Românii, printre ultimii la mers la film în Europa. „Într-un moment în care trebuie să ne apărăm democrația, cultura nu e încurajată” / Ce fac alte țări 

Încă din pandemie, consumul cultural a scăzut, iar oamenii acordă tot mai puține resurse, fie bani sau timp, pentru mersul la film, spune producătoarea Ada Solomon, într-un dialog cu HotNews. Situația României nu este una singulară, alte țări însă caută soluții pentru a atrage oameni. Un exemplu concret vine din Franța. 

• Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului transfrontalier Pulse de Ștefania Gheorghe (HotNews, România), Federico Caruso (OBCT, Italia), Francesca Barca (Voxeurop, Franța), Petr Jedlička (Deník Referendum, Cehia), Lena Kyriakidi (Efsyn, Grecia). 
• Prima parte a articolului: Cum a ajuns România să închidă mii de cinematografe. „A fost un fenomen care atârnă foarte greu în performanța oricăror filme românești”, spune Tudor Giurgiu

România este printre ultimele țări din UE la procentul persoanelor de peste 16 ani care au mers cel puțin o dată la cinema, în ultimele 12 luni, arată datele Eurostat din 2022. Doar 14,5% dintre români au mers să vadă un film la cinema. Singurele țări care au întrecut România la coada clasamentului sunt Letonia (14,4%) și Bulgaria (13%). 

Cauzele sunt multiple, explică producătoarea Ada Solomon, pentru HotNews. „În materie de degradare a publicului de cinema, pandemia și descoperirea diversității platformelor în timpul pandemiei, când nu era altă soluție, a contribuit esențial la diminuarea consumului”, spune ea. 

Televizorul e mai „comod” decât mersul la cinema

Aceleași motive sunt invocate și de mai mulți oameni pe care HotNews i-a întâlnit la un cinema din București. 

Dan vine la cinema „cel mult o dată pe an”. Întrebat de ce nu vine mai des, răspunsul lui este simplu: „Televizorul. Mă uit și la filme. Eu mă uit și de 4-5 ori la un film. E mai comod”. 

De aceeași părere este și Marian, care a venit să vadă un film cu fiul lui. „Acum ne uităm noi și zilele următoare vin și cu restul familiei”, spune bărbatul. Vine rar la cinema – „copiii vin mai des” – pentru că lucrează în străinătate.

„Nu există o preocupare la nivel de autorități de a aduce publicul în săli de spectacol”

„Platformele de streaming s-au potrivit, s-au pliat perfect pe un nou tipar de viață, într-o societate în care omul e sufocat, are deadline-uri, are alergătură și presiunea e maximă. Creșterea numărului de abonamente, ofertele, faptul că difuzează conținut în premieră, exclusiv, și nu numai film, și sport și alte evenimente, astea le fac foarte căutate și, în mod evident, intrările la film au scăzut”, explică și regizorul Tudor Giurgiu. 

El spune, însă, că nu este un fenomen care se întâmplă doar în România. În SUA, Marea Britanie sau Franța s-au închis cinematografe pentru că „nu au mai rezistat concurenței”.

Producătoarea Ada Solomon susține însă că nicio platformă de streaming nu poate înlocui experiența unui film văzut la cinema și critică lipsa unor măsuri care să încurajeze consumul. 

„Nu există o preocupare la nivel de autorități de a aduce publicul în săli de spectacol, de orice fel, de a cultiva gustul de a consuma cultură. Într-un moment în care avem nevoie să ne apărăm democrația, cultura este o armă redutabilă și non-letală, care ar putea să facă minuni, dar nu este încurajată, sprijinită, ba din contră”, afirmă Ada Solomon.

„Ar fi trebuit să fie o implicare serioasă”

Tudor Giurgiu consideră că discuția despre mersul la cinema trebuie începută în copilărie: „ține de educația pe care copiii o primesc la școală, de ceea ce îți oferă social media, de cât de toxic a devenit TikTok-ul”. 

„De ani de zile, ar fi trebuit să fie o implicare serioasă în a stimula și în a provoca dezbateri despre cum educăm copiii și cum îi obișnuim cu un alt mod de a vedea filme, de a înțelege filme și cu felul în care filmul documentar, spre exemplu, te poate ajuta să ai o judecată critică, să-ți deschidă niște orizonturi. Asta nu s-a întâmplat”, acuză Giurgiu.

„Există și altceva trecând de divertismentul pur”

El consideră și că festivalul pe care îl organizează anual din 2002, TIFF, a fost un „game changer” în modul în care publicul din România vede filmele, mai ales pe cele de autor. 

„TIFF e un exemplu concret de stimulare – vorbeam de gândire critică – de pasiune pentru cinema, de a le arăta oamenilor că există și altceva trecând de divertismentul pur. La o scară mai mare vorbim de un public care în 23 de ani s-a schimbat, au trecut niște generații peste noi, dar în continuare sălile sunt pline, sau spațiile în aer liber unde facem proiecții la filme care sunt dintr-o cu totul altă zonă decât obișnuita programare de la multiplex”, explică el.

La TIFF oamenii pot vedea producții din toată lumea: filme scandinave, din India sau Coreea, pe care, susține Tudor Giurgiu, le caută ani mai târziu pentru a le revedea. 

Filmul românesc care a „renăscut” apetitul publicului

Tot despre nevoia unor inițiative ale statului care să sprijine infrastructura de film vorbește și criticul de film Victor Morozov, în dialogul cu HotNews. 

„Cinemaul nu o să moară ca practică colectivă, ca practică de a vedea împreună filme în cinematograf – acest loc istoric al filmului, cartă populară, nu va dispărea. Însă el trebuie acum să coabiteze, să concureze cu diverse alte moduri de a consuma informații, de a consuma film, de a consuma imagini și mișcare”, spune criticul.

El spune și că „publicul autohton, publicul românesc, are această dorință de a merge la cinema”. Exemplul? Filmul românesc „Teambuilding”. De astfel, acest film a fost considerat și de regizorul Tudor Giurgiu un moment „T0” pentru cinematografia românească. 

„Apetitul publicului pentru produs local a renăscut și mi se pare că trăim într-o cu totul altă paradigmă și dinamică din momentul ăla până în prezent”, spune regizorul Tudor Giurgiu, în dialogul cu HotNews, despre filmul apărut în 2022. 

Filmul regizat de Alex Coteț, Matei Dima și Cosmin Nedelcu a vândut peste 980.000 de bilete în cinematografele din toată țara, devenind astfel filmul românesc cu cele mai mari încasări din ultimii 30 de ani, dar și filmul cu cele mai mari încasări lansat vreodată pe piața din România.

Filmul Spiderman: No Way Home, apărut în 2021, a vândut peste 550.000 de bilete, iar filmul Avatar din 2009, care deținea recordul pentru cele mai multe filme vândute a adus în sălile de cinema aproape 879.000 de oameni.

O situație similară a fost și în Grecia, o altă țară unde consumul a scăzut în urma pandemiei și dezvoltarea platformelor de streaming. Filmul „Stelios”, despre viața celui mai mare cântăreț grec, Stelios Kazantzidis, a atras, în 2024, 850.000 de greci în sălile de cinema. 11% din biletele vândute în tot anul au fost pentru acest film. 

Prețul biletelor, un alt aspect care afectează consumul 

O altă explicație legată de consumul în scădere poate să fie legată și de prețurile biletelor. Marius, un tânăr de 23 de ani, a spus pentru HotNews că merge la cinema „cam o dată pe anotimp”. Nu are un buget alocat activităților culturale, dar recunoaște că prețurile i se par cam ridicate pentru salariul pe care îl câștigă.

De exemplu, un bilet la un film 2D la Cinema City, în București, costă, într-o zi de miercuri, 44,5 lei, cu tot cu taxă de rezervare. Pentru elevi, studenți, pensionari și persoane cu dizabilități, biletul costă 40,5 lei, iar copiii plătesc 36,5 lei. 

În fiecare marți, există și reduceri. Prețul unui bilet la un film 2D este de 20 de lei, iar pentru cele 3D un spectator va scoate din buzunar 22 de lei. 

Există și cinematografe cu prețuri mai mici, dar care au săli mai mici și mai puține filme pe care le rulează. Biletul la același film ca cel de la Cinema City, tot într-o zi de miercuri, costă la Cinemax 19 lei. Aici, luni și marți, biletele costă 15 lei. 

La Cinema Elvire Popesco, tariful general este de 25 de lei, iar pentru elevi, studenți și pensionari, 10 lei. Persoanele cu dizabilități au acces gratuit. 

Ce prețuri sunt în alte țări

În Grecia, prețul mediu al unui bilet este de 7-8 euro (35-40 de lei), dar există și oferte săptămânale la cinematografele de vară și de iarnă, unde biletele sunt 5 euro (25 de lei).

În Cehia, însă, prețurile sunt mai ridicate. Prețul unui bilet de cinema astăzi este între 8 și 15 euro, adică între 40 și 75 de lei. În urmă cu 10 ani, cel mai mare preț era de 50 de lei.

Lecția oferită de Franța: abonament pentru cinematografe 

Franța, o țară unde consumul de cinematograf este ridicat, are mai multe inițiative prin care încearcă să atragă oameni. Aici, 40,5% din francezi au mers cel puțin o dată la cinema, în 2022. Sunt de aproape trei ori mai mulți ca în România, însă la o populație mult mai mare. 

Totodată, toate cinematografele au introdus prețuri adaptate publicului sau momentului proiecției: tarife pentru studenți sau tineri sub 26 de ani, familii numeroase, seniori, copii sub 12, 14 sau 18 ani, proiecții de dimineață, abonamente și carduri de fidelitate.

De exemplu, la lanțul de cinematografe UGC, pentru 24 de euro lunar, adică 120 de lei, o persoană are acces nelimitat în fiecare zi la cinema, iar, dacă este însoțită, însoțitorul plătește un bilet de 8 euro, echivalentul a 40 de lei. 

Astfel de abonamente încurajează consumul de cinema și fac acest obicei să fie unul accesibil pentru francezi, în contextul în care prețurile la spectacole, teatre sau concerte sunt mai mari. 

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.