VIDEO-INTERVIU Nicusor Dan: PNL-ul nu poate sa castige in situatia in care candidam si noi, candideaza si ei/ Castig 4.100 lei/luna. Locuiesc cu chirie intr-un apartament din zona Gorjului. Platesc chirie 250 euro/luna

Nicusor Dan, candidat la Primaria Capitalei din partea USB, a declarat intr-un interviu HotNews.ro ca nu doreste sa faca o alianta cu PNL si nu doreste sa candideze pentru acest partid. Nicusor spune ca ar accepta doar sustinerea neconditionata a PNL. „Eu sper ca ei sa nu mai aiba un candidat si ma sustina neconditionat. PNL-ul nu poate sa castige in situatia in care candidam si noi, candideaza si ei”, spune acesta. Nicusor Dan vrea sa pastreze subventia la RATB si gratuitatile pentru pensionari, insa pretul la bilete ar putea creste, in urma unei analize. In ceea ce priveste banii acordati de municipalitate bisericilor si construirea unei moschei in Capitala, candidatul USB spune ca va face asa cum doresc bucurestenii.

Nicusor Dan are 46 de ani, este matematician, avand un doctorat la la Universitatea Paris XIII. „Tata a fost muncitor la Combinatul Chimic din Fagaras si mama contabila la REMAT. Acum amandoi sunt pensionari”, a spus acesta. (Nota Redactiei: Interviul a fost realizat inainte ca PNL sa anunte ca il propune candidat pe Marian Munteanu).

Filmare si editare video: Balazs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon

Catiusa Ivanov: Dupa retragerea lui Ludovic Orban, ati discutat cu PNL ca sa va sprijine pe dvs si sa nu-si mai puna candidat propriu?

Nicusor Dan: Primesc oferte. Nu a existat o discutie concreta pe subiect.

CI: Ce fel de oferte? V-au contactat ei sau i-ati contactat d-voastra pe dansii?

ND: Eu nu i-am contactat niciodata. De-a lungul timpului au venit oferte dinspre PNL, de la persoane credibile.

CI: Si ce oferte v-au facut?

ND: Unele au fost in spatiul public, viceprimar, city manager. Altele nu si as vrea sa ramana asa pentru moment.

CI: Credeti ca va vor sustine pe dvs sau vor cauta sa aiba mai departe propriul candidat?

ND: Eu sper ca ei sa nu mai aiba un candidat si ma sustina neconditionat.

CI: Ar fi vorba de o alianta sau doar sa va ofere sustinerea neconditionat?

ND: Eu sper ca ei sa-mi ofere sustinerea fara sa imi solicite o alianta.

CI: Care ar fi conditiile d-voastra sa negociati cu PNL?

ND: Nu cred ca este vorba de o negociere. Eu cred ca este important ca exista o cerinta de schimbare a societatii a modului in care s-a facut politica. Exista un public care nu vrea sa auda de partidele politice. O parte din acest public, din ce exista acum pe piata, m-ar vota pe mine. Acest public este foarte reticient la orice fel de asociera cu partidele, si cred ca si PNL-ul stie asta. Acest public este undeva la 20% si mai este un public de nehotarati, catre care toata lumea tinteste. Iar acest public de nehotarati tot o distantare de partidele politice are in minte. Eu sper ca PNL-ul sa ia decizia inteleapta, sa nu isi puna un candidat, prin asta sa transmita ca a inteles mesajul societatii.

CI: Dar d-voastra ati fi de acord sa faceti o alianta cu ei sau sa candidati pentru PNL?

ND: Nu. Voi candida in numele Uniunii Salvati Bucurestiul. Asta am spus deja. Nu este de negociat aici. La fel, alianta, nu se pune problema.

CI: Discutand la rece, ce ar insemna un pact cu PNL in conditiile actuale – alegeri intr-un singur tur, PSD-ul care conduce in sondaje?

ND: Exista o miza mare pe pozitia de primar general, cu influente foarte mari asupra alegerilor generale. Mie mi se pare evedent ca PNL-ul nu poate sa castige in situatia in care candidam si noi, candideaza si ei. Pentru noi exista doua variante. Varianta in care ei nu candideaza, candidam doar noi pe linia asta. Si mai exista varianta in care chiar daca candideaza si PNL, exista o mare emulatie, efuziune, multa lume iese la vot, mult mai mult decat bazinele traditionale ale partidelor si atunci putem sa castigam si in situatia asta. Cam astea sunt scenariile pe care eu le vad.

CI: Cu M10 ati discutat? Ati ajuns la o concluzie, ati facut progrese?

ND: Nu, a fost discutia pe care o stiti, s-a reflectat in media, noi nu am spus ce s-a discutat in privat pentru ca am fi starnit o discutie inutila, lupta este cu partidele vechi.

CI: Daca totusi ar fi sa va razganditi, in cazul unei aliante cu PNL, cum faceti cu Consiliul General?

ND: Haideti sa nu vorbim de ipoteza asta.

CI: Cum ar schimba cursa electorala intrarea lui Tariceanu in locul Gabrielei Firea?

ND: Va marturisesc, avem sondaje pe care le facem noi, avem echipa noastra de campanie, am discutat cu ei inclusiv procentele domnului Tariceanu, de unde vin, m-am informat, dar intre timp, va spun sincer, ca am uitat. Campania noastra este pe linia noastra. Vizam acel public care s-a saturat de un mod de a face politica si Firea sau Tariceanu. Evident ca schimba niste segmente electorale, dar foarte putin pe ceea ce vizam noi.

CI: Dar Traian Basescu daca va intra in cursa? Cum ar schimba asta lucrurile in opinia d-voastra?

ND: Traian Basescu este din acelasi registru al politicienilor care au facut deja politica in Romania. In opinia mea, bazinul lui de fideli este extrem de limitat, nu mai creste spre acei nehotarati la care toata lumea viseaza.

CI: Va rog sa ne spuneti cate ceva despre viata d-voastra personala – parinti, adolescenta, unde locuiti, daca sunteti casatorit? Cu ce se ocupau parintii, de unde ati mostenit pasiunea pentru matematica, de la tata, de la mama?

ND: M-am nascut in Fagaras in 1969. Am stat acolo pana am terminat liceul, dupa care m-am dus in armata, la facultate. Am venit in ’89 la Facultatea de Matematica din Bucuresti si de atunci stau in Bucuresti. Sase ani am stat la Paris unde am facut studiile, intre 1992-1998. Tata a fost muncitor la Combinatul Chimic din Fagaras si mama contabila la REMAT. Acum amandoi sunt pensionari. Am o sora care locuieste in Bucuresti, are un cabinet de psihoterapie.

Cat despre matematica, bunicul meu ma invata tabla inmultirii si tot felul de jocuri. Pur si simplu am avut talentul asta. Eram bun si mergeam la olimpiade si lumea ma lauda si mi se parea ca asa trebuie sa fie. Nu a fost nimic fortat. Am castigat doua olimpiade internationale de matematica. In ’89 am venit in Bucuresti. Am stat 3 ani in Bucuresti, perioada foarte interesanta, foarte intensa emotional. Pe de o parte era, ceea ce acum a disparut in buna masura, o mare o apropiere a oamenilor, in special la studenti. Pe de alta parte era speranta unui viitor mai luminos, speranta pe care libertatea o adusese. Speranta care de fapt nu se baza pe realitate. Era o euforie colectiva din care am trait cu toti, o perioada extrem de interesanta.

In perioada 1992-1998 am studiat in Franta, cea mai buna scoala a lor, Ecole Normale Superieure Paris, si un doctorat la matematica la Universitatea Paris XIII. Nici pe departe nu era la fel de interesnat cum era Bucurestiul din care plecasem. M-am dus acolo convins ca o sa ma intorc in Romania, insa cei 6 ani, pe partea matematica, au fost extrem de intensi. In paralel, organizam un seminar al romanilor din Paris, seminarul de vineri se numea, si in care incercam sa conving pe altii sa faca politica in Romania. Eu ma visam facand matematica toata viata. In ’98 m-am intors in Romania, am infiintat o asociatie, se numea asociatia ATAC, am facut cu ea doua forumuri ale tinerilor care studiau in strainatate, in 2000 si 2002. Primul cu vreo 400 de persoane. In 2000 am infiintat impreuna cu mai multi colegi din Institutul de Matematica Scoala Normala Superioara, o institutie care functioneaza si azi, este o universitate alternativa care completeaza curicula olimpicilor pe care ii tinem in Romania in felul asta. Am fost director administrativ acolo pana in 2006. In 2006, cand decisesem sa fac numai matematica, domnul Videanu a vrut sa faca patru blocuri in fata Ateneului si am mers la un prim miting. Asta mi-a schimbat destinul si am devenit activist si in cele din urma politician, luptand pentru Bucuresti.

CI: Pana acum ati vorbit doar despre viata profesionala. As vrea sa stiu ceva si despre viata personala, ceva mai mult despre d-voastra ca om. De exemplu, ce face Nicusor Dan in timpul liber, in afara de matematica?

ND: Nu fac destula matematica cat as vrea si din cauza asta visez matematica. Mi se intampla o data pe luna sa ma trezesc noaptea cu probleme la care lucrez de 15 ani-20 de ani. Uneori avansez si in somn.

Nu am mai citit de 10 ani nimic. Nu am mai vazut piese de teatru. La film ma mai duc. Mi-e greu sa va raspund fiindca stiu ca aceste interviuri filmate au un timp limita. Am dat un interviu foarte interesant in 2012, despre viata personala, lui Ionut Stanescu, cu foarte multe elemente, cum am cumparat o Dacie de la targul de masini in 1991 cu banii pe care i-am luat din Turcia unde am facut comert cu mohair si tot felul de lucruri din astea. Daca vreti o definitie, eu sunt un om care a fost preocupat, poate chiar obsedat de cunoastere.

CI: Deci nu prea aveti viata personala?

ND: Sa citesti o carte mi se pare o aventura foarte intensa. Cand voi iesi din aventura cu Primaria, imi propun sa-l citesc pe Jung in integralitate.

CI: Unde locuiti? Aveti un apartament proprietate personala, locuiti cu chirie?

ND: Locuiesc cu chirie, cu prietena mea, in Gorjului, intr-un apartament. Vrem sa ne mutam. Probabil imediat dupa alegeri.

CI: Cat platiti chirie pe luna?

ND: Cred ca platim 250 de euro pe luna, ea se ocupa de asta.

CI: Cu ce se ocupa prietena d-voastra?

ND: Este manager la Renault.

CI: Cat castigati pe luna, din ce traiti? Foarte multa lume se intreaba asta, spun ca stati toata ziua pe la proteste si prin instante si va judecati cu Primaria, deci, de unde bani?

ND: Am salariu la Institutul de Matematica de 2.300 lei net si in ultimul an si jumatate, in cadrul unui proiect pe care l-am avut prin asociatie, finantat de fondurile norvegiene, am mai avut un salariu care mi-a adus cam 1.800 lei pe luna. De-a lungul timpului am fost si bogat la un moment dat.

Am infiintat cu banii din bursa din Franta, stiind ca ma intorc ii strangeam, o firma pe care la un moment dat am vandut-o, prin anul 2007, am luat vreo 250.000 de euro, am cumparat un teren. Am si un credit inca, dar acum sunt stabil pe veniturile mele. Firma respectiva vindea aparatura IT.

CI: Cat mai aveti de plata la credit?

ND: Mai am de plata cam 75.000 de euro, iar terenul pe care il am valoreaza cam 200-250.000 euro. Platesc rate in continuare

CI: Cati bani ati strans pana acum in campania electorala? Cine au fost principalii donatori? Vi s-a cerut ceva in schimbul donatiilor?

ND: Am strans pana acum vreo 600.000 lei, intre 600.000 si 700.000 lei si mai avem niste promisiuni de pana la 800-900.000 lei, deci pana pe la vreo 200.000 euro. Banii de care vorbesc au venit pana acum de la oameni de afaceri.

CI: Puteti sa dati cateva nume?

ND: Nu am acceptul lor. Trebuie sa asteptati Monitorul Oficial din aprilie 2017 ca sa vedeti numele lor. Ei au donat bani catre partid. Unul dintre ei a donat catre mine personal, iar eu o sa ii transfer catre partid. In afara de asta, o sa lansam pe site-ul meu si al partidului un mecanism de donatie online, poate chiar azi se va intampla, si speram sa mai primim de la oameni o suma de ordinul a 100.000 euro.

CI: Puteti sa ne spuneti care a fost cea mai mare suma donata?

ND: Am primit 210.000 lei care este limita maxima prevazuta de Legea 334, am primit 200.000 lei, am primit 100.000 lei si vom mai primi echivalentul, zilele acestea, a 25.000 euro.

CI: Va ajung banii acestia pentru campania pentru Bucuresti?

ND: Da, noi mergem numai pe Bucuresti.

CI: Am vazut o buna promovare outdoor, multe afise la gurile de metrou cu Nicusor Dan. Cat v-a costat afisajul electoral pana acum si cine va finanteaza publicitatea? Este finantata din banii acestia sau separat?

ND: Din banii acestia. Sunt 44 de corturi in Bucuresti, un cort costa 800 lei – structura metalica, deci 200 de euro. In total 9.000 euro corturile. Fetele de cort sunt mult mai ieftine, circa 4.000 euro toate. Am mai platit promovare pe Facebook intre 20.000 si 30.000 de euro. Am mai platit niste oameni care au stat la corturi ca sa stranga semnaturi. O suma de ordinul a 15-20.000 euro si in afara de asta, maruntisuri. Urmeaza sa punem pe site lista cheltuielilor.

CI: Practic, pana acum spuneti ca ati cheltuit toti banii stransi pe corturi si promovare pe Facebook.

ND: Nu pe toti, mai avem circa 100.000 euro in conturi.

CI: Ca tot este discutia aceasta cu dl Orban, vi s-au cerut bani pentru aparitii la TV/interviuri?

ND: Nu, mergem la TV doar cand suntem invitati. Nu am facut niciun efort de a intra altfel la TV. Am uitat sa spun, Codul Civil prevede ca orice donatie mai mare de 25.000 lei sa fie semnata in fata notarului si pentru toate sumele acestea de care v-am spus, am fost in fata notarului, am semnat, si in contractul acela este stipulat explicit ca donatorul nu cere absolut nimic in schimbul donatiei.

CI:Ce candidati aveti la sectoare?

ND: Maine ii lansam pe toti 6 in Piata Universitatii. La sectorul 1 o avem pe Clotilde Armand, absolventa de MIT, manager profesionist, a condus mii de oameni. La sectorul 2 – o doamna care vine din lumea academica, Antoaneta Georgeta Alexandra Bugner, dar care incepand din 2000 s-a preocupat si coordoneaza fundatiile de donatori de sange din Romania, deci tot ce inseamna donatii voluntare de sange au trecut pe la dansa. La sectorul 3 – Roxana Wring, cu studii la Londra, vine din mediul de business. S-a intors in Romania in urma cu 10 ani si de atunci este preocupata de protectia patrimoniului. La sectorul 4 – avocatul Dumitru Dobrev, care s-a remarcat in ultimii ani prin procese in zona asta de constructii ilegale. La sectorul 5 – Florin Grigorescu, o persoana care vine din business, cu studii in Franta, cu activitate de management, iar la Sectorul 6 – domnul Mihai Danes, vine din lumea academica. Pe de alta parte, a coordonat cat inca mai era la stat Institutul Pasteur, el este universitar, medic veterinar si specializat in ceea ce inseamna virusologie, medicamente si toata industria asta.

Filmare si editare video: Balazs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon

CI: Care este programul d-voastra pentru Bucuresti – in linii mari?

ND: Sunt trei paliere importante. Primul este sa punem un fundament pe ceea ce inseamna administratie publica. Deciziile pe care le vom lua sa fie fundamentate pe ceva. Si aici avem evident, mecanism de transparenta, inclusiv a cheltuirii banului public, avem un sistem informatic care sa preia toata informatia geografica care tine de proprietate, de utilitati, de parcari. Stiti mai bine decat mine, daca vrei sa studiezi lista proprietatilor municipalitatii trebuie sa te duci intr-un document de 7.000 de pagini din care nu intelegi nimic. Deci, mecanisme informatice care sa permita gestiunea de documente in interiorul primariei, care sa permita ca atunci cand cineva vine sa ceara o autorzatie, un act de la o administratie publica locala, omul sa faca un singur drum sa ridice documentul final.

Pasul doi este rezolvarea principalelor probleme ale Bucurestiului. Aici avem pe trafic, unde toata lumea stie ca este principala problema, o promisiune pentru Soseaua de Centura, inclusiv parteneriat cu CNADNR.

CI: Nu puteti spune ca faceti Soseaua de Centura fiindca ea nu tine de Primaria Capitalei ci de Ministerul Transporturilor – CNADNR. Nici metrou. Asa a promis si dl Oprescu si nu s-a putut tine de cuvant. Nu poti sa faci asta si nici nu ai cu ce.

ND: Ba da. Soseaua de centura tine de CNADNR. Printr-un parteneriat cu CNADNR, Primaria poate sa contribuie cu bani pentru Sos. de Centura. Nu cred ca cineva nu vrea sa faca un parteneriat cand banii vin din alta parte.

CI: Nu cred ca aveti bani sa faceti Soseaua de Centura fiindca in acest moment, Primaria Capitalei are cam 400 milioane lei pentru toate investitiile, int-un an. Atat mai ramane dupa ce se plateste subventia la RADET, RATB, salariile functionarilor, functionarea primariei – se dau bani pentru Administratia Spitalelor, Administratia Strazilor, ALPAB si asa mai departe.

ND: Eu nu cred ca trebuie sa dam 60 de milioane de euro la ALPAB. Nu cred ca trebuie sa dam aproape 100 milioane de euro la Administratia Strazilor. Deci sunt cheltuieli de functionare care, in linii mari, sunt cam de 500.000 milioane de euro din cele 900 milioane euro. Si pe restul, viziunea noastra este sa ii alocam catre chestiuni cu adevarat serioase.

CI: Deci, vreti sa dati bani de la Primaria Capitalei pentru Centura Capitalei si sa faceti un parteneriat cu CNADNR in acest sens?

ND: Exact. Apoi, evident, transportul public. Aici exista niste fonduri europene pentru flota de autobuze, troleibuze, tramvaie – 130 milioane de euro aproximativ. Exista si solutii inteligente care sa dea prioritate in trafic mijloacelor de transport public, sa pui GPS pe autobuze si sa le corelezi cu sistemul de management al traficului, care acum nu functioneaza. Apoi, sistemul de benzi unice pentru RATB. Pe scurt, acestea sunt solutiile pe trafic.

O alta problema uriasa – reteaua de termoficare. Propunerea noastra este inlocuirea ei integral. Putem sa o facem in 6 ani. Costul este de un miliard de euro. Fonduri europene- 180 milioane de euro. Putem cere o extindere a liniei de creditare a Bucurestiului pentru proiectul asta si cred ca este realist sa spunem ca putem face in 6 ani.

CI: Ce faceti cu ELCEN? Faceti si CET-uri noi sau modernizati doar sistemul de transport si distributie?

ND: Cu tot cu CET-uri un miliard. Nu mai cumparam de la ELCEN, producem noi in cogenerare, energie electrica si termica. Costurile in acest moment sunt 300 milioane de euro pe an. Asta este pretul caldurii pe care noi toti il platim la ELCEN din care primaria plateste 150 milioane de euro, iar populatia 150 milioane. Un sistem nou face ca acest cost sa fie redus la jumatate, deci 150 milioane euro. Automat nu mai este nevoie de subventie. Acesta este pe scurt proiectul.

CI: Cu datoria istorica de 3 miliarde de lei pe care RADET o are catre ELCEN ce faceti?

ND: Aceea imi este teama ca trebuie platita.

CI: Are Bucurestiul de unde sa plateasca atatia bani? Este aproape bugetul Primariei Capitalei pe un an. Poti sa platesti si datoria aceasta, poti sa faci si investitii de un miliard de euro?

ND: Tocmai de asta am vorbit de un imprumut. Sunt multe necunoscute. Eu ma astept ca Ministerul Energiei, care de fapt este creditorul nostru in momentul asta, sa aiba cel putin bunavointa sa ajungem la o intelegere astfel incat sa nu se mai plateasca penalitati la suma asta.

Dar sa merg mai departe cu programul, trebuie sa stabilizam o data pentru totdeauna spatiile verzi. Si asta tine din nou de acel cadastru extins care sa regleze tot ce inseamna proprietate, reglementari urbanistice samd. Trebuie sa rezolvam problema creselor si a gradinitelor, inclusiv a scolilor unde copiii invata in mai multe schimburi si parintii nu pot sa isi faca un program. Trebuie sa ai pe cineva care sa aiba grija de copii tot timpul. Nu ai sistemul in care sa-l poti duce dimineata si sa il iei la cinci cand te intorci de la serviciu.

Avem problema uriasa a cutremurului, a cladirilor cu risc seismic.

CI: Care este solutia d-voastra? Avem un program national de consolidare, dar s-a blocat, in 20 de ani am consolidat 18 cladiri, problema fiind ca este nevoie de acordul tuturor proprietarilor si nu toata lumea doreste sa consolideze cladirea. Ar trebui schimbata legislatia si nu tine de d-voastra.

ND: Sunt doua probleme mari. In primul rand, trebuie spus ca lucrurile ar trebui sa mearga perfect, adica exista un fond guvernamental care permite un imprumut pe 25 de ani, se consolideaza cladirea si oamenii platesc banii inapoi fara dobanda, in 25 de ani. Este in inetersul lor fiindca valoarea de piata a imobilului creste foarte mult in urma acestei consolidari. Toata lumea ar trebui sa fie fericita.

Acum sa ne uitam de ce nu sunt oamenii fericiti. Sunt doua motive principale. Unul, exista proprietari care se opun. Teoretic, Primaria ar putea sa ii penalizeze, dar Primaria in momentul de fata nu este in stare nici macar sa-i identifice, tocmai pentru ca nu avem baze de date care sa suprapuna identitatea cu proprietatea. Deci nu functioneaza. Sunt cazuri din 95, de acum 20 de ani sunt facute documentatii pe Calea Mosilor, intr-un bloc, si nu s-a rezolvat din cauza asta. Si aici solutia este legislativa, de expropriere temporara, pentru ca sa nu mai poata cineva sa blocheze consolidarea pentru toti oamenii din blocul respectiv. Apoi este o chestiune operationala, primaria, asa cum este cadrul legislativ acum, trebuie sa gestioneze procesul asta. Primaria pur si simplu nu are increderea cetatenilor. Adica, desi ei platesc 25 de ani, Primaria nu le arata contractele, lucreaza numai cu un grup de firme in care proprietarii nu au incredere, nu isi respecta intelegerile, spune ca termina in 6 luni, nu termina nici in 4 ani si atunci evident ca lumea sa nu vrea sa se arunce asa intr-o aventura in care nu stie nici cati bani are de dat…

CI: Practic solutia d-voastra este exproprierea temporara, Primaria consolideaza cladirea, iar proprietarii se reintorc in case?

ND: Nu, nu, eu propun exproprierea temporara ca masura legislativa pentru cei care se opun. Dupa aceea, recastigarea increderii locuitorilor din imobil. Asta este ceva ce tine de Primarie, transparenta totala in ceea ce inseamna alegera firmei, solutia de consolidare, astfel incat oamenii sa fie constienti ca este in favoarea lor sa facem operatiunea.

Si ca sa termin cu programul, deci, primul pas este consolidarea administratiei, al doilea pas rezolvarea problemelor care s-au acumulat si al treilea pas – cum proiectam Bucurestiul pe urmatorii 10 ani, unde vrem sa ajungem, cum vrem sa-l plasam pe piata globala. Aici viziunea noastra care nu e de fapt a noastra, toata lumea are in cap asta, sa facem din Bucuresti un mare centru universitar, ceea ce el este deja, numai ca nu se vede, si sa-l facem un centru regional de IT si industrii creative si lucrurile astea sa fie intr-o relatie. Adica sa facem mai multe zone in carere partea universitara cu partea de IT si industrii creative sa functioneze impreuna, cu spatii publice prietenoase, in felul acesta sa definim Bucurestiul, sa-l facem atractiv pentru investitii din zona asta.

CI: Ce aveti de gand sa faceti cu subventiile la RADET si la RATB, gratuitatile pentru pensionari, care in momentul de fata mananca circa 30% din bugetul municipalitatii?

ND: Pe subventia la RADET, am spus mai devreme, in situatia in care reusim sa facem noua retea de producere si distributie a energiei termice, ea nu va mai fi necesara.

CI: Bine, dureaza cel putin 6 ani, in scenariul optimist, timp in care trebuie sa dati subventie.

ND: Pana atunci o mentinem, in fiecare an fiind tot mai mica pe masura ce inlocuim reteaua. RATB – sistemul de transport public este subventionat oriunde in lume. Vom continua asta. Probabil ca trebuie sa facem niste analize, pretul de 1,3 lei pentru un bilet nu cred ca este un pret corect. Trebuie sa avem curaj sa ne ducem undeva la 2 lei. O analiza ne va spune care este pretul optim. Sunt pentru pastrarea gratuitatuilor, eventual limitarea lor in momente in care exista o mare afluenta de oameni, cand oamenii merg la serviciu.

CI: Sunt pensionari care au 3.000 de lei pensie, 4.000, 5.000. Toata lumea primeste abonament gratuit. Sunteti de acord sa se mearga mai departe aceasta situatie?

ND: Putem sa facem o analiza, dar nu cred ca ponderea pensionarilor care castiga 3.000-5.000 lei pe luna este asa de mare.

CI: Pe de alta parte sunt foarte multi tineri care castiga la fel de putin ca pensionarii, sub 1.500 lei sa spunem, si nu primesc nimic… De ce nu ar beneficia si tinerii?

ND: Promit o analiza pe orice subiect important, o discutie cu toate argumentele pe masa. In ceea ce priveste RATB-ul nu acolo sunt marile pierderi insa…

CI: Totusi, recent, Primaria Capitalei a fost obligata sa plateasca catre ANAF 126 milioane lei, TVA aferent gratuitatilor pe ultimii 5 ani. Este o suma importanta. Trebuie mentionat ca aceasta suma a fost paltita pentru toti pensionarii din Bucuresti deoarece Primaria Capitalei nu a fost in stare sa spune cati pensionari circula cu RATB. Nu stie fiindca pensionarilor nu li se emite un card, ei circuland doar cu buletinul si talonul de pensie.

ND: Nu sunt expert in finante, dar chestiunea asta mi se pare absurda. Sa iei TVA pe un serviciu pe care nu l-ai prestat, pe care l-ai oferit gratuit, este absurd. Daca mergem pe interpretarea aceasta putem sa spunem ca Primaria ar putea sa ia o taxa de intrare de 5 lei in Parcul Cismigiu si nu o ia, lasa gratuit, deci noi ar trebui sa platim TVA la cei 5 lei pe care nu ii ia primaria oricarui om care intra in Parcul Cismigiu. Nu cred ca este logic.

CI: Veti continua eutanasierea maidanezilor?

ND: Nu. Am spus asta din 2012.

CI: Aveti bani sa ii tineti pe toti in adaposturi? Ati facut un calcul cat va costa?

ND: Chiar ieri am avut o discutie cu asociatiile de profil. Da, in momentul de fata avem intre 3000 si 5.000 maidanezi. Mai sunt vreo 50.000 de caini cu stapan. Sa intretii 5.000 de caini este o suma minora, nu stiu sa va fac calculul acum. Sa sterilizezi 50.000 de caini, costa 1 milion de euro, ieri am facut acest calcul. Deci, problema uriasa aici este ca niciodata nu s-a mers la sursa cainilor care apar in oras si care sunt caini cu stapan abandonati. Aici trebuie mers in paralel cu sterilizarea gratuita oferita de primarie si cu amenzi foarte mari pentru cine refuza sterilizarea si arunca animalele in spatiul public.

CI: Vreti sa lasati cainii sterilizati pe strada sau ii tineti in adaposturi?

ND: Nu, nu. Fara caini pe strada. Cei 3.000-5.000 de caini in adaposturi, pe cheltuiala municipalitatii, stimuland adoptia pentru ca ea nu se face azi. La doua milioane de oameni ar insemna ca trebuie sa convingem un bucurestean din 500 sa adopte un caine. Eu cred ca este destul de usor sa facem asta. Doi, sa rezolvam problema sursei cainilor si asta este cu programul de sterilizare cu amenzi foarte mari pentru cine arunca cainii.

CI: Ce faceti cu cladirile monument aflate in paragina, dar care sunt proprietate privata?

ND: Ce intrebati este o chestiune care implica niste bani, dar sunt de fapt niste bani care trebuie sa faca un circuit economic viabil. Este o chestiune pe care vreau sa o spun inainte, care tine de zonele protejate in ansamblu, unde noi de fapt am distrus o piata. Asta este un lucru gratuit pe care Primaria trebuie sa-l faca, anume, sa dam garantia oamenilor care se muta intr-o casa din zona protejata ca nu va veni un vecin si va construi langa ea, prin respectarea legii. In felul asta vom avea o piata de oameni bogati care vor vrea sa locuiasca in zonele astea istorice, intr-o zona linistita, rezidentiala, fara ciorchine de masini la poarta etc.

CI: Totusi, ce facem cu cei saraci care au primit un monument darapanat la retrocedare si nu au bani sa il repare? Nu cred ca o sa gasim cumparatori rapid pentru toate aceste case… Unele risca sa cada in urmatorii 2-3 ani.

ND: Exact asta am spus. Oamenii astia acum sunt niste victime. Ei nu au cui sa vanda, tocmai pentru ca nu exista o piata. Ei sunt la mana celor care vin sa demoleze. In momentul in care va exista o piata, ei vor putea fie sa vanda la un pret rezonabil, fie sa inchirieze pe 10-20 de ani cu obligatia chiriasului de a le restaura casa, iar costurile primariei pe segmentul asta trebuie sa fie, unu, informarea cu cine sunt oamenii care stiu sa faca tipul acesta de restaurare, pentru ca acum oamenii nu stiu nici macar ca stau intr-o zona protejata, dar la cine sa apeleze. Doi, acolo unde este necesar, sa isi permita sa faca studiul de restaurare, nu operatiunea in sine.

Acolo unde exista rea vointa, acolo primaria are mecanismul exproprierii.

CI: Dar vor fi bani pentru asta, fiindca exproprierea costa si un milion-doua de euro pentru o astfel de cladire?

ND: Tocmai asta vreau sa spun, trebuie sa refacem mecanismul economic, in sensul ca, de exemplu, proprietarul de pe Kiseleff 45 are o cladire care valoreaza o suma de bani, il expropriez, ii scad din suma pe care i-o dau ce trebuie eu sa repar la constructia respectiva si imediat o vand pe piata. In felul asta am scapat de proprietarii de rea-credinta.

CI: Ce faceti cu spatiile verzi retrocedate, in special cele din marile parcuri?

ND: In primul rand trebuie sa avem situatia exacta a tipului de proprietate.

CI: Bine, in marile parcuri stim cine sunt proprietari.

ND: Dar daca vrei sa faci o strategie pentru toate parcurile din Bucuresti? Nu stii. Adica stiu ziaristii ca d-voastra, dar daca maine primarul este de buna credinta si vrea sa rezolve problema parcurilor, unde apeleaza pentru informatia asta? Nimeni nu o are centralizata la nivelul Primariei.

CI: Posibil sa aveti dreptate. Dar sa intreb direct, sunt bani sa expropriem bucatile de teren retrocedate in parcuri sau nu?

ND: Trebuie sa vedem cat costa metru patrat de teren acolo ca sa vedem de ce bani avem nevoie. Nu este normal ca un proprietar care are un teren intr-un parc, unde potrivit legii nu poate sa construiasca decat chioscuri, restaurante si alei, sa ceara o suma atat de mare.

CI: Bine, stiti ca s-a dat legea aceea prin care spatiile verzi retrocedate nu mai pot ramane spatii verzi…

ND: Suntem in Romania si, ca de obicei, legile sunt interpretabile. Interpretarea mea nu spune mai mult decat spune legea care interzice construirea pe spatiile verzi. Deci, in opinia mea, acele bucati din parcuri care au regim de spatiu verde, trebuie rascumparate de municipalitate, iar pretul pe mp oferit trebuie sa fie in acord cu se poate face acum pe respectivul teren, adica foarte putin. Exista mecanismul exproprierii pentru cauza de utilitate publica cu aceste sume de bani. Eu sunt convins ca este o rezolvare rezonabila pentru situatia asta de fapt.

CI: Daca ajungeti primar general, va dati acordul pe planul de urbanism care prevede construirea acelei moschei pe bd. Expozitiei?

ND: Aici toata lumea vorbea de referendum si alte asemenea. Ma bucur ca s-a constientizat public ca o astfel de moschee are nevoie de un Plan Urbanistic Zonal. Primarul general nu trebuie sa aiba o opinie pe acest subiect. Dupa cum stiti, Ordinul 2701 al ministrului Dezvoltarii prevede patru etape de elaborare a unui plan urbanistic zonal, fiecare dintre ele cu mecanisme de consultare a publicului. O etapa extrem de importanta este etapa studiilor de fundamentare, care de fapt nu s-a facut niciodata sau s-a facut pentru trei PUZ-uri si exact aceasta este faza la care trebuie sa avem dezbatere publica reala cu argumentele pe masa. Eu promit ca nu vom trece de etapa asta fara studii serioase si ca in urma acestor studii serioase vom avea o dezbatere publica reala, cu toti bucurestenii.

CI: Daca bucurestenii vor moschee, facem moschee, daca nu, nu?

ND: Asta este democratia.

CI: Dar este legal sa te opui construirii unei mochei? Pana la urma au si ei niste drepturi…

ND: Nu vorbim de asta. Vorbim de o cerere de a modifica o functiune din Planul Urbanistic General care prevede facilitati pentru conferinte si expozitii cu o chestiune care este un lacas de cult. Asta, potrivit legii, trebuie sa o facem printr-un Plan Urbanistic Zonal cu studiu de fundamentare si dezbatere publica.

CI: Daca veti fi primar general, veti fi de acord sa se dea bani din bugetul Primariei Capitalei pentru biserici?

ND: Este o intrebare care imparte lumea in doua. Este o chestiune importanta pe ce inseamna cheltuirea bugetului municipalitatii. Promit ca pe chestiunea asta, ca pe alte chestiuni importante, voi consulta populatia Bucurestiului.

CI: Cum veti aduce bani la bugetul Primariei Capitalei?

ND: Sunt doua moduri de a aduce bani la buget. Una este valorificarea activelor municipalitatii si iar ma intorc la sistemul acesta in care sa vedem care sunt proprietatile noastre, cui le dam, pe ce chirii. Al doilea este stimularea economiei locale, pentru ca banii nostri de la buget sunt proportionali cu activitatea economica. Aici sunt doua lucruri. Primul: definirea Bucurestiului ca un centru regional IT si al industriilor creative si incercarea de a atrage, cum Clujul reuseste deja sa o faca, investitii in zona asta. Al doilea: o piata reala pe acele cheltuieli pe care primaria le face.

CI: Si cum veti atrage investitii, concret, ca toata lumea propune asta?

ND: Investitorul vine cand are un interes. Interesul este cand se creaza pe zonele astea de IT si industrii creative un anumit cluster in care lumea colaboreaza. Trebuie sa definim niste locuri in Bucuresti in care primaria sa intervina numai cu decizia urbanistica si unul din locurile astea este axa Dambovitei, proiectul pe care l-am propus deja in 2012, in care sa reusim sa facem de-a lungul Dambovitei, pe o suprafata destul de mare, acel mix de industrie si spatii academice care sa potenteze si sa atraga. Din fericire inca avem terenuri libere in zona, putem fara bani sa definim urbanistic zona asta ca un spatiu pentru aceasta activitate, putem sa investim in spatii universitare si sa reusim sa convingem investitorii sa imparta campusurile cu spatiile academice.