Sari direct la conținut

Romulus Rusan sau a trai in adevar

Contributors.ro
Vladimir Tismaneanu, Foto: Arhiva personala
Vladimir Tismaneanu, Foto: Arhiva personala

Vestea că a plecat dintre noi scriitorul si militantul civic Romulus Rusan m-a cutremurat. Era ceva in acest om, o candoare blajină, o delicatețe calmă, care părea să făgăduiască nemurirea. Puțini sunt aceia care să fi făcut la fel de mult precum Romulus Rusan și Ana Blandiana pentru salvarea memoriei. Amandoi au luptat impotriva amneziei, s-au dedicat cu o superbă pasiune reconstrucției societătii civile dintr-o țară devastată de turpitudinile și crimele totalitare. In istoria rezistenței impotriva restaurației neo-comuniste, Alianța Civică, fondată din inițiativa lor, va rămâne ca un moment esential. Impreună, Ana Blandiana si Romulus Rusan, au luptat pentru formarea Convenției Democratice, l-au susținut pe Emil Constantinescu drept candidat unic, au crezut că odată ales președinte, acesta va rămâne fidel principiilor lui Corneliu Coposu. Cum știm, lucrurile nu au stat astfel. Politicianismul, aranjamentele de culise, variile conformisme au continuat să facă ravagii. Deziluzionați, dar nu resemnați, cei doi au continuat lupta, indeosebi in planul a ceea ce putem numi construirea unei comunități anamnestice, deci una a memoriei și chiar a post-memoriei. Muzeul Memorial de la Sighet a fost și va dăinui drept copilul lor, mostenirea lăsată, cu altruism, perseverență si generozitate, unui popor de atatea ori invocat si de prea puține ori respectat. Romulus Rusan a fost dinamul, sufletul acelor ateliere ale memoriei care au fost, sunt și vor fi școlile de vară de la Sighet.

Ne-am cunoscut in iunie 1990, in plină mineriadă, eram cu toti dezgustați, revoltați, nu insă si infricoșați de barbara dezlănțuire de ură declanșată la porunca lui Ion Iliescu. Am continuat să conlucrăm de-a lungul anilor, a fost firesc, prin urmare, ca acum zece ani, in aprilie 2006, să-l invit pe Romulus Rusan să facă parte din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. A fost un membru cât se poate de activ, a contribuit la scrierea câtorva capitole, ne-a ajutat cu documente, in special in chestiuni spinoase precum calcularea numărului victimelor regimului totalitar. Am prețuit obiectivitatea si rigoarea sa, dar la fel de mult, si angajamentul său etic. A fost de o loialitate desăvârșită, a susținut spiritul de echipă, s-a implicat total in scrierea si redactarea Raportului Final. Am avut apoi norocul să particip, era in 2008, la Scoala de Vara dedicata semnificațiilor Raportului Final. Erau acolo Ioana Boca, Cristian Vasile, Bogdan Cristian Iacob. Constantin Ticu Dumitrescu a trimis un mișcător mesaj despre necesitatea continuării demersului de condamnare a dictaturii comuniste.

Citeste intreg articolul si comenteza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro