„Și Ion Iliescu, dacă sunteți de acord”. Primele 6 luni de putere ale fostului președinte, așa cum au fost reflectate de presa din 1990

„Stimați tovarăși, prieteni, cetățeni, sunt și eu stăpânit de emoție ca toți cei care au vorbit înaintea mea…”. Acestea au fost primele cuvinte rostite de Ion Iliescu atunci când a intrat în Studioul 4 al Televiziunii Române. Era 22 decembrie 1989, în jurul orei 14:35. Șase luni mai târziu, Iliescu devenea primul președinte al României democratice, după ce, cu câteva zile înainte, minerii chemați de el îi atacaseră pe protestatarii din Piața Universității. Ion Iliescu a murit marți, la 95 de ani.

• „Sunt unii care le plâng de milă câtorva golani ce provoacă dezordine în centrul orașului”, a spus Ion Iliescu despre protestatarii din Piața Universității.
• Cu ajutorul arhivei de presă Arcanum, HotNews a refăcut primele șase luni după câștigarea puterii de către Ion Iliescu, de la zilele incerte ale Revoluției, la alegerea sa oficială ca președinte. 

În 22 decembrie, la ora 12:08, Nicolae Ceaușescu părăsise clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român într-un elicopter, la o zi după scena cunoscută când se adresase mulțimii spunând „Alo, alo, tovarăși!” 

A doua zi, pe 23 decembrie, „Scînteia Poporului”, ediția nouă a fostului organ de presă al C.C. al P.C.R., titra pe prima pagină „COMUNICATUL CĂTRE ŢARĂ AL CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAȚIONALE”. 

În textul publicat se transmitea că „se deschide o pagină nouă în viața politică și economică a României”. 

„În acest moment de răscruce, am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naționale, care se sprijină pe armata română și care grupează toate forțele sănătoase ale țării, fără deosebire de naționalitate, toate organizațiile și grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertății și demnității în anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salvării Naționale este instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român. Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu. 

Guvernul se demite, Consiliul de Stat și instituțiile sale își încetează activitatea, întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei și a unităților Ministerului de Interne. Toate ministerele și organele centrale, în actuala lor structură, își vor continua activitatea normală, subordonându-se Frontului Salvării Naționale, pentru a asigura desfășurarea normală a întregii vieți economice și sociale. În teritoriu se vor constitui consilii județene, municipale, orășenești și comunale ale Frontului Salvării Naționale, ca organe ale puterii locale”.

La finalul comunicatului este menționată lista cu cei care vor constitui în regim provizoriu Consiliul Frontului Salvării Naționale. Pe listă figurează 39 de persoane. Printre ele se numără Doina Cornea, Ana Blandiana, Gelu Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu, Ion Caramitru, Petre Roman, Adrian Sîrbu, Mircea Dinescu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu (ultimii doi au făcut parte dintre foștii fruntași ai P.C.R. care au redactat „Scrisoarea celor șase”, o scrisoare de protest adresată lui Nicolae Ceaușescu – n.red.). Ultimul pe listă este Ion Iliescu, care, citind comunicatul, a adăugat: „Și Ion Iliescu, dacă sunteți de acord.” 

Primele decizii luate de Ion Iliescu

Pe data de 27 decembrie s-a emis un comunicat de presă prin care se anunța că Ion Iliescu a fost ales în funcția de președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, iar Dumitru Mazilu, ofițer de Securitate și diplomat, fusese ales prim-vicepreședinte. 

Primele decrete semnate de Ion Iliescu se referă la numirea în funcția de prim-ministru a lui Petre Roman, iar în funcția de Ministru al Apărării Naționale generalul-colonel Nicolae Militaru.  

Cu aceeași ocazie s-au abrogat mai multe legi și decrete date sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu. Prima abrogare a fost cea prin care lui Nicolae și Elenei Ceaușescu li s-au acordat mai multe decorații și ordine ale statului. Alte abrogări se refereau la părțile sociale cu care oamenii erau obligați să participe la unitățile economice la care lucrau. Conform decretului de abrogare, părțile sociale urmau să fie returnate eșalonat pe parcursul a trei ani. 

Printre deciziile importante luate de Ion Iliescu se numără anularea pedepsei cu moartea, dar și abrogarea decretului 770 din 1966 care viza interzicerea întreruperilor de sarcină. Totodată, au fost abrogate articolelor din Codul Penal care pedepseau personalul medical și femeile care treceau printr-o astfel de procedură.

 CFSN a început să fie recunoscut pe plan extern după câteva zile

Ziarul „Tineretul Liber” din 29 decembrie 1989 nota că Brazilia, Venezuela, San Marino și Japonia recunoscuseră public noul regim de la București. Alături de recunoașteri se alătură și sprijinul oferit de alte țări sau organizații. 

Astfel, Federico Mayor, directorul general al UNESCO, declara că „UNESCO este gata să participe la eforturile pentru refacerea României, îndeosebi în domeniile învățământului, cercetării științifice, legăturilor culturale și comunicațiilor”. Împreună cu aspectele formale, mai multe state trimiteau ajutoare României, sub formă de haine, alimente și medicamente. 

„Într-o singură zi, cetățenii Berlinului au reușit să strângă 3,3 tone, îmbrăcăminte, alimente, medicamente, jucării pentru copii. Alte două avioane cu ajutoare au decolat de pe aeroportul Schönefeld, îndreptându-se spre România. Pînă în ziua de 27 decembrie, Crucea Roșie din R.D.G.(Republica Democrată Germană – n. red.) a expediat în România patru trenuri de marfă cu ajutoare”, scrie în „Tineretul Liber”. Un gest similar a fost făcut de Cehoslovacia, care a trimis în România „56,5 tone de medicamente și materiale medicale, 5 milioane de ouă, și 25 de vagoane de alimente.”

Iliescu urcat pe TAB la primul protest împotriva lui 

La începutul anului 1990, Frontul Salvării Naționale a anunțat că va participa la alegeri ca partid politic. Această știre a  provocat primul protest împotriva puterii provizorii. Manifestația a avut loc în Piața Victoriei, unde au participat câteva mii de persoane. Ion Iliescu a ieșit din clădire, însoțit de premierul Petre Roman și de prim-vicepreședintele CFSN, Dumitru Mazilu, și a vorbit oamenilor de pe un TAB. 

În timp ce oamenii scandau „Moarte pentru moarte!”, cerând reintroducerea pedepsei capitale pentru a-i pedepsi pe foștii demnitari comuniști, Iliescu încerca să dialogheze cu cei prezenți. În timpul protestului, o fată s-a urcat pe pe TAB și i-a adresat întrebarea „Cine este domnul Iliescu și ce a făcut în ultimii cinci ani?” 

Din acest punct, în presa vremii a început să circule sintagma „Ce-ați făcut în ultimii cinci ani?” adresată retoric la adresa celor care făcuseră parte din aparatul de partid. Iliescu a răspuns atunci că a lucrat la Editura Tehnică și că a intrat în conflict cu dictatorul Nicolae Ceaușescu la începutul anilor ‘70.

„Nu ne pune sula-n coaste” 

Pe 28 ianuarie 1990, Ion Iliescu împreună cu Petre Roman au o întâlnire la Palatul Victoria cu reprezentanții partidelor de opoziție. Printre ele Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat și Partidul Național Liberal. Reprezentanți ai opoziției erau, alături de alții, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu și Ion Rațiu din partea PNȚ-CD și Călin Popescu Tăriceanu din partea P.N.L. 

În ședință, reprezentanții partidelor reapărute după Revoluție au contestat decizia Frontului Salvării Naționale de a participa la alegeri, menționând confuzia care va fi printre alegători, care vor confunda partidul F.S.N. cu autoritatea de stat care poartă aceeași denumire. 

În acea ședință, Ion Iliescu a rostit către unul dintre reprezentanții opoziției replica devenită celebră: „Nu respingem niciun fel de sugestie, niciun fel de propunere care să ne clarifice propria noastră opțiune, dar nu ne pune sula-n coaste, domnule, cu propuneri pe care să le acceptăm necondiționat!”

În urma presiunii, CFSN devine CPUN 

La câteva zile după întâlnirea cu partidele de opoziție, Ion Iliescu hotărăște să înființeze „Consiliul Provizoriu de Uniune Națională”, fiind vorba de un organism legislativ care să îndeplinească rolul de parlament până la alegerile care urmau să se desfășoare în mai. Componența adunării urma să fie formată din foștii membrii ai CFSN și celelalte partide, cu Ion Iliescu la conducere. Jumătate dintre membri erau din FSN.  

Fenomenul Piața Universității 

Pe parcursul lunii aprilie, mai mulți oameni încep să se strângă în fața Teatrul Național din București. Astfel, treptat, ia naștere fenomenul „Piața Universității”, supranumit „Golaniada”, după o zicere a lui Ion Iliescu dintr-o ședință a CPUN, când, nervos, a spus că „Sunt unii care le plâng de milă câtorva golani care provoacă dezordine în centrul orașului.”

Într-un comunicat publicat de ziarul „România liberă” în numărul din 18 mai 1990, cu două zile înainte de alegerile prezidențiale și parlamentare, organizatorii protestelor cer protecție din partea ONU.

„Solicităm trecerea noastră imediată sub protecția directă a opiniei publice internaționale și a Organizației Națiunilor Unite, urmînd ca această organizație să identifice formele concrete de exercitare a acestei protecții, fără a se aduce nici o atingere suveranității, integrității și libertății României”, se arată în comunicat.

Ion Iliescu, singurul candidat care a câștigat din primul tur 

Duminică, 20 mai 1990, au avut loc alegerile prezidențiale și parlamentare. Pentru funcția supremă în stat au candidat Radu Câmpeanu(PNL), Ion Iliescu (FSN) și Ion Rațiu (PNȚ-CD).  

Ion Iliescu a câștigat detașat alegerile prezidențiale, obținând funcția din primul tur, cu 12.232.498 de voturi, însemnând 85,07% din voturile exprimate. Frontul Salvării Naționale, din partea căruia a candidat, a obținut peste 65% dintre voturi.    

Pe 26 mai, în „România liberă” apărea, cu titlul „La revedere, dar nu adio”, un comunicat din Piața Universității prin care se anunța că protestatarii se retrag. 

„Manifestația din Piața Universității se retrage. După mai bine de o lună de zile de veghe neîntreruptă pe altarul luptei pentru libertate și democrație, manifestanții din Piața Universității se retrag. Piața Universității, mitingul nostru permanent din această primăvară, hulit și admirat, deopotrivă, Piața Universității se retrage astăzi în mit. Pentru că Piața Universității n-a fost infinită și n-a putut fi infinită, pentru că Piața Universității a reușit să supraviețuiască tuturor mașinațiilor declanșate împotrivă-i, pentru că Piața Universității a intrat în geografia Europei democrate, se cuvine să-i mulțumim cu recunoștință. 

Cei din această Piață au dovedit că frica poate fi învinsă și că și azi se mai află români care sunt gata să moară pentru o idee, și că ideea pentru care ei pot muri oricând este cea de libertate. Piața Universității va reveni, în fiecare săptămână și în fiecare lună, într-o zi anume, în locul pe care veghea lor l-a sfințit. Ne e greu acum să ne imaginăm Piața Universității pustie, fără ei, care apărau, de acolo, eliberarea țării de comunism și de minciună. Piața Universității și-a împlinit prima parte — cea mai dificilă misiunii sale. Va urma o altă istorie”, spune comunicatul. 

„Jur să respect legile țării, să apăr democrația”

O lună mai târziu, la câteva zile de la evenimentele din 13-15 iunie, când minerii au descins în București și au atacat protestatarii rămași în Piața Universității, Ion Iliescu depunea jurământul, devenind oficial noul președinte al României. Textul jurământului a fost redat pe prima pagină a „României libere” din 21 iunie 1990:

„Jur credință poporului român, idealurilor sale de libertate și prosperitate. Jur să respect legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, suveranitatea și integritatea teritorială a patriei.”