De cât timp are nevoie o pădure să crească? O poveste despre schimbările climatice și cum ajută dronele la reconstrucția ecologică

O pădure poate fi tăiată ilegal în câteva luni, iar o furtună puternică poate pune la pământ copacii de pe un versant în câteva minute. Este nevoie însă de circa 100 de ani ca să reîmpădurești, iar efortul depus este colosal. Cât de greu este să crești o pădure?

Am vorbit cu specialiștii de la Fundația Conservation Carpathia, care a cumpărat zeci de hectare de pădure distruse de om sau natură și, din 2013 până acum, a reușit să reîmpădurească o suprafață de 1906 ha. Uneori, puieții sunt cărați zeci de kilometri cu măgarii, deoarece zonele sunt greu accesibile, iar mașinile nu pot ajunge. Anul acesta, în premieră, va fi folosită și tehnologia modernă pentru reconstrucția pădurilor, semințe și puieți urmând să fie plantați cu drona. Schimbările climatice îngreunează și ele procesul și, mai mult, transformă pădurile, astfel că, peste 50 de ani, acestea vor arăta diferit.

Anual, România pierde mii de hectare de pădure din cauza tăierilor ilegale și a doborâturilor de vânt care în câteva minute pot pune la pământ copacii de pe un versant.

Din 2013, fundația Conservation Carpathia a cumpărat 2.200 ha de pădure degradată, tăiată ilegal sau doborâtă de vânt pentru a reîmpăduri zona, ceea ce se numește refacere ecologică. Din acestea, 1906 ha au fost deja reîmpădurite, iar în prezent mai sunt în curs de reîmpădurire zone ce totalizează 74 ha.

Unul dintre șantierele de reconstrucție ecologică este în Munții Făgăraș, la Dobroneagu. Aici o suprafață de circa 200 de ha de pădure a fost distrusă de tăierile ilegale, dar și de o doborâtură de vânt. Practic sunt doi versanți, unul cu 40 ha de pădure, distrusă de om, și altul cu 160 ha de pădure, distrusă de natură.

„Pe versantul din stânga a avut loc o doborâtură de vânt pe 6 februarie 2020, apoi copacii căzuți au fost îndepărtați. Atunci nu eram noi proprietari de pădure aici, am cumpărat după ce s-a întâmplat asta. Versantul din dreapta fost tăiat în mare parte ilegal și neconform legislației silvice în perioada 2005-2011”, ne-a explicat Mihai Zotta, director conservare în cadrul Fundației Conservation Carpathia.

Pădurea distrusă de furtună

Pădurea distrusă de tăierile nelegale

Procesul de reconstrucție ecologică a zonei a început în primăvara anului 2022, fiind plantați până acum 350.000 de puieți de molid, fag, brad, paltin și scoruș pe 55 ha din suprafața afectată de doborâtura de vânt și pe 32 ha din arealul tăiat ilegal. În această primăvară vor fi plantați încă 130.000 de puieți. Efortul însă este colosal și este nevoie de aproximativ 10 ani pentru a te asigura numai că acea pădure va crește.

În primul rând, în zonele unde toată pădurea a fost tăiată, iar ploile au spălat solul și au dus la vale pământul fertil, este foarte greu să se mai prindă ceva.

• „Vă dați seama că atunci când o zonă ca aceasta a fost dezgolită de la golul alpin în jos, în mod brutal, s-a schimbat microclimatul, au apărut înghețurile târzii, viscole și, cel mai grav, nu a mai fost reținută apa în pământ și după fiecare ploaie tot solul fertil, care s-a strâns în zeci de ani, s-a spălat de pe versanți.
• Noi plantăm, dar fără acel strat de sol fertil, care se acumulează în zeci de ani într-o pădure, puieții cresc foarte greu, abia după 5-6 ani putem să spunem că o plantație este cât de cât reușită. Trebuie să revenim cu completări în fiecare an, trebuie să tăiem iarba în jurul puieților, fiindcă altfel, când vine zăpada culcă puieții.
• Mai mult, a mai apărut un fenomen, iarna, câteodată, în astfel de zone nu avem zăpadă destul de mare și dacă mai dă și viscolul, dacă rămân vârfurile puieților afară, o bună parte mor nu atât din cauza gerului cât din cauza insolației”, a explicat Mihai Zotta.

Apoi, pădurea când a urcat și a cucerit golul alpin, a făcut-o în sute, poate chiar mii de ani, spune Zotta, iar în zonele tăiate la ras în preajma golului alpin reîmpădurirea este foarte dificilă. „La adăpostul arborilor bătrâni a mai avansat o generație tânără. Apoi a mai trecut 50 de ani, a mai avansat o generație tânără și așa, metru cu metru a cucerit golul alpin, în România avem păduri până peste 1800 m”, a explicat acesta.

Minim 20-30% din puieții plantați primăvara se usucă, dar sunt cazuri în care se ajunge până la 90% din cauza secetei, gerului și a pășunatului. Astfel că, în fiecare an, timp de câțiva ani, plantatorii trebuie să revină în fiecare primăvară și să planteze ce s-a uscat.

O altă problemă este faptul că fereastra în care se poate planta a devenit din ce în ce mai scurtă din cauza schimbărilor climatice.

„Noi am vrut să fim harnici, dar am fost un pic ghinioniști. Am venit cu rangerii și muncitorii la finalul lunii martie, am început plantatul, a fost cald și bine câteva zile, apoi a nins și nu s-a mai putut planta. A fost nevoie să retragem oamenii. Din cauza schimbărilor climatice fereastra propice pentru plantat în zona de munte este tot mai îngustă și nu știm când are loc. Ne întreabă muncitorii când să vină, de la 1 martie, 15 martie, 1 aprilie, 15 aprilie, nu știm să le spunem decât cu 3-4 zile înainte. Nu mai poți planifica cu 2-3 săptămâni înainte”, a explicat Zotta.

O altă dificultate este legată de găsirea forței de muncă. În zonele greu accesibile și abrupte uneori plantatorii nu pot ajunge, iar puieții sunt cărați cu măgari sau cu ATV-urile.

„Găsim foarte greu oameni dispuși să mai vină la muncă în aceste condiții și să lucreze. De la an la an este tot mai greu. Aici este un caz fericit, fiindcă au existat aceste drumuri de exploatare, dar într-o zonă cum este Groapele, la Iezer, unde au fost 300 de ha de pădure dezgolite brutal în 2009-2011, plantatorii și rangerii, ca să ajungă acolo, merg o oră și jumătate pe jos, puieții sunt transportanți cu ATV-uri, măgari închiriați de la ciobanii din zonă. Vă dați seama că după ce urci o oră și jumătate cât timp poți să mai plantezi și cu ce eficiență. Acolo am avut experiența că după două săptămâni a fost nevoie să rotim echipele. Chiar dacă au avut condiții bune de stat la o cabană, nu reușeau să lucreze mai mult”, a mai explicat Zotta.

Sursa foto: Conservation Carpathia

Această problemă s-ar putea rezolva însă cu ajutorul dronelor.

• „Avem un proiect prin care vom achiziționa niște done mai mari pentru semănarea semințelor (n.r. este vorba despre niște bile cu pământ fertil și semințe care vor fi aruncate din dronă) în zonele greu accesibile.
• Avem versanți abrupți unde s-a tăiat pădurea acum 10-15 ani, s-a spălat solul fertil și acolo practic nu prea mai poți să ajungi și nu poți să-i pui pe palntatori să-și riște viața.
• O să încercăm să semănăm semințele cu drona, și chiar plantarea unor puieți de solar din dronă, ei vor fi într-un con de hârtie reciclabilă, iar în momentul când le dai drumul din dronă, de la 30-40 m, când cad primăvara devreme în pământul moale se înfig acolo și pot să supraviețuiască.
• Nu am inventat noi lucrul acesta, în Canada și SUA sunt suprafețe foarte mari distruse de incendii și folosesc niște drone create special pentru asta”, a explicat Zotta.

O altă problemă este ce plantezi în contextul schimbărilor climatice, astfel încât viitoarea pădure să reziste.

„Încercăm să copiem cât mai fidel ceea ce natura a creat aici în decursul evoluției, compoziția speciilor fiind un element cheie în acest sens. În general, până la 1.400-1.500 m am introdus în compoziție de plantare fag, paltin, brad, ulm nu pentru că așa ne-am gândit noi, ci asta era compoziția pădurilor naturale care au existat aici. Văzând pădurile bătrâne care mai există limitrof, plus datele din amenajamentele silvice, primele amenajamente făcute de stat în 1948-1950, când încă nu începuse acest fenomen de rășinare, de plantare a molidului și am putut să vedem cam care era compoziția naturală a pădurii în aceste zone. La peste 1.500 m plantăm molid”, a explicat Zotta.

În cât timp crește o pădure?

Cu cât te apropii mai mult de golul alpin, cu cât tăierile ilegale și doborâturile de vânt sunt mai aproape de acesta, cu atât condițiile sunt mai severe, este mult mai greu de plantat, de întreținut plantația și mult mai greu ca zona să fie reîmpădurită, spune Zotta.

„Pădurile pe care le-am plantat nu o să avem norocul să le vedem și păduri crescute. O pădure are nevoie de o sută de ani sau peste să ajungă la maturitate. Este nevoie de trei generații de rangeri să vadă pădurea adultă. Trebuie cel puțin 6-7 ani să te asiguri că o plantație a supraviețuit și a pus stăpânire pe teritoriu, și abia după 10 ani ești sigur că pădurea se dezvoltă și va ajunge la maturitate. Cea mai grea perioadă este plantatul, apoi o parte din puieți se usucă și trebuie revenit cu completări 2-3 ani. Înainte de a fi plantat în pădure, un puiet de molid este crescut în solar un an, apoi este transplantat în câmp, în pepinieră, unde mai stă doi ani”, a explicat Zotta.

Puieți de fag și brad plantați anul trecut la Dobroneagu

Înainte de a fi plantați, puieții sunt ținuți într-un „ghețar”, o groapă cu straturi de pământ și zăpadă, pentru a se acomoda

Cât a crescut un copac plantat în 2017, în zona Poiana Tamaș, până în 2022 /Sursa foto: Conservation Carpathia

Cât au crescut copacii plantași în 2018, în zona Lac Pecineagu, până în 2022 / Sursa foto: Conservation Carpathia

Cât a crescut copacii plantați de fundație în 2015 până în 2022/ Sursa foto: Conservation Carpathia

De ce vântul doboară tot mai des sute de hectare de pădure

O explicație este managementul defectuos al pădurii și tăierile după ureche. O altă explicație este că în perioada comunistă s-au plantat specii bune pentru industrie în locul pădurilor vechi, iar acestea nu sunt foarte rezistente.

• „Trebuie să vă imaginați că o furtună, dacă vine într-un pădure intactă, probabil că este mult mai greu să producă o doborâtură de vânt. La Dobroneagu sunt câteva zone în care pădurea a fost tăiată sau rărită excesiv, iar din această cauză vântul a reușit să intre mai ușor și să doboare copacii.
• Apoi, noi ne-am considerat zeci de ani, nu doar în România ci peste tot în lume, ingineri mai buni decât natura, pe locul pădurilor naturale au fost făcute tot felul de plantații cu rășionoase, care cresc mai repede, au un lemn mai drept, mai bun pentru industrie, dar pe suprafețe întinse s-au produs doborâturi de vânt, atacuri de insecte și tot felul de fenomene.
• De ce? Natura tinde să se regleze singură, iar capacitatea de reziliență a acestor plantații este mai mică”, a explicat Zotta.

Apoi intervin și schimbările climatice.

„Doborâturi de vânt s-au produs tot timpul în Munții Carpați, dar din cauza schimbărilor climatice aceste fenomene parcă se întâmplă din ce în ce mai des”, a explicat Zotta.

Dincolo de aceste fenomene extreme, acesta spune că dacă s-ar tăia sustenabil în păduri, nu ar mai fi nevoie de aceste operațiuni ample de plantare.

„Noi am fi preferat să nu plantăm deloc, să fie managementul forestier perfect, pentru că dacă s-ar respecta întru totul condițiile legale și normele silvice ar mai trebui plantat pe maxim 30% din suprafața care a fost tăiată. Se consideră că poți să tai dintr-o pădure de amestec dacă pădurea este regenerată natural pe o suprafața de 70%. Cel mai bun tip de regenerare este regenerarea naturală, fiindcă natura știe cel mai bine ce să facă acolo”, a explicat Zotta.

Cum se vor schimba pădurile din România în următorii 50 de ani

Din cauza schimbărilor climatice pădurile vor urca la altitudini mai mari. Anumite specii vor fi avantajate, altele defavorizate.

„Simțim cu toții schimbările climatice și sunt studii care spun că peste 50 de ani este posibil ca limita altitudinală a pădurii să crească și cu 200 de metri. Asta înseamnă că pădurile vor avansa în golul alpin și speciile vor avansa altitudinal. De exemplu, dacă astăzi avem fag până la 1.400 de metri, în 50 de ani va ajunge și la 1600 m. Din acest proces sunt și câștigători și pierzători, sunt specii cum este molidul, care mai sus de pășunile alpine nu are unde să se ducă. Sunt specii câștigătoare cum este fagul care mai are încă loc destul de mult să avanseze altitudinal”, a explicat Zotta.

Acesta spune că provocarea este să păstrăm cât mai multe păduri naturale, care sunt mai rezistente, iar atunci când replantăm să folosim același amestec de specii ca în aceste păduri.

• „Cu cât avem păduri naturale mai multe, și rămân păduri naturale chiar dacă în ele se face un management sustenabil, aceste păduri naturale au o capacitate mult mai mare de reziliență la schimbările climatice și se pot adapta.
• Dacă vorbim despre aceste monoculturi de molid, peste 14.000 ha în munții Făgăraș, ele nu au rezistență la schimbările climatice și vor fi afectate. În ultimii ani aproape că nu mai putem recolta semințe de ulm, nu știm ce se întâmplă, din saci întregi adunați cred că doar 3% sunt semințe viabile.
• Nu știm dacă are legătură cu declinul speciei, cu schimbările climatice. Anumite specii au și un oarecare declin. Bradul alb este o specie deosebită și se pare că este oarecum în declin, nu îi plac schimbările climatice, poluarea, seceta”, a explicat Zotta.

Din 2013 până în prezent, Fundația Conservation Carpathia a plantat 3,7 milioane puieți și a refăcut o suprafață de 1.906 ha de pădure. Plantările au fost făcute din donații și din două finanțări din fonduri europene, peste 3 milioane euro.