Romeo, Julieta și un boț de mămăligă

Un nou Romeo indigen, pe nume Ducu, pe care îl joacă cu mult farmec și inteligent Răzvan Bănică, și o nouă Julietă, deloc rău interpretată de atât de principiala în viața cotidiană Ada Galeș, s-ar iubi, dar nu se poate. Povestea lor de dragoste începută încă din copilărie și plătită chiar cu suferințe fizice de Ducu, suferințe la care îl supune propria bunică (pe care o joacă cum o știm, poate chiar mai gros ca în alte dăți, mai caricatural și fără nici cea mai mică urmă de intenție de îmbogățire a rolului, fără dorința de a aduce ceva nou etern prezenta Carmen Tănase), pare să fie definitiv compromisă din cauza apartenenței la două familii de multă vreme rivale.

Noii Capulet și Montague se cheamă în buletin Caparco, respectiv Munteanu și sunt proprietari de restaurante. Ambele de lux, ambele de primă mână. Cei din familia Caparco au și ei o șefă de clan, desigur matusalemică, tot rea cum nu se poate (e interpretată la modul revuistic de Gabriela Popescu) și pare că nu pot fi depășiți la capitolul murături. Asta în vreme ce mama Maya posedă o rețetă secretă care o face imbatabilă în prepararea mămăligii, specialitatea casei fiind celebrul Urs de Mămăligă. La care nu are acces orice client, ci doar unul cu bani și care știe ce înseamnă să respecți programarea și sosirea la ora exactă.

Dl. Poenaru (Marian Râlea) are bani, însă, spre nefericirea lui, are și un șofer prost, un anume Mariusică ce încurcă drumul. Așa că se ratează programarea, provocându-se furia și adoptarea de măsuri represive drastice din partea Mamei Maya. Sărmanul Poenaru își va îndeplini totuși dorința, însă doar spre sfârșitul vieții atunci când Ducu și Marina își vor împlini și ei iubirea. Acum îngăduită de tații Duiliu (Alin Panc) și Clau (Alexandru Pop), după ce fusese facilitată de șefa Marinei, angajată la Auchan, șefă jucată de Mirela Zeța. Amândoi băieți buni, însă ale căror personalitate și bunătate fuseseră strivite de mămicile îmbrăcate în negru (costume: Eli Adam).

Dragoste pe muchie de cuțit ne povestește cu lux de amănunte, pe alocuri chiar simpatic, cu un umor care nu are cine știe ce mari pretenții (scenariul filmului e semnat de Salex Iatma, regia aproximativă aparținându-i unui anume Germain Kanda), alteori lungind povestea până când ea devine asemenea cașcavalului prăjit, cum a fost salvată și rețeta magică a Ursului de Mămăligă, și iubirea dintre Marina și Ducu. Aflăm așadar- a câta oară?- că dacă e iubire, orice este posibil, că dragostea învinge, că totuși oamenii sunt buni. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro