Soluție surprinzătoare a ICCJ cu privire la admisibilitatea recursurilor

Noul Cod de procedură civilă prevede că nu sunt supuse recursului cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei, respectiv până la 500.000 lei inclusiv, pentru procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.

Motivația din spatele acestei soluții legislative a fost degrevarea activității instanțelor de judecată superioare, în special a Înaltei Curți de Casație și Justiție („ICCJ”), însă cu prețul posibilității justițiabilului de a beneficia de trei grade de jurisdicție, cum ar avea la îndemână în cazul unui litigiu cu o miză mai mare, de peste 1.000.000 de lei.

Această inechitate a fost relativ de curând sancționată de către Curtea Constituțională a României („CCR”), care prin Decizia nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20 iulie 2017, a declarat neconstituțional pragul valoric, deoarece este discriminatoriu.

Prin aceeași decizie, CCR a arătat că un efect al declarării neconstituționalității pragului valoric pentru exercitarea căii de atac a recursului este acela că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei.

Fără a intra în analiza caracterului obligatoriu sau nu al considerentelor nedecisive ale deciziilor CCR, la 18 iunie 2018, ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat decizia nr. 52, prin care a stabilit cu putere obligatorie că efectele Deciziei CCR nr. 369/30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești, pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Vom putea spune mai multe despre soluția ICCJ după publicarea motivării acesteia în Monitorul Oficial (momentan fiind disponibilă doar minuta acesteia). Indiferent însă de considerentele de ordin teoretic, efectele practice ale acestei soluţii vor fi cu siguranță respingerea ca inadmisibile a recursurilor formulate în cererile evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 de lei, pornite în primă instanță, anterior datei de 20 iulie 2017.

Pe mai departe, justițiabililor care se găsesc în situația de a li se fi pronunțat hotărâri după 20 iulie 2017, în cererile evaluabile în bani care nu sunt exceptate după criteriul materiei de la calea de atac a recursului, însă în litigii pornite anterior acestei date (care nu ar putea formula recurs conform dezlegării obligatorii date de ICCJ), nu le mai rămâne decât să formuleze totuși recurs și să ridice în acel cadru o excepție de neconstituționalitate cu privire la proaspăta decizie ICCJ nr. 52 /18 iunie 2018.

Un precedent în acest sens există deja, respectiv prin Decizia CCR nr. 206/29 aprilie 2013, prin care aceasta a constatat că dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia ICCJ a Secțiilor Unite nr. 8/18 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011, este neconstituțională, deoarece contravine unei alte decizii a CCR.

Un articol semnat de Laura Elena Radu, Senior Partner și Marius Chelaru, Managing Associate, STOICA & Asociații