EXCLUSIV. Am asistat la o operațiune cu soldații ucraineni care își conduc dronele deasupra trupelor ruse. Cum este sprijinită incursiunea din Kursk – VIDEO

Jurnalistul Mircea Barbu, corespondentul HotNews în războiul din Ucraina, relatează din mijlocul unei unități de operatori de drone. Ei sunt în apropiere de Harkiv, în buncărele de lângă granița cu Rusia. În timp ce trupele ucrainene luptă în Federația Rusă, la Kursk, aceștia sunt camarazii lor, piloții de drone, care derulează misiuni deasupra liniei frontului.

• După săptămâni de negocieri și cereri oficiale, armata ucraineană a permis accesul unui jurnalist român al HotNews pe front, chiar în timpul incursiunii Kievului în Federația Rusă, alături de un detașament special de operatori de drone. Noi am fost pe teritoriul Ucrainei.
• Singura cerință a biroului de presă ucrainean a fost ca înainte de publicare să vadă fotografiile și filmările din timpul misiunii, pentru a nu divulga din greșeală informații sensibile cu caracter militar ce ar pune în pericol viețile soldaților sau ale civililor din împrejurimi. Armata ucraineană nu a văzut reportajul în sine și materialul final de presă, înainte de publicare.

Soldatul tânăr a urcat. Învăluit în lumina roșie, „Atstek” pornește drona. O armează. Explozibilul e sub burta dronei. Apoi o trimite în noapte. 

”Încă din 2022, cumva, ne gândeam că-i vom ataca și noi”, spune unul dintre colegii soldatului întors în adăpost. Ne aflăm în zona Harkiv, sau Harkov cum e cunoscut la noi, la câțiva kilometri de granița cu Rusia, în teritoriul ucrainean. Pe o linie dreaptă de câțiva zeci de kilometri are loc una dintre cele mai neașteptate derulări din acest război. Ucraina a atacat teritoriul Rusiei. ”Ca să ne apărăm”, adaugă soldații care manevrează dronele. 

Fără tehnologia vehiculelor autonome de zbor, care a cumulat progresul intens al ultimelor decenii, Ucraina nu ar fi ajuns atât de departe, dincolo nu doar de granița rusă, la Kursk, dar mai ales dincolo de geografia inimaginabilă a celor 900 de zile de când rezistă unui adversar mult mai puternic.

Dronele, praștia din mâna lui David 

Dacă războiul din Irak a fost primul transmis la TV, acesta din Ucraina este nu doar primul care apare pe rețelele sociale, ci, din punct de vedere tactic, primul în care vehiculele autonome de zbor își aduc o contribuție importantă pe front. BBC a relatat despre dronele ”kamikaze”, dar utilizarea lor este mult mai extinsă.

Băieții de lângă noi sunt cunoscuți drept „mavechiștii”, așa cum le spun ucrainenii și rușii deopotrivă, termen derivat de la celebrele drone comerciale cu același nume. Ei au schimbat fața războiului pentru că dronele sunt praștia din mâna lui David în lupta sa cu Goliat. 

Dronele sunt folosite masiv și de către Rusia, cu același efect puternic, însă faptul că armata mai mică le poate utiliza la un cost redus, cu sutele și sutele, mai taie din avantajul forței superioare de foc a Kremlinului.

O dronă de fabricație ucraineană, care costă doar câteva sute de euro

Țigări și piste de biciclete

Am ajuns aici noaptea, după ce am așteptat într-un luminiș de pădure de la marginea Harkivului un camion al armatei ucrainene care ne-a adus în tranșeele din afara orașului. 

Lângă noi, câțiva militari ucraineni sudează țigară după țigară sub adăpostul frunzelor groase ale stejarilor care servesc în aceste zile drept plasă naturală de camuflaj pentru mașinile și logistica de război din jurul lor. Armament greu, lăzi cu muniție, dar și cutii mari cu ceea ce par a fi echipamente electronice și baterii.

În contrast cu această imagine, la doar o aruncătură de băț de ascunzișul din pădure, pe pista de ciclism a orașului, mai mulți localnici cu biciclete sau trotinete electrice se bucură de răcoarea serii de august. 

Este o imagine suprarealistă. 

Dacă n-ar fi alarmele constante și sunetul înfundat al bombardamentelor  – orașul e la doar 36 de kilometri de frontiera cu Rusia -, nici n-ai zice că ești într-o zonă de război.

Calmul aparent e întrerupt brusc de hurducăitul unui camion care a trecut prin multe greutăți cu mult înainte de invazia Rusiei din februarie 2022. „Mahach”, un tip înalt, jovial, cu zâmbet șiret, coboară din spatele volanului și îi salută pe soldați. Apoi se întoarce către noi: „Hai, repede! Puneți-vă pe voi vestele antiglonț și telefoanele pe mod avion și să-i dăm drumul!”, ne ordonă cazon ucraineanul. 

Bruiajul

Fără prea multă vorbăraie, ne conformăm și în câteva secunde tot camionul e încărcat cu echipament și soldați, iar mașina începe un slalom rapid printre baricade, în țiuitul asurzitor al unei cutii metalice negre aruncate pe bordul prăfuit al mașinii. 

E sistemul de bruiaj al camionului, ne explică soldatul, singurul lucru ce ne protejează de dronele ruse care bâzâie constant deasupra noastră zi și noapte pe drumul ce leagă orașul de prima linie, cordonul ombilical al războiului și punctul cel mai vulnerabil al oricărei armate într-un conflict de asemenea amploare.

Mai multe drone decât obuze

Operatorii de drone sunt cei care zi și noapte caută să identifice pozițiile inamice și implicit să-i elimine prin zborurile kamikaze cu micile obiecte zburătoare ce au schimbat fața războiului din Ucraina. 

Dronele au devenit atât de populare de ambele părți ale acestui conflict încât Ucraina își propune să producă nu mai puțin de un milion de drone anul acesta. Pentru a pune asta în context, numărul acestora este aproximativ dublu față de numărul de obuze trimise pe front de Uniunea Europeană în 2024.

Simbolurile patriotice sunt prezente peste tot în buncărul din tranșee

Echipajele se rotesc o dată la trei zile

Ajungem undeva în apropiere de Kozacha Lopan, un sătuc ucrainean la granița cu Rusia, nord-vest de Harkiv, orașul imens, de 1,5 milioane de locuitori, care se înalță liber și sfidător, lângă Rusia. 

Tranșeele nu sunt vizibile de la șosea ca în multe alte părți de pe linia frontului.  Singurele repere, știute doar de soldați, sunt probabil câteva elemente naturale, greu de reținut pentru ochiul neantrenat al unui civil.

Din tufișuri își fac imediat apariția câțiva soldați ucraineni, bucuroși că le-a sosit schimbul. Detașamentele operatorilor de drone se rotesc odată la trei zile, așa că astăzi unii membrii ai batalionului „Ahile” din brigada 92 a Forțelor Armate Ucrainene merg înapoi la unitatea din Harkiv, în timp ce alții le iau locul în tranșee.

Folosesc rețeaua Starlink a lui Elon Musk

Se salută scurt și își urează noroc  sau odihnă plăcută. Apoi cei noi veniți descarcă ce au de descărcat și se apucă fiecare de lucru. „Atstek” e responsabil cu explozibilul și armarea dronelor, așa că își sortează atent cutiile pe căprării într-o hrubă săpată în pământul negru și cleios. Obuze la obuze, drone la drone și baterii la baterii. 

„Atstek”, unul dintre membrii detașamentului special, armează o dronă înaintea unei misiuni

„Manul”, comandantul detașamentului își instalează laptopul pe masa dintr-o cămăruță de 3-4 metri pătrați, cu tavan din bârne de lemn și miros de mucegai, apoi se conectează la Starlink, celebrul sistem de internet prin satelit al lui Elon Musk, cu ajutorul căruia ucrainenii comunică și acționează pe front.

„Ne-am luat pozițiile în primire, iar acum încercăm să pregătim protocolul de comunicare cu comandantul superior, să setăm echipamentele, după care așteptăm noi ordine de la superiori”, îmi mărturisește comandantul detașamentului. E ora 20.40 și ritmul alert al soldaților alunecă încet spre rutină și zeci de minute bune de așteptare.

În încăpere se așterne liniștea, întreruptă doar de tropotul unuia dintre soldați care revine înapoi de la țigară în camera de comandă ușor agitat. „Am auzit drone deasupra noastră. Nu știu dacă sunt ale lor sau ale noastre.”

Viața în tranșee arată ca o electrocardiogramă, cu multe pusee de suișuri și coborâșuri, momente de agitație și adrenalină maximă combinate cu așteptări lungi și tăcere apăsătoare.

Ceaiul cald este nelipsit de pe front, chiar și în nopțile de vară, mult mai friguroase în nordul Ucrainei

De afară, în liniștea nopții de vară, se aude bâzâitul de drone și de greieri, un amestec de nefiresc cu natural, de rece și cald, moarte și viață, cum numai războiul știe să producă. În jur de ora 21.00, „Atstek” și „Tror” primesc ordinul să pregătească prima dronă pentru misiunea din această noapte.

O dronă stă întotdeauna la îndemână, agățată pe peretele din camera de comandă. Soldații se conformează rapid și pornesc prin bezna nopții spre un alt cotlon al tranșeelor. 

Camera cu muniții. ”O pregătesc (nr. – drona) să lovească ținte inamice. Tancuri, blindate și mașini militare”, îmi spune „Atstek”, în timp ce manevrează un obuz de fabricație sovietică cu precizia unui chirurg. Câțiva „șoricei” de plastic și încărcătura este fixată bine de aparatul zburător. Detașamentul este gata pentru prima misiune a nopții.

Soldații preferă să-și aducă mâncare de acasă pentru cele trei zile cât durează rotația

De-a șoarecele și pisica în prima linie a războiului din Ucraina

În câteva minute, comandamentul central trimite prin radio detaliile zborului din această noapte: survolarea unui sat ocupat de inamic și eliminarea unei posibile ținte – un grup de „mavechiști” ruși care s-ar ascunde într-o clădire din acea zonă. „Atstek” are misiunea ingrată de a lansa drona, ceea înseamnă că trebuie să iasă din tranșee și să-și facă vizibilă prezența în bezna nopții cu un aparat zgomotos și luminos în mână, înțesat cu explozibil.

Concentrarea și siguranța cu care se mișcă prin întuneric fac ca această parte a misiunii să pară foarte simplă când în realitate este cea mai periculoasă. „Drona este armată”, șoptește acesta în radio către colegii din camera de comandă. „Recepționat! Degajați zona!”, îi ordonă aceștia, iar soldatul se conformează, nu înainte de a cupla contactele încărcăturii explozibile. 

După care o zbughește pur și simplu înapoi în tranșee, în timp ce drona se înalță spre cerul plin de stele, în căutarea prime ținte din această noapte.

În funcție de model și autonomia bateriei, dronele pot zbura între 5 și 20 de km

„Tror”, cu ochelarii virtuali pe cap

Din buncăr, soldații monitorizează atent zborul aparatului. „Manul” urmărește hărțile și parametrii de zbor, în timp ce „Tror”, pilotul detașamentului, stă rezemat de pat, cu ochelarii virtuali pe cap și telecomanda în mână. 

În scurt timp, drona începe să piardă semnal și devine din ce în ce mai frustrant pentru soldați s-o manevreze. Din centrul de comandă li se sugerează să schimbe canalul de zbor. „Nu putem schimba canalul la fiecare 20 de secunde! ”, intervine pilotul. „ O să ne pice drona așa. Am pățit asta și ieri dimineață”, încearcă acesta să le explice celor din comandamentul central.

„Manul”, comandantul brigăzii speciale de drone analizează imaginile primite în timp real din tranșee

Deși dronele sunt extrem de eficiente, bruiajul le poate atinge relativ rapid. Este una dintre probleme cu care se confruntă operatorii de drone de ambele părți ale conflictului. Sistemele de război electronic (EW – „electronic warfare”) s-au dovedit a fi cea mai eficientă modalitate de a opri dronele. Ambele părți folosesc sisteme EW pentru a bloca frecvențele radio în anumite zone. 

Când semnalul unei drone este blocat, pilotul își pierde capacitatea de a controla aparatul sau nu mai poate vedea semnalul video, în funcție de frecvența care a fost întreruptă.

Bruiajul este din ce în ce mai utilizat pe linia frontului, potrivit piloților ucraineni. Majoritatea sistemelor EW au un interval limitat de frecvențe, așa că piloții de drone trec constant la frecvențe mai puțin utilizate. Acest lucru duce la un joc tehnologic de-a șoarecele și pisica, în care orice mișcare greșită poate fi și ultima pentru aparatul pe care soldații de jos, din infanterie, mizează ca să fie susținuți.

Ambele părți trebuie, de asemenea, să se confrunte cu sisteme electronice de recunoaștere, care pot urmări semnalele dronelor înapoi către piloții inamici, identificând potențial locația acestora.

Piloții au încercat să rezolve această problemă prin creșterea utilizării repetoarelor de semnal, care acționează ca o stație intermediară pentru legătura dintre vehicul și pilot. Repetoarele pot fi desfășurate la sol sau atașate la o altă dronă și zburate în aer, mărind raza de acțiune a semnalului și ascunzând pozițiile piloților.

În timp ce sistemele EW mari, montate pe camioane, sunt folosite pentru a proteja echipamentele scumpe, unitățile de infanterie au început să folosească sisteme mai mici pentru a-și proteja tranșeele – deși eficiența acestora din urmă nu este întotdeauna garantată.

Între misiuni, soldații țin legătura cu familiile și prieteni cu ajutorul internetului prin satelit Starlink

De la Bayraktar la Shahed

Utilizarea pe scară largă a dronelor de atac cu rază lungă a început în vara-toamna anului 2022, la doar câteva luni după izbucnirea războiului. Ucraina a folosit dronele turcești Bayraktar. Rusia a achiziționat sute de drone Shahed din Iran și le-a folosit pentru a lovi ținte ucrainene. Aceste drone s-au dovedit a fi extrem de eficiente, având un cost semnificativ mai mic decât rachetele antiaeriene folosite inițial de Ucraina pentru a le doborî.

Simultan, Ucraina a început să dezvolte propriile drone cu rază lungă de acțiune, capabile să lovească ținte adânc în interiorul teritoriului rus. Aceasta a fost o măsură de compensare a lipsei de rachete cu rază lungă de acțiune de care suferă armata ucraineană. Primele versiuni ale acestor drone au fost în mare parte neutralizate de sistemele rusești de bruiaj electronic. 

Armata ucraineană a învățat din aceste eșecuri și, în ultimele luni, a reușit să lovească ținte rusești importante, inclusiv fabrici și rafinării de petrol.

O clădire lovită și finalul naivității

În ultimele zile, de la incursiunea trupelor ucrainene în Federația Rusă, detașamente de operatori ca acestea din nordul Harkivului, au devenit esențiale în lupta cu inamicul. 

„Da, sigur că mă bucur când văd ce se întâmplă (nr – în Kursk, Rusia). Toți ne-am gândit la o astfel de acțiune mai mult sau mai puțin din 2022”, îmi spune „Tror”, tânărul pilot ucrainean, originar din Harkiv. „Sigur că asta va schimba războiul pentru că acum rușii sunt obligați să lupte pe teritoriul lor, ori asta e clar în avantajul nostru”, adaugă acesta.

„Tror”, soldat ucrainean, în timp ce pilotează o dronă deasupra satelor ocupate de la granița cu Rusia

În această noapte, drona pare să-și fi atins obiectivul. După un survol de câteva minute, dispozitivul a lovit o clădire. E dincoace de granița cu Rusia, dar sub ocupația Rusiei, adică pe teritoriul ucrainean de drept și pe cel rusesc de facto, o zonă a cărei dificultate de definire în termeni comuni exprimă smintirea acestui război pornit de la Kremlin. Câte generații vor trece până când granițele, rănile și destinele să se vindece?

Aș vrea să scriu că soldații din buncăr au tresărit când au văzut pe ecran cafeniul exploziei dronei lor. Dar nu e adevărat. Poate acum doi ani și jumătate ar fi făcut-o, deși Ucraina luptă în Est de mai multă vreme decât am vrea noi să acceptăm. Dar înainte de februarie 2022 cu toții eram altfel.

„El este hotărât, noi suntem dezbinați. El este resentimentar și paranoic, noi suntem aroganți și naivi. Occidentul nu pare să înțeleagă că are de-a face cu un adversar care ne înțelege mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, ale căror scopuri și metode continuă să reprezinte un mister pentru noi.” Așa suna avertismentul despre Rusia, de acum 12 ani al scriitorului britanic Edward Lucas. Între timp, misterul s-a spulberat și, odată cu el, naivitatea noastră în legătură cu ceea ce vrea Putin.