Soarta unei revoluții
Revoluția Română din decembrie 1989, singura violentă, singura unde regimul si succesorii sai au recurs la masacre împotriva populației civile (peste 1.100 de morți), a avut neîndoios un caracter anticomunist, chiar dacă unii dintre profitorii acestui moment crucial au negat si neagă acest lucru. Născută din disperare socială si revolta morală, Revolutia a căpătat cu o viteză fulgerătoare o orientare categorică si fățișă de repudiere nu a unui vag definit totalitarism, ci a comunismului din România, in toate infătișările sale, inclusiv cele „reformiste”.
Citez din Concluziile Raportului Final al Comisiei Prezidentiale de Analiza a Dictaturii Comuniste: „Deoarece N. Ceaușescu si clica sa ajunseseră să fie identificați cu comunismul ca regim si ca ideologie (PCR-Partidul, Ceaușescu, România), era normal ca această revoltă populară să dobândească rapid un caracter anticomunist. La fel de previzibilă fost reacția panicată si agresivă a nomenclaturii renăscute (de fapt niciodată complet distrusă). …Deturnarea caracterului anticomunist al Revoluției din decembrie 1989 au constituit acte deliberate de asfixiere a pluralismului democratic si tentative de instaurare a unui regim autoritar, de tip dictatorial”. (ediția Humanitas, p. 777) Nu discut aici cât a fost revolta spontană (reală) si cât complot (tot real) in ceea ce s-a petrecut in acel însângerat decembrie. Nu subestimez incrancenarea grupurilor de securiști pregatiti pentru a-l apăra pe dictator no matter what. Erau însă acțiuni criminale fără viitor. Ceea ce conta era polarizarea forțelor care își adjudecau simbolurile si mesajele Revoluției.
Se purta o luptă acerbă pentru legitimitate. Controlul Televiziunii si al Radioului asigurau hegemonia deloc spontanului FSN. Se năștea noua cenzură, adevărul era distorsionat, ajustat intereselor guvernanților fesenisti. Nu e vorba doar de Ion Iliescu, Silviu Brucan si Petre Roman. Secretarul Consiliului FSN era Marțian Dan, fost prim-secretar al CC al UTC si Ministru al Tineretului, politruc comunist de cursă lungă. Nu era un farsor. Am conversat îndelung într-o seara la Washington. Tinuse să mă cunoască. Am vorbit despre destinul socialismului si despre incompatibilitatea dintre bolșevism, un regim de tip terorist, si democrație. Ma privea descumpanit. Eram din filme complet diferite. Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro