Se pregătește cea mai ambițioasă reformă a impozitării profiturilor în UE cu impact pentru companii și bugetele naționale

Efervescența modificărilor în domeniul fiscal din România a lăsat să treacă aproape neobservate dezbaterile europene foarte importante atât pentru companii, cât și pentru bugetul public referitoare la impozitarea profiturilor. Adoptate în martie 2018 printr-o rezoluție a parlamentului european, baza fiscală comună (CCTB) și baza fiscală comună consolidată (CCCTB) sunt tot mai aproape de momentul potențialei aplicări.

O dată intrat în vigoare, posibil chiar din 2020, așa cum preconizează Comisia Europeană, acest nou regim de impozitare va schimba radical modul de calcul al impozitelor datorate pe profituri în UE și alocarea bazei impozabile între statele membre.

Baza fiscală comună (common corporate taxe base – CCTB) reprezintă un set de reguli pentru calcularea impozitului pe profit, iar baza fiscală consolidată comună (common consolidated corporate taxe base – CCCTB) completează CCTB cu norme de consolidare și reguli de repartizare a bazei de impozitare a profiturilor între statele membre. În primii șapte ani de la intrarea în vigoare, baza fiscală comună va viza grupurile de societăți cu venituri mai mari de 750 milioane euro. Ulterior acestei perioade, toate companiile prezente în UE vor avea aceleași prevederi la calcularea impozitelor pe profit.

Motivele reformei

Inițiatorii acestor proiecte, printre care se află Comisia Europeană și unele state membre, susțin că regulile unice vor aduce mai multă claritate și predictibilitate în calcularea impozitelor pe profituri, vor simplifica raportarea și vor spori veniturile bugetelor naționale. Alinierea celor 27 de legislații naționale din UE cu prevederi diferite ar înlătura o parte din costurile administrative care reprezintă acum o piedică în calea investițiilor.

Un alt factor determinant în această evoluție îl reprezintă economia digitală care a transformat modelele de business și necesită o abordare diferită din perspectiva impozitării. Din acest motiv, sunt introduse noi concepte, așa cum este sediul digital, sau sunt redefiniți unii termeni existenți, de exemplucel de sediu permanent referitor la prezența fizică a unei companii într-o jurisdicție.

Pro și contra noului sistem. Nevoia unei evaluări de la țară la țară

Propusă în 2011 sub forma unui singur proiect, baza fiscală comună a fost abandonată din cauza lipsei de consens al statelor membre și a fost relansată în 2016, fiind împărțită în două proiecte.

Oponenții acestui sistem contestă adoptarea noii baze comune invocând principiul subsidiarității (neintervenția Uniunii pe o temă care poate fi reglementată eficient de statele membre), dar și estimări care indică pierderi de venituri bugetare pentru unele state. Totodată, consideră că UE nu ar trebui să aibă reglementări diferite de cele internaționale ale OECD, respectiv față de proiectul de combatere a erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (Base Erosion and Shifting Profit – BEPS). Unele acțiuni BEPS au fost preluate în directive UE, de exemplu de directiva împotriva evitării taxelor (anti avoidance tax directive – ATAD).

Un alt argument este adus din perspectivă contabilă pentru că, în prezent, UE nu are reguli contabile aliniate. Aplicarea unei baze comune în aceste condiții ar genera diferențe substanțiale în recunoașterea și evaluarea principalelor venituri și cheltuieli de către companii.

Pe de cealaltă parte, susținătorii proiectului apreciază că va aduce mai multă echitate între statele membre în privința alocării impozitelor pe profit, în funcție de activitatea companiilor din fiecare stat. Totodată ar combate mai eficient evitarea taxelor prin eliminarea diferențelor dintre legislațiile naționale care pot fi folosite de companii în scopul reducerii obligațiilor fiscale.

Totuși, Comisia Europeană nu a elaborat până acum un studiu de impact care să estimeze efectele de la țară la țară. Din acest punct de vedere, probabil fiecare stat, inclusiv România, va fi pus în situația de a face propria evaluare astfel încât să exprime o opinie avizată în cadrul dezbaterilor finale.

Ce presupun aceste reguli pentru România?

Deocamdată România nu și-a exprimat poziția față de adoptarea CCTB și CCCTB. Este de așteptat ca în perioada următoare autoritățile române să emită un punct de vedere întrucât adoptarea acestui pachet se precipită, iar România va prelua președinția UE de la 1 ianuarie 2019 și, în această calitate, va avea inclusiv prerogative privind agenda fiscală europeană.

În ceea ce privește implicațiile pentru România, o primă observație ar fi că în primii șapte ani de la data intrării în vigoare a noilor reguli, ar putea exista două legislații în paralel. Baza fiscală comună se va aplica obligatoriu pentru companiile care fac parte din grupuri cu venituri de peste 750 milioane euro, în timp ce restul companiilor se vor supune acelorași prevederi din Codul fiscal ca în prezent sau eventual ajustate.

Pentru cei care vor aplica baza comună fiscală, o consecință majoră va fi că facilitățile sau stimulentele fiscale din Codul fiscal vor fi eliminate, spre exemplu: regulile privind amortizarea fiscală, facilitatea pentru profitul reinvestit sau pentru cercetare-dezvoltare. Inclusiv regimul microîntreprinderilor va fi pus sub semnul incertitudinii în acest context.

Este de menționat că limitele pentru deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării, precum și perioada de reportare a pierderilor vor deveni mai restrictive decât cele prevăzute de directiva ATAD. România tocmai a preluat această directivă, prin OUG 79/2017, și a impus un prag de deductibilitate care cel mai probabil va fi din nou modificat după intrarea în vigoare a bazei comune.

Alte implicații apar din perspectiva prețurilor de transfer. Companiile nu vor mai avea obligația să întocmească dosarul prețurilor de transfer pentru tranzacțiile realizate cu firmele din UE ale grupului, ceea ce va duce la o diminuare a sarcinilor administrative fiscale.

Din perspectiva bugetului public, cel mai de impact îl va avea introducerea formulei de repartizare a bazei fiscale între companiile din UE membre ale grupurilor. Algoritmul ia în considerare patru factori: munca (valoarea salariilor și numărul angajaților), activele deținute, vânzările conform destinației și datele personale colectate și utilizate. După alocarea cotei din baza de impozitare, fiecare stat va aplica rata de impozit din legislația proprie. În contextul pierderii avantajelor competitive fiscale la capitolul de impozitare a profiturilor față de celelalte state, singurul atu al României ar fi nivelul cotei de impozit aflat acum printre cele mai mici din UE.

Concluzionând, avem în dezbatere cea mai ambițioasă reformă fiscală propusă de UE în domeniul impozitării profiturilor și un pas important către o uniune fiscală. Date fiind implicațiile majore pentru companii și bugetele publice, naște controverse, având atât avantaje, cât și dezavantaje care trebuie atent cântărite de fiecare stat, inclusiv de România. Din acest motiv, un studiu de impact al aplicării acestuia s-ar impune înainte ca autoritățile să își asume o poziție fermă. Totuși, pentru a intra în vigoare, proiectele trebuie să primească în unanimitate votul final, astfel încât rămâne de văzut dacă până la urmă va întruni consensul tuturor statelor membre.

Un articol semnat de Dan Bădin, Partener Coordonator Servicii Fiscal și Juridice Deloitte România