot, în negru. Spirache celebrează un cult. Zice rugăciunea de dinainte de împărtășanie: ”Cu frică de Dumnezeu, cu dragoste să vă apropiați.”

Predică despre bine, că să nu ne înghesuim, că să nu ne hainim. Mereu, duminica, după slujba de la biserică. După ora 1. Până la șapte sau opt seara, când se închide cimitirul. 

Și mulți intră în cripta lui Ilie. În casa lui Ilie Lăcătușu. Casa e cât omul, omul e cât casa. În 2 metri pe 2 metri. Intri în criptă, plecat, om după om. Nu pot doi. Se pleacă și sărută mâinile moaștelor. Sărută mâinile lui Ilie. Întins. Mâinile îi sunt calde. Se spune că uneori Ilie mai și privește.

Mihai Spirache mai iese din când în când din întunericul criptei. Se urcă pe un mormânt și predică: ”Astea sunt condițiile acum, nu vă înghesuiți. Vom face o biserică cu banii voștri și acolo îl vom depune pe sfântul Ilie Lăcătușu și acolo va fi deschis zi și noapte că așa e durerea.”

Fiecare stă plecat de cap și cu bani în pomelnic, ori în acatist. Despre banii aceștia vorbește Spirache. ”Mi s-au dat bani cât greutatea bunicului meu, sfântul Ilie Lăcătușu, nu-i iau. Mi s-au dat locuri ca să-l depunem pe Sfântul, Sfântul nu se lasă dus.”

Arhiepiscopia Bucureștiului spunea în 2016: ”Din motive pe care nu le cunoaștem, nepotul părintelui Ilie Lăcătușu, domnul Spirache Mihai, nu a dat curs propunerii de a avea un preot care să citească pomelnicele. Domnul Spirache Mihai continuă să colecteze pomelnice și bani de la credincioșii care vin la mormântul părintelui Ilie Lăcătuşu, deşi domnul Spirache Mihai nu este preot şi nici angajat al Patriarhiei, cum eronat se crede.”

Când te retragi, când ieși de la sfântul Ilie

Tot cu capul plecat. Ieși din criptă. Gâtul ți se împletește cu steagul Legiunii. Verde cu grilă. Și Steagul Sfântului Mihail cu scut verde cu grila Mișcării. E steagul sub care a defilat preotul Ilie Lăcătușu când era tânăr? Este opțiunea nepotului Mihai Spirache? Nu se știe. Steagul e greu, verde. Capul pe care cade steagul e plecat. Omul în căutare de bine a intrat cu disperare, acum, după ce a dat acatistul cu bani după putință, a sărutat mâna ca alunul a Sfântului, a ieșit cu speranță. Cui să-i pese de steagul Legiunii?

Arhiepiscopia Bucureștiului declară în 2025, la sesizarea hotnews.ro: ”Slujba de canonizare se va face în 2026. Nu este gata racla de argint a sfântului Ilie Lăcătușu. Dacă ați văzut acele steaguri e un lucru grav. Vom face o inspecție. E un abuz. Dacă se întâmplă asta, nu e acolo locul Domnului!” 

Pelerinajul de duminică nu crede în Legiune. Crede în Ilie Lăcătușu. Și crede așa:  ”A ucis Părintele Ilie? Nu! Legiunea lua numai oameni de nota 10, nu lua pe oricine. Ăsta e Părintele. E în cimitirul nostru, al săracilor! De câte ori au vrut să-l ia, s-a lăsat greu și nu a vrut! Orice face Biserica împotriva Părintelui, noi îl urmăm pe Părinte.” 

”Au comuniștii vreun om viu ca Părintele Ilie? Au românii un alt om viu și întreg ca Părintele Lăcătușu? Au? Să-l vedem și noi!”