Starea Opozitiei. Ce sanse au PNL, USR si Platforma lui Ciolos in fata PSD

In PNL, USR si la Platforma 100 a fostului premier Dacian Ciolos vor avea loc curand ultimele clarificari, dar marea miza nu va fi sa afle cu cine merge fiecare mai departe separat, ci daca pot construi ceva impreuna. Totusi, nu are nici cea mai mica importanta daca Orban ramane sau nu sef la PNL, daca Ciolos reuseste sa incropeasca un partidulet anul viitor sau daca USR il alege sambata presedinte pe Dan Barna sau pe Vlad Alexandrescu. Ce este cu adevarat important, esential?

Realitatea votului intr-un singur tur, care nu va fi schimbata curand, obliga toti actorii de pe dreapta sa isi puna energiile la un loc daca vor sa aiba o sansa. Daca alegerile se desfasurau in doua tururi, atunci avea logica sa se bata fiecare pentru sansa lui, sa aspire cat mai multe voturi. Dar suntem intr-un sistem electoral in care un PSD monolit va castiga mereu in fata unor partide care se canibalizeaza intre ele.

Dragos Paul Aligica a rezolvat ecuatia in cheia urgentei, invocand intr-un interviu pentru Revista 22 nevoia unei linii defensive comune care sa opreasca “spirala distructiva” a actualei puteri:

• “Situația, dacă e să ne luăm după atmosfera din spaţiul public, pare a fi de o gravitate care cere concentrarea tuturor forțelor cât de cât responsabile într-o coaliție națională împotriva actualei puteri și a regimului instaurat de ea. Logica situației, așa cum evoluează ea acum, cere unitate pentru blocarea, îndiguirea sau poate chiar eliminarea actualilor factori de putere ce generează acest regim. Una din două: sau situația e foarte gravă, sau nu e. Să ne hotărâm. Dacă e: comasarea unui front politic unitar cu obiectiv principal stoparea spiralei destructive puse în mișcare de actuala putere este absolut necesară. Dacă nu e: atunci despre ce vorbim aici?! Ce e circul ăsta?! Oamenii politici au obligația să răspundă la întrebarea asta. De aici pleacă totul… Dar, din câte observ, oamenii politici nu prea văd lucrurile în cheia urgenței, care este și cheia unității…Ar trebui să ne explice de ce – date fiind toate cele întâmplate – formarea unei linii defensive comune împotriva actualei puteri și a regimului instaurat de ea nu li se pare necesară.”

Dar sa intram putin in detaliile relevante. In ce situatie se complac azi partidele de dreapta?

Liberalii afla pana la sfarsitul anului daca vor merge mai departe in frunte cu Ludovic Orban. In doua-trei termene, procesul liderului PNL se incheie. Daca se va mentine decizia de achitare, e simplu. Daca insa va fi condamnat, fie si cu suspendare, mai poate ramane Orban seful liberalilor? Sigur ca da, veti spune, Dragnea cum a reusit? Stim cu totii ca nu-i acelasi lucru, ca alegatorii PNL sunt mai pretentiosi decat cei ai PSD.

Asa cum Orban nu-i poate duce singur nicaieri pe liberali, nici cel care va veni dupa el – in caz ca se va pune problema schimbarii sefului PNL – nu va putea face mai multe. Liberalii sunt si ei in criza de lideri, nu prea au de unde alege. Se vehiculeaza tot mai insistent in partid numele lui Iulian Dumitrescu, senator de Prahova interesat de sefia PNL. Ati auzit pana acum de el? Va spune ceva numele lui? Ce ar putea face un politician cvasi-anonim cu un partid amortit? se

Se observa ceva mai multa agitatie in partid. Liberalii parca s-au mai trezit. In ultima vreme, ataca PSD si guvernul cu ceva mai multa vigoare. Ludovic Orban apasa mai nou pe acceleratie pana la iesiri in decor asumate, cu derapaje de limbaj uneori violente. L-a facut pe Manda de la comisia SRI interlop, invitandu-l sa-l dea in judecata daca nu-i convine. Partidul merge mai departe si ataca la Curtea Constitutionala hotararea prin care parlamentul vrea sa cheme orice simplu cetatean la audierile comisiilor parlamentare.

Dar toate acestea incercari de vitalizare sunt anulate de alte fapte sau taceri complice, mai ales cand vine vorba de justitie. In aparitiile TV pe tema luptei impotriva coruptiei, este destul de greu sa-i deosebesti pe liberali de pesedisti. Parlamentarii PNL invoca pretinsele abuzuri, excese si greseli comise de procurori si judecatori utilizand exemplele si limbajul PSD. Si liberalii s-au saturat pana peste cap de Kovesi si DNA si vor sa-i submineze activitatea intrand in jocul PSD si al televiziunilor controlate de moguli, cel putin pe tema anti-coruptiei. Intre baronii pesedisti si cei liberali nu exista mare diferenta.

In fine, partidul a dat recent un semnal prost prin modul in care a impus noul sef al organizatiei de tineret. Tot prin interventii de sus, tot prin falsificarea competitiei, tot prin ambitia de a pune cu mana lideri artificiali. Or, tocmai politica de clan tine departe grosul publicului de viata partidelor.

Fostul premier, Dacian Ciolos, va trebui sa se hotarasca rapid daca doreste sau nu sa joace un rol in acest partid, asa cum este el, cu bunele si cu relele lui. Daca se ambitioneaza sa mearga singur pe drumul lui, atunci va lucra cu spor pentru PSD si Dragnea. Am luat nota de declaratia lui Dragos Paslaru. Fostul ministru al muncii a declarat, intr-un dialog cu membrii grupului Rezist, ca platforma România 100 este pregătită ca în vara anului 2018 să vină cu o alternativă politică, astfel încât în 2020 să poată câştiga alegerile.

• (…) Noi suntem pregătiţi ca în vara anului 2018, în condiţiile în care opoziţia actuală se concentrează mai mult pe ce fac ei înăuntru partidelor lor şi nu pe altceva, să venim cu o alternativă. Şi această alternativă nu este menită să acopere cei 7+ 2, 9% dintre alegătorii care mai susţin astăzi PNL şi USR, şi restul. Noi credem că vom avea o contribuţie la a putea coaliza, canaliza nişte oameni şi nişte aşteptări ale societăţiii care în acest moment nu sunt reprezentate”, a anunţat Pîslaru. (sursa Epoch Times)

Platforma Romania 100 nu poate reprezenta in actualul sistem electoral intr-un singur tur o alternativa la nimic. Ciolos poate incerca, desigur, sa adune o zestre cat mai valoroasa (oameni si eventual ceva audienta pe net) cu care sa bata la usa PNL, dar nu mai dispune de prea mult timp. Si-au pierdut cu totii rabdarea, pana si publicul lui.

Ezitarile din 2016 l-au facut suficient de impopular printre liberalii de rand cat sa nu-si mai permita noi pasi inapoi si noi pretentii de a veni direct in varf. Daca va trage in opozitie alaturi de ceilalti, daca va construi proiecte si isi va pune expertiza la bataie in fiecare zi, pentru a oferi solutii sau pentru a taxa excesele puterii, atunci isi va castiga in mod natural rolul de lider si mai mult respect. Dar nu va putea pretinde nimic fara sa ofere ceva la schimb, mergand pe principiul ca altii mai buni oricum nu sunt.

Nici la USR perspectivele nu arata prea bine. Partidul a intrat intr-o dezintegrare lenta dupa plecarea lui Nicusor Dan. S-au inregistrat si alte dezertari in randul parlamentarilor, scandalurile se tin lant si fiecare se ocupa de fixurile lui, facand figura de politicieni imaturi. USR urmeaza sa aleaga sambata viitorul presedinte pe doi ani, intre Dan Barna si Vlad Alexandrescu, figuri onorabile, dar fara mare greutate politica. Greu de crezut ca partidul va mai reusi sa se impuna in conditiile date, daca nu cumva risca mai mult: ratarea intrarii in Parlament.

Cam asa arata poza mare, cadrul in care se misca Opozitia. Nu prea dispune de multe variante de joc. Unificarea, alianta, punerea impreuna sau spuneti-i cum doriti pare singura solutie rationala. Peste aceasta nebuloasa se intinde umbra unui presedinte absent. Va reusi Klaus Iohannis sa castige al doilea mandat fara un partid-locomotiva sau o alianta de partide care sa traga pentru el? Chiar crede ca alegatorii vor intelege singuri cat de mult costa azi neprezentarea la vot si vor da buzna data viitoare la urne?

Pana ne vom lamuri, singura opozitie reala la PSD vad ca o face tot PSD, din interior, si Victor Ponta, din exterior.

PS: Primul text despre nevoia unificarii opozitiei, ca singura sansa in fata PSD pe termen lung, l-am publicat in februarie 2017. De atunci, nici unul din actorii din zona dreptei n-a facut vreun pas public in aceasta directie.