„Românii care trăiesc în afara țării ajung frecvent în terapie confruntați cu sentimente de izolare, dor intens, vinovăție”. Regina Maria lansează un program de terapie dedicat românilor din diaspora
Românii din diaspora trăiesc între lumi, între sacrificiu și vină, între dorul de „acasă” și efortul de a construi o viață mai bună. Sunt adesea admirați, uneori judecați, dar prea rar înțeleși. Alexandra Ivan, psihoterapeut, vorbește despre crizele lor emoționale, despre burnout-ul invizibil, despre vinovăția care macină și despre felul în care terapia – inclusiv cea online – le poate oferi un spațiu sigur în care să-și regăsească echilibrul.
Pentru românii care trăiesc în afara țării și simt că nu mai au cui să spună „mi-e greu”, există acum posibilitatea de a vorbi cu un psihoterapeut care le înțelege limba, contextul și durerea. Rețeaua Regina Maria a lansat un serviciu de psihoterapie online dedicat diasporei, cu programări adaptate fusului orar și acces de oriunde.
Sunt plecați, dar nu de tot. Ne sunt aproape, dar nu-i mai înțelegem. Pentru milioane de români din diaspora, „acasă” a devenit o noțiune instabilă: este locul din care au plecat cu speranțe și dor, dar și cel pe care uneori îl privesc cu frustrare sau neapartenență. Alegerile recente au adâncit ruptura dintre România de aici și România de dincolo – o prăpastie de valori, așteptări și dureri nerostite. Dar ce simte, de fapt, un român care trăiește departe de familie, de limba sa, de obiceiurile cunoscute? Cum arată dorul în terapie, vina față de cei rămași în urmă, burnout-ul de a fi mereu „cel care trimite bani acasă”, dar care nu mai are loc nicăieri?
Am vorbit cu Alexandra Ivan, psihoterapeut sistemic, analist tranzacțional și specialist în lucrul cu români din diaspora (foto), despre nevoile lor emoționale reale, despre ce ne scapă nouă – celor rămași –, despre cum îi putem înțelege mai bine pe cei pe care, adesea, îi judecăm fără să știm prin ce trec. „Românii care trăiesc în afara țării ajung frecvent în terapie confruntați cu sentimente de izolare, dor intens, vinovăție și confuzie identitară”, spune ea. „Munca intensă, adaptarea forțată și grija constantă pentru cei rămași acasă creează un cumul emoțional care necesită un spațiu sigur pentru procesare și vindecare.”
Dorul: o durere care nu trece cu o vizită de Crăciun
Pentru mulți români plecați, dorul nu este doar o emoție pasageră, ci o formă de suferință constantă, atrage atenția Alexandra Ivan. În terapie, se traduce adesea prin insomnii, apatie, episoade de tristețe sau un gol interior greu de explicat. Nu e vorba doar de lipsa familiei sau a locurilor dragi, ci de pierderea unor repere afective esențiale.
„Dorul este o emoție profundă, adesea trăită în forme difuze: tristețe cronică, insomnie, apatie sau senzația unui gol interior”, explică Alexandra Ivan. „Nu este doar nostalgie, ci o durere afectivă reală, care netratată poate duce la tulburări de anxietate sau depresie.”
Vinovăția față de cei rămași: „le trimit bani, dar mă simt restant emoțional”
Un alt conflict major cu care vin în terapie românii din diaspora este legat de vinovăție. O vinovăție grea, mai ales în cazul celor care au părinți în vârstă, bolnavi sau singuri. Plecarea a fost o alegere rațională – o viață mai bună, stabilitate financiară –, dar emoțional a lăsat răni adânci.
Unii se simt prinși între două lumi: una în care trebuie să fie funcționali, muncitori și optimiști, și alta, interioară, în care se învinovățesc constant că nu sunt acolo „la nevoie”. „Vinovăția este o temă frecventă, însoțită de durere și un profund sentiment de neputință: «Am plecat pentru un trai mai bun, dar sufăr că nu sunt lângă ei.»” Unii clienți, spune psihologul, tind să se autoînvinovățească sau să supracompenseze, trimițând bani, dar simțindu-se emoțional „restanți”. Terapia poate ajuta la transformarea acestei vinovății în compasiune de sine și la găsirea unor moduri realiste de reconectare: apeluri regulate, vizite planificate, dialog sincer, chiar dacă de la distanță.
Epuizarea tăcută: când „a reuși” te lasă fără energia de a trăi
Burnout-ul celor plecați este diferit de cel al românilor din țară. Nu are legătură doar cu programul de lucru, ci cu ideea de sacrificiu perpetuu: muncesc mult, uneori în paralel, convinși că e „prețul corect” pentru binele familiei.
„Burnout-ul celor din diaspora este adesea nerecunoscut”, atrage atenția Alexandra Ivan. „În timp, apar epuizarea cronică, iritabilitatea, sentimentul de inutilitate sau de vid interior.” Pe termen lung, acest tip de epuizare poate duce la depresie, probleme somatice sau rupturi în relații. Mulți ajung la terapie iritabili, goi sufletește, cu senzația că oricât ar face, nu e suficient. Lucrul terapeutic începe cu validarea acestei trude și continuă cu învățarea unor limite sănătoase, cu redefinirea succesului: nu doar bani, ci și liniște.
Alegerile din 2025 au pus reflectorul pe o ruptură veche
Alegerile prezidențiale din 2025 au adâncit o fisură care mocnea de ani de zile: distanța psihologică, emoțională și valorică dintre românii plecați și cei rămași. Mulți oameni din diaspora s-au simțit judecați sau excluși din dezbaterea publică, deși trăiesc în democrații funcționale și au o privire diferită asupra statului, a drepturilor și a viitorului.
Psihoterapeuta Alexandra Ivan subliniază că aceste diferențe sunt firești atunci când trăiești în culturi diferite, dar dacă nu sunt discutate cu empatie, pot duce la rupturi greu de reparat. „Cei plecați adoptă adesea norme și valori ale noii societăți, în timp ce aceia care au rămas își păstrează reperele culturale inițiale. Această distanțare valorică poate genera conflicte familiale, neînțelegeri și rupturi emoționale.”
În spatele acestei rupturi nu stau doar diferențe de opțiuni politice, ci ani de acumulare emoțională: sentimentul că, deși contribuie cu bani, voturi și povești de succes, diaspora rămâne într-o zonă gri – nici complet acceptată, nici pe deplin iertată că a plecat. „Judecata și comparația sunt capcane frecvente”, spune Alexandra Ivan. „Cei plecați nu trăiesc neapărat visul idealizat de acasă și nu și-au abandonat valorile.” Dar atunci când aceste nuanțe sunt ignorate, relațiile se deteriorează în tăcere. România devine o amintire, nu un loc de întoarcere. Ascultarea autentică, fără reproșuri și fără comparații, rămâne singura punte reală între aceste două lumi care au evoluat diferit.
Între două lumi, fără loc stabil: criza identitară a diasporei
„Mulți români din diaspora exprimă sentimentul de «nici aici, nici acolo». Trăiesc între două lumi, fără a se simți integrați complet în niciuna” – așa își descriu mulți clienți din diaspora sentimentul de dezrădăcinare. Nu se simt complet integrați în țara în care trăiesc, dar nici România nu mai pare acasă. Această „suspendare” între două realități poate deveni o criză identitară, cu impact major asupra echilibrului emoțional.
„Această discrepanță generează o formă de doliu — pentru viața imaginată și neîmplinită”, explică ea. „Apar frustrări, rușine, sentimentul eșecului și o autoînstrăinare profundă”, spune psihoterapeuta. Prin terapie, ea îi ajută pe oameni să-și accepte multiplicitatea – să nu se mai forțeze să aparțină total unei singure culturi, ci să-și construiască o identitate flexibilă, care să includă și rădăcinile, și ramurile. A-ți cunoaște identitatea nu înseamnă să alegi, ci să poți ține împreună tot ceea ce te definește.
Nu perfecțiunea contează, ci prezența autentică – chiar și de la distanță
Copiii lăsați în urmă reprezintă una dintre cele mai dureroase teme întâlnite în terapie, spune Alexandra Ivan. „Părinții trăiesc un amestec de dor, vinovăție și teamă. Se simt uneori inutili sau deconectați afectiv.”
Pentru părinții care au lăsat copiii acasă, dorul devine uneori insuportabil. Alexandra Ivan spune că acești părinți trăiesc adesea cu un sentiment de inutilitate, de deconectare profundă.
Dar relația nu este definitiv pierdută. „Nu perfecțiunea contează, ci prezența autentică – chiar și de la distanță”, explică ea. Copiii, indiferent de vârstă, au nevoie de emoții sincere, de dialog constant și de afecțiune exprimată – nu doar de bani sau cadouri.
Singurătatea culturală: când nu te înțelege nimeni, nici acolo, nici aici
Pe lângă dor și vinovăție, românii din diaspora mai poartă o formă subtilă, dar dureroasă de izolare: singurătatea culturală. „Este o formă subtilă, dar profundă de izolare – absența unui spațiu în care cineva să se simtă înțeles în totalitate: în limbaj, în obiceiuri, ritualuri, chiar și în umor.” E sentimentul că nu te înțelege nimeni complet – nici în limba, nici în obiceiuri, nici în modul tău de a fi.
Această izolare poate duce la depresie, confuzie, lipsa de sens. Psihoterapia – mai ales atunci când este făcută cu un specialist care împărtășește aceeași cultură – poate deveni un spațiu de reancorare, de înțelegere profundă. „Terapia online cu terapeuți români oferă un cadru familiar, în care clientul nu simte nevoia de a-și traduce trăirile”, spune Alexandra Ivan.
Judecăm, dar nu întrebăm: cum îi putem înțelege mai bine
Mulți dintre cei plecați simt că nu sunt auziți. Că sunt percepuți ca trădători, privilegiați sau „plângăcioși” – în funcție de context. Dar adevărul este mai complex.
„Relațiile se vindecă prin implicare activă, prin întrebare, nu prin reproș. Uneori, o simplă întrebare – «Cum îți merge?» – poate schimba dinamica unei relații”, spune Alexandra Ivan. Judecățile grăbite și comparațiile inutile sunt obstacole în fața reconectării.
Când „acasă” nu mai e un loc… E o stare
Pentru mulți români din diaspora, „acasă” nu mai e o adresă sau un oraș din România. E ceva interior, care poate fi construit oriunde. „Poate fi în limba în care visăm, în relațiile care ne hrănesc emoțional, în ritualurile zilnice care ne aduc liniște”, spune Alexandra Ivan.
Psihoterapeuta lucrează cu români din diaspora prin ședințe online, oferindu-le un spațiu sigur în care să fie înțeleși nu doar în cuvinte, ci și în profunzimea contextului lor cultural și emoțional. Formată în psihoterapie sistemică, analiză tranzacțională și hipnoterapie, Alexandra Ivan crede că procesul de vindecare începe adesea cu o întrebare simplă și o prezență autentică: „Când o persoană reușește să se simtă bine în propria piele, poate duce acest «acasă» cu sine, oriunde ar fi.”
Pașii de urmat pentru a accesa terapia online prin noul program lansat de Regina Maria
Dacă locuiești în străinătate și simți că ai nevoie de sprijin emoțional, poți accesa serviciul de psihoterapie online oferit de Regina Maria, dedicat românilor din diaspora. Iată cum funcționează:
1. Intri pe pagina campaniei:
Accesează linkul www.reginamaria.ro/diaspora-campanie sau programează-te pe Whatsapp, la numărul 0739 712 423.
2. Alegi tipul de terapie potrivit pentru tine:
Poți opta pentru psihoterapie individuală, de cuplu sau de familie, în funcție de nevoia ta actuală.
3. Completezi formularul de înscriere:
Lași datele tale de contact, menționezi fusul orar și preferințele de programare. Un reprezentant Regina Maria te va contacta pentru confirmare.
4. Te conectezi online, de oriunde:
Ședințele se desfășoară prin videoconferință, în limba română, cu psihoterapeuți care înțeleg realitățile traiului în diaspora. Ai flexibilitate de orar și intimitate garantată.
Nu e nevoie să te întorci acasă ca să fii ascultat. Acum ai sprijin, chiar și de la distanță.
Articol susținut de Regina Maria