Santier in lucru

PSD se afla la momentul adevarului. Congresul ce se desfasoara intre 21 si 22 aprilie va proba ce fel de criza parcurge partidul: una de crestere sau una de structura. Daca dupa congres partidul va mai fi un santier in lucru sau va deveni un spatiu abandonat, depinde de capacitatea delegatilor de a depasi disputele aparent personale pentru un proiect clar.

Puseul ilustrat de ultimele luni de lupta pentru pozitii si stabilirea dificila a unui compromis statutar si organizational dau seama despre deficiente structurale, dar viitorul partidului nu este compromis. Absenta proiectului socialist de tip european devine, insa, un handicap major.

Dincolo de persoane, care sint programele ce se confrunta? Daca tara noastra adera in 2007 la UE, care este proiectul socialist pentru o Romanie europeana?

Cu patru candidati pentru presedintia partidului (Mircea Geoana, Ion Iliescu, Serban Nicolae, iar pentru coloratura si primarul comunei dimbovitene Niculesti, Dorinel Soare), doi candidati la presedintia executiva (Adrian Nastase si Sorin Oprescu),

si cinci la functia de secretar general (Miron Mitrea, Victor Ponta, Ecaterina Andronescu, Vasile Gherasim si Francisc Toba), PSD indeplineste criteriul competitiei interne, insa proiectele politice ramin mai degraba improvizate.

Cit din dezbaterea socialismului european razbate si in PSD? In octombrie 2002, Adrian Nastase propunea, la Consiliul National al PSD, un manifest doctrinar: „Spre normalitate.

O viziune social – democrata moderna privind viitorul Romaniei”, care ar fi trebuit, conform presedintelui de atunci al partidului, sa fie „o provocare, o invitatie la dialog adresata…militantilor partidului”, care sa genereze „o dezbatere necesara asupra viitorului Romaniei”.

Inspirata din a treia cale a lui Tony Blair, aceasta viziune incearca o combinatie intre socialism si liberalism, dar deja la acel moment social-liberalismul fusese rejectat de partidele continentale care il sustinusera la un anumit moment.

Oricum, dezbaterea preconizata nu a mai avut loc, iar PSD a ratat toate temele socialismului european. Decalat fata de subiectele actuale in cimpul socialist european sau mondial, reactiv si inconsistent doctrinar, PSD nu a reusit pariul militant.

In 2002, prepararea interventiei americane in Irak punea socialistii europeni in fata unor alegeri clare in privinta proiectului european pe care corespondentii lor romani le-au ignorat, daca nu ocultat.

A treia cale era deja reconsiderata in varianta Luiz Inacio da Silva, mai cunoscut sub numele Lula, care devenise presedinte al celei de a 11-a economii mondiale, Brazilia, cu un program economic si social radical.

Daca in 2002/2003, PSD a neglijat aspectele doctrinare privilegiind guvernarea si construind o strategie electorala depolitizata, dupa alegerile din 2004 situatia nu s-a schimbat. Centrat pe sine, prea putin autocritic, PSD nu reuseste sa se adapteze familiei politice la care a aderat formal, in 2003, la Congresul Internationalei Socialiste din Brazilia lui Lula.

Nu doar o schimbare de personal politic, ci si una de structura se cere realizata.

In acelasi timp cu Congresul PSD, o buna parte a socialistilor francezi (Laurent Fabus, Henri Emmanuelli) s-au mobilizat impotriva Constitutiei europene. Problemele Europei sociale ce au devenit subiectul central al campaniei pentru referendumul din Franta de pe 29 mai lipsesc din discursul socialistilor romani.

La un an de la victoria lui Jose Luis Rodriguez Zapatero in Spania, bilantul guvernarii sale se refera la subiecte considerate importante de socialistii europeni: egalitatea intre barbati si femei, casatoriile homosexuale, regularizarea imigratiei masive, simplificare divortului.

Daca socialismul romanesc are alte prioritati legate de specificul tranzitiei, el nu poate, in contextul integrarii europene, sa ignore subiectele critice si sa nu observe intarirea curentelor conservatoare. Dar caracterul de partid de guvernanti, nu de militanti, a afectat apetitul politic al PSD.

Sansa PSD de a depasi situatia de criza depinde, in mod paradoxal, de traiectoria PD. Daca la Conventia Nationala din iunie a democratilor s-ar decide reorientarea doctrinara spre curentul popular, PSD ar putea beneficia de o perioada de reconstructie mai putin agitata, chiar daca restructurarea va fi aminata la Congres.

Dar nici o motiune populara nu va putea fi depusa la conventia PD datorita prevederilor statutare care apara ortodoxia social-democrata. Dominata de partide antreprenoriale, dincolo de revendicarile doctrinare si afilierile internationale, Romania nu reproduce, ci doar mimeaza viata politica occidentala.

Aflat in fata reconsiderarilor doctrinare, PSD prefera sa simuleze confruntarea interna pentru a amina examenul de etapa. Fara o critica lucida si un proiect politic coerent, PSD poate pierde pariul european, fara ca astfel sa mai poata primi vreo compensatie autohtona.