Scheletele din dulapul Uniunii Europene (de Alexandru Lazescu)
Dupa ultimul summit european de la Bruxelles toata lumea rasufla usurata. Uniunea Europeana are un buget pentru perioada 2007 – 2013 ceea ce inseamna nu doar ca sansele Romaniei si Bulgariei de a adera peste un an ramin foarte mari ci si ca ni s-a alocat din acest cos general o felie relativ consistenta de 29 de miliarde de Euro.
Asadar Bucurestiul si Sofia s-au linistit dupa cum s-au linstit si noii membri, in timp ce francezii exulta interpretind rezultatul drept o infringere a lui Tony Blair. Premierul britanic pare singurul care are de tras ponoasele odata intors acasa.
Nu doar conservatorii il acuza ca ar fi acceptat o solutie prin care Londra pierde 7 miliarde de lire ci si Gordon Brown, ministrul sau de finante si foarte probabil vitorul sef al laburistilor dupa retragerea lui Blair.
Faptul ca s-a evitat o criza majora care dupa blocajul aprobarii Constitutiei ar fi pus probabil chiar proiectul european in ansamblu sub semnul intrebarii e un lucru demn de salutat dar UE ramine cu destule schelete ascunse in dulap.
Noul buget are la baza aceeasi filosofie ca si cel precedent, ceea ce inseamna ca in timp ce aproape jumatate din bani merg in continuare catre subventiile agricole sectoare esentiale pentru cresterea competitivitatii continentale ramin evident subfinantate. Iar esecul britanicilor de a forta iesirea din acest cerc vicios pare sa inghete discutia pe aceasta tema inca o buna bucata de vreme.
O veste proasta. Desi nu e vorba doar de citi bani se aloca cercetarii sau educatiei ci si de cit de incarcate sint cheltuielile nationale pentru sanatate sau cele destinate protectiei sociale sau cit de flexibila e legislatia muncii.
Pina la urma marile probleme ale europenilor, mai ales a celor din vest de aici vin, pentru ca evolutiile economice deloc incurajatoare isi pun amprenta asupra starii generale de spirit a populatiei.
Datorita globalizarii, presiunilor competitive create de India si China, occidentalii s-au trezit brusc ca modul lor de viata cu saptamini de munca scurte si vacante lungi, cu o extinsa protectie sociala, e tot mai greu de mentinut.
Ingrijorati au inceput sa devina sceptici sau chiar ostili fata de migratia fortei de munca, implicit fata de extinderea Uniunii Europene, respingind in acelasi timp si ideea unei integrari in profunzime.
Asa cum se intimpla de regula situatiile de criza developeaza atitudini altfel mai greu vizibile.
Dupa cum s-a vazut si in cazul disputelor legate de buget cele mai importante institutii comunitare departe de a fi creuzetul in care se forjeaza proiectul Europei unite au devenit de fapt o platforma unde se consuma bataliile dintre membrii UE pentru promovarea intereselor nationale.
Pentru ca pina la urma pentru liderii politici europeni conteaza mult mai mult atmosfera de acasa, perceptia de acolo privind felul in care ei promoveaza interesele tarilor lor, mai degraba decit aplauzele oficialilor de la Bruxeles.
Si nu e vorba doar de diferende oarecum mai tehnice de genul ignorarii de catre Franta si Germania a limitei de 3% privind deficitul bugetar admis in zona Euro ci si chestiuni fundamentale precum strategia de securitate a Uniunii in contextul relatiilor cu America si Rusia.
Am avut recent o noua proba in acest sens. Proaspatul acord ruso – german de constructie a unei conducte de gaz al carui traseu va ocoli si Polonia si Ucraina a stirnit si iritare si ingrijorare nu doar in cele doua tari ci si in republicele baltice. Pe care Berlinul a ales sa le ignore cu desavirsire.
Pentru a turna si mai mult gaz peste foc a izbucnit recent o noua controversa legata de desemnarea fostului cancelar german Gerhard Schroder in fruntea consiliului de administratie al consortiului ruso – german care va gestiona proiectul si in care majoritatea e detinuta de Gazprom, o corporatie aflata sub controlul politic direct al liderilor de la Kremlin.
Si proiectul in sine, care mareste in mod ingrijorator in opinia unor analisti nivelul dependentei economiei germane, cea mai importanta de pe continent, de energia ruseasca, dar mai ales numirea au stirnit controverse aprinse.
Gerhard Schroder care conform unui ziar din Leipzig urmeaza sa primeasca o suma anuala de pina la 1,5 milioane de Euro a fortat in opinia multora limitele acceptabile privind conflictul de interese beneficiind direct de avantajele conferite de o pozitie care nu ar fi fost posibila fara acordul pe care in calitate de cancelar il semnase cu Vladimir Putin cu doar 2 luni in urma.
Cu acesta din urma fostul cancelar german s-a intilnit de altfel, incepind din luna mai 2000 de cind Putin a devenit presedinte al Rusiei, de 32 de ori, mai mult decit cu oricare lider occidental, inclusiv Jacques Chirac.
Indiferent daca suspiciunile exprimate de o parte si de alta a Atlanticului fata de resorturile intime ale acestui profund partenariat politic ar fi exagerate ramine o senzatie neplacuta. Aceea ca optiuni strategice fundamentale pentru ecuatia de securitate nu doar a Germaniei ci si a intregului continent sint in prea mare masura amestecate cu chestiuni de ordin personal.
Schroder a evitat intotdeauna sa adopte vreo pozitie critica fata de excesele autoritariste ale Kremlinului, fata de actiunile brutale orchestrate impotriva lui Mihail Khodorkovschi si companiei sale petroliere „Yukos” sau fata de razboiul din Cecenia. Doar cu an in urma el aprecia intr-un interviu acordat canalului de televiziune german ARD ca Vladimir Putin este un „adevarat democrat”.
Cum pina si pentru publicatia moscovita „Moscow Times” este greu de inteles „de ce Schroder si Gazprom ar fi avut nevoie unul de altul” nu poti decit sa tragi concluzia ca e vorba de un premiu oferit de liderul de la Kremlin fostului cancelar.
Problema e ca gestul acestuia pune intre paranteze de o maniera spectaculoasa tipul de conduita acceptabila in materie de conflict de interese chiar daca legea germana nu il incrimineaza explicit.
Intr-un fel, chiar daca discursul va ramine probabil neschimbat Bruxelles-ul va avea de acum inainte o pozitie nu tocmai confortabila din punct de vedere moral atunci cind va examina Romania la capitolul coruptie la virf si va cere insistent „pestii cei mari”.
INTERVIURILE HotNews.ro