Sfarsitul mascaradei (de Rodica Culcer)

Rodica Culcer: „Poate ca niciodata din 1990 incoace nu a fost mai adevarat ca acum, dupa votul deputatilor in favoarea legii ANI, ceea ce se spune de mult despre istorie, si anume ca se repeta, dar nu oricum: prima data ne infatiseaza o drama, a doua oara o farsa.”

Momentul dramatic al scurtei istorii pe care o are la noi lupta anticoruptie a avut loc atunci cand o coterie de parlamentari de la putere si din opozitie au reusit sa treaca prin parlament o modificare legislativa care ar fi scos DNA (pe atunci PNA) de sub autoritatea Monicai Macovei si ar fi plasat-o in mainile alunecoase si controversate ale CSM, iar Daniel Morar ar fi fost, prin forta procedurilor, inlocuit.

Societatea civila s-a revoltat, UE a trimis mesaje furibunde si, in cele din urma, situatia a fost salvata la Cotroceni, unde a avut loc o mare consultare dublata de show-ul politic aferent. Daniel Morar si DNA au fost salvati.

Toata lumea a crezut atunci ca atacul asupra lor a fost un accident cauzat de o minoritate a coalitiei guvernamentale, aliata cu opozitia, si ca nu avea sa se repete, macar de ochii lumii. Saptamana aceasta am inteles cu totii ca ne-am facut iluzii si ca a venit momentul repetarii istoriei ca farsa.

Nu ne-am inchipuit insa ca deputatii puterii vor vota cu atata usurinta proiectul legii ANI masacrat de comisia juridica a Camerei.

Dintr-o lege care urma sa confere ANI puteri sporite pentru a investiga incompatibilitatile, conflictele de interese si, mai ales, averile din „zona gri”, adica exact acele averi care nu pot fi justificate prin veniturile declarate ale demnitarilor si provin evident din coruptie, ANI a fost transformata intr-un birou de contopisti care verifica doar declaratiile de avere.

Pentru ca mascarada sa fie completa, am avut parte si de lacrimi de crocodil: liberalii si democratii au incercat sa ne convinga ca au votat proiectul „cu inima indoita si cu incurcatura in suflet” (Bogdan Olteanu), dar au facut-o pentru „a da un semnal politic la Bruxelles ca exista vointa parlamentara pentru acest proiect de lege impus de Comisia Europeana” (Daniel Buda).

Nu numai ca ne cred prosti si inca isi mai imagineaza ca pot pacali Bruxelles-ul, dar mai fac si gafe: legea a fost propusa de Guvernul Romaniei, nu impusa de Comisia Europeana, si tot guvernului ii apartine angajamentul de a face ca ANI sa fie functionala la inceputul lui 2007.

Din pacate, votul de marti a confirmat suspiciunile subsemnatei, care nu a crezut niciodata ca PNL si PD sustin sincer proiectul in varianta propusa de Ministerul Justitiei. Drept dovada, coalitia nu s-a preocupat niciodata de mersul dezbaterilor in Comisia juridica si nu a fost pusa in pericol nicio clipa de coalizarea PC si UDMR cu opozitia.

Nici denigrarea publica a autoarei proiectului, Monica Macovei, de catre Dan Voiculescu nu a deranjat PNL sau PD. Pretextul ca legea trebuia adoptata in orice forma doar pentru a fi trimisa la Senat nu se sustine: insusi presedintele Camerei spusese ca avea la dispozitie procedura aprobarii tacite, pe care ar fi putut-o aplica, dupa unii comentatori, chiar din 2 noiembrie!

Ce rost avea atunci sa se grabeasca si s-o supuna la vot cu trei zile inainte de acest termen? Poate pentru ca Monica Macovei si-a retras amenintarea cu retragerea legii din parlament. Era o solutie care convenea de minune partidelor Aliantei: scapau de proiect si ramaneau si cu mainile curate, putand sa se scuze la Bruxelles ca ei au vrut, au incercat, dar doamna ministru a renuntat la lupta.

Cum spuneam, nu avem nicio speranta ca senatorii vor anula modificarile operate de deputati. Este posibil insa ca Traian Basescu sa nu promulge o lege rusinoasa si sa riste o confruntare cu parlamentul. Chiar daca parlamentarii vor respinge ulterior obiectiile presedintelui, imaginea lui va iesi imbunatatita dintr-o noua inclestare.

Din acest joc politic, Romania, pe care Catavencii zilelor noastre (ma refer la personajul lui Caragiale, nu la ziaristi!) o invoca patetic ori de cate ori ii aduc prejudicii, are toate sansele sa iasa in pierdere: fara o lege severa de control al averilor si incompatibilitatilor, cu o clasa politica lipsita de decenta si aroganta, si cu o reputatie si mai proasta pe plan european.

Iar daca societatea civila si electoratul nu se vor trezi si nu vor actiona pentru a sanctiona drastic clasa politica, atunci sa nu fie nimanui cu suparare daca vom exclama, ca si Conu Leonida: Bravos, natiune! Halal sa-ti fie!