Sindromul Europa

Integrarea europeana are efecte curative: transforma comunismul. Pentru ca Vladimir Voronin sa fie ales presedinte din primul tur al alegerilor prezidentiale din Moldova, noua orientare europeana a liderului comunist a jucat rolul determinant.

Agentiile de presa occidentale titrau, in seara zilei de 4 aprilie, „Vladimir Voronin, comunistul pro-european, reales in fruntea Moldovei”.

Operatiunea de imagine a reusit. Pina de curind aliat al Moscovei, liderul de la Chisinau este astazi cel mai activ partizan al integrarii tarii sale in UE.

Rezultatul politic al acestei transformari a condus la disolutia, la sfirsitul saptaminii trecute, a celei mai importante formatiuni de opozitie dupa alegerile parlamentare din 6 martie, Blocul Moldova Democrata.

Eterogena, deci usor de destructurat, aceasta grupare de partide politice de diferite nuante a fost redusa la nucleul sau initial, Alianta Moldova Noastra.

Din cei 78 de deputati prezenti la sesiunea Parlamentului moldovean, 75 au votat pentru Vladimir Voronin, restul pina la 101 reprezentind deputatii ramasi in jurul lui Serafim Urechian si Dumitru Braghis neparticipind la vot.

Cum cei 56 de deputati comunisti nu erau suficienti pentru alegerea presedintelui, acesta a fost sprijinit si de cei 11 reprezentanti ai PPCD, precum si de o parte consistenta din cei 8 deputati ai Partidului Democrat si cei 3 deputati ai Partidului Social Liberal.

Justificarea acestei schimbari de atitudine a opozitiei a stat in pozitia europeana afisata de presedintele moldovean in ultimele luni. Situatia apare cu atit mai surprinzatoare cu cit relatiile tensionate dintre comunistii majoritari si opozitia crestin democrata in precedenta legislatura au condus la ridicarea imunitatii unor parlamentari PPCD si la un conflict fara menajamente.

Izolat pe plan international datorita relatiilor preferentiale cu Rusia, o data cu spectaculoasa ruptura fata de Moscova, dar mai ales de conflict deschis cu Vladimir Putin, Voronin nu avea foarte multe alternative.

Disputa privind parafarea memorandumului Kozak, realizat sub egida OSCE si cu supervizarea Kremlinului privind federalizarea Moldovei pentru rezolvarea problemei transnistrene, a devenit momentul de cotitura in orientarea politica a presedintelui moldovean.

Atunci, la sfirsitul anului 2003, Voronin, dupa ce a semnat pe fiecare pagina a memorandumului, nu a recunoscut ca acesta a presupus si parafarea sa si a refuzat sa mai trateze problema, trecind misiunea OSCE in derizoriu.

Intregul sistem gindit la Moscova pentru a limita sansele statalitatii moldovene se centra pe memorandumul Kozak si instrumentele anexe (comisia constitutionala, referendum constitutional) pentru a limita perspectivele unei politici internationale independente a Moldovei.

Dupa decembrie 2003, Romania, mult prea preocupata de anul electoral, nu a folosit oportunitatea pentru a recistiga cel putin o parte din pozitiile detinute la Chisinau inaintea anului 2001. Iesirea din izolare a fost rezultatul initiativei lui Traian Basescu de a vizita Chisinaul.

Intarirea statalitatii, ceea ce in limbajul de la Chisinau inseamna o politica independenta fata de Rusia, precum si teama fata de incercarile grupurilor pro-ruse de a provoca o criza interna prin alegeri anticipate, au fost principalul argument al sprijinului pe care cele trei partide de opozitie l-au oferit lui Voronin.

Pentru a fi cit mai convingator in discursul sau din 4 aprilie, inaintea alegerii presedintelui Voronin, a asigurat ca integrarea europeana nu este doar un „slogan politic oarecare”.

Desi nu exista un consens in partidul comunistilor din Moldova in privinta integrarii europene sau a liniei antirusesti. Voronin si-a folosit autoritatea pentru a controla situatia organizatiei.

Pe de alta parte, in urma unor negocieri discrete, a acceptat mai multe conditii ale opozitiei, inclusiv reformarea constitutiei in sensul abandonarii pozitiei de lider al Partidului Comunistilor.

Vladimir Voronin apare acum ca un sustinator al libertatii presei, desi chiar in campania electorala care s-a incheiat cu o luna in urma, controlul administratiei asupra mass-media era dincolo de orice standard democratic.

Pentru a fi convingator, Vladimir Voronin intentioneaza sa desemneze drept candidat pentru functia de prim-ministru pe actualul ministru de externe, Andrei Stratan, care nu este membru al partidului comunistilor si pare deschis spre o abordare pragmatica.

Faptul ca printr-o operatiune de marketing politic destul de improvizata, Vladimir Voronin a confiscat mesajul european al opozitiei nu face mai putin importanta schimbarea de tonalitate de la Chisinau. Consolidarea acestei tendinte depinde insa de suportul comunitatii internationale, dar in primul rind al Romaniei.