Sari direct la conținut

Marea cacialma a consultantei antreprenoriale

In parodia cu gangsteri a lui Tarantino „Pulp Fiction”, apare spre final un personaj anonim, interpretat de Harvey Keitel. Trimis de mafiotul-sef, sa-i ajute pe Travolta si Samuel Jackson sa se debaraseze de un cadavru, Keitel este cenusiul, „omul care rezolva probleme”.

La oamenii care se prefac, pe multi bani, ca rezolva probleme – pe scurt, consilieri – ma voi referi in analiza care urmeaza.

O tara de marca sau o marca de tara?

Desi termenul, in limba romana, nu este suficient validat, „consilier antreprenorial” pare a se impune, in defavoarea anglo-americanului „consultant”. Voi folosi deci, in continuare, prima varianta.

Bransa „sfatuitorilor cu patalama” este, in Romania, relativ noua, insa incepe sa se afirme si va prinde amploare, odata cu intrarea Romaniei in UE si cu prezenta ei din ce in ce „mai globala”, de unde isi va trage foloasele, dar si ponoasele.

Cateva exemple recente: aflam de proiectul de combatere a gripei aviare, cu un imprumut generos acordat de Banca Mondiala statului roman, de 30 de milioane de euro.

Un virus legitimat de un laborator londonez, sute de mii de oratanii incinerate, nevoia iminenta a unui vaccin si a unui amplu proiect de preventiune medicala insotit de „constientizarea publicului, comunicare si asistenta pentru implementare“. Doar asistenta, nu si implementare. Comertul cu teama de pesta, fie ea aviara, porcina, sau a vacii nebune, functioneaza de minune.

Mai aflam, tot din presa romana, si de „Proiectul Romania”, care se pare ca lipseste. Este vorba de un lifting facial al tarii, adica de cizelarea imaginii Romaniei in strainatate. „Re-branding Romania”, suna o propunere de relansare pe piata internationala a marcii de tara. Cine o propune si pe cate sute de milioane de euro?

„Pana acum, Banca Mondiala a acordat Romaniei imprumuturi in valoare totala de 5 miliarde de dolari“ precizeaza Honews.ro intr-un articol din 9 septembrie.

Cate dintre ele pentru consilieri si proiecte scumpe, in parte neimplementate si de neimplementat? In 90% dintre contractele de consultanta, se stipuleaza asistenta, nu si implementarea concreta a proiectelor; deci 1-0 pentru cei cu mapa, responsabili de rezultate sunt tot cei „cu sapa“.

Consilierea antreprenoriala este la varf in SUA, iar in Europa in plin avant. Germania -caci la ea, dintre tarile europene, ma voi referi in continuare- se afla in impas, ca stat social.

Parerea cvasi-unanima este ca „politicul a esuat” in implementarea de reforme cu adevarat viabile, referitor la piata muncii, sistemul de sanatate si pensii, educatie, politica demografica si de imigratie. Prin urmare, Germania a avut si are nevoie de proiecte si de sfatuitori.

Aceasta, in lipsa competentei reale a liderilor sai politici si a administratiei de stat, de a propune solutii viabile si de perspectiva, precum si in complacerea acestora in a delega responsabilitati si a matura gunoiul sub presul unor expertize cu aura de „excelenta”.

Cartea neagra a bransei consilierilor

Una dintre cele mai vandute carti germane, in 2006, este „Sfatuit si vandut” a lui Thomas Leif („Beraten und verkauft”, ed. Bertelsmann, 2006), ajunsa la a sasea reeditare. Cu subtitlul „McKinsey & Co.

– marele bluff al consilierilor antreprenoriali”, cartea neagra a bransei ia sub lupa gheseftele marilor firme de consultanta, care au clientela nu doar in economie, ci si-au extins serviciile la nivel de stat si politica germana. Ele au depistat, in deruta si incompetenta factorilor de inalta decizie, dar si in bugetul de stat, importante surse de profit.

Thomas Leif s-a nascut in 1959, este licentiat in stiinte politice, redactor-sef de televiziune la SWR Mainz si presedinte al asociatiei investigative a retelelor comunicationale in internet, „netzwerk recherche e.V.“ Leif este autorul a numeroase carti si analize, dintre care, in 2006 „Calitate, in loc de google-jurnalism“ si „Tacuta putere: lobbysmul in Germania“.

Pe parcursul a 450 de pagini, autorul face o analiza exhaustiva a fenomenului, cu date, cifre, nume, documente exemplificatoare si ample referinte din raportul la tema, al Curtii Supreme de Justitie germane.

Analiza este completata cu interviuri cu personalitati politice si insideri ai bransei consilierilor, Leif aruncand astfel lumina in conul de umbra al acestei puteri cenusii, care s-a intins ca o caracatita peste sfera decizionala a lumii actuale.

In dezvaluirea procesului de racolare a angajatilor firmelor de consultanta, Thomas Leif aduce palpitanta marturie a unei studente care a parcurs, pana in pragul semnarii de contract, treptele selectiei pentru jobul „in costum si cu laptop“.

Refuzand jobul, ea a dat cu piciorul unui salariu de 60.000 de euro/anual, cu perspective de dublare si triplare in cativa ani, plus masina de firma, deplasari platite, ambiante de lux si alte cateva avantaje. Refuzand intrarea in „club“, ea a optat pentru normalitate. Insa nu tot tineretul ambitios si pofticios gandeste asa.

Lipsa de transparenta si reciclare de know-how

„Se feresc de opinia publica, precum dracul de tamaie“, metaforizeaza Leif atitudinea consilierilor in raport cu publicul si mass-media independenta.

Pentru a-si pastra aura de „manageri ai stiintei profesionali“, care rezolva probleme in mod genial, firmele de consiliere cumpara campanii de publicitate pozitiva, in publicatii renumite, lasand sa patrunda la public doar informatiile sigure si laudative pentru bransa.

Lipsa de transparenta este uleiul cu care se ung rotile mecanismului si „tacerea e de aur“, un principiu de breasla, stipulat in toate contractele cu clientii.

Aceasta tacere asigura insa, in principal, vanzarea de solutii standardizate si reciclarea informatiei pentru noi clienti. Pool-ul informational al firmelor de consiliere se constituie primar din date furnizate de clientii insisi, care apoi servesc ca referinta in plasarea, de catre consilieri, a unor analize comparative, asezonate cu retete de optimizare.

Totul, intr-o frumoasa si colorata prezentare PPT si un dosar de retete teoretice, pentru implementarea carora este responsabila doar firma.

Un exemplu concret, la nivel de firma mijlocie, in Germania. Firma nu are probleme financiare, noul management e doar speriat doar de rutina activitatii productive, in plina moda „outsourcing“. Sunt comandati doi consilieri antreprenoriali de la o firma specializata din Hamburg, cu 3.000 onorariu pe zi, hotel si speze de deplasare.

Rezultatul actiunii „de iluminare“? Un dosar cu indicatii niciodata implementate, un dosar care a costat 60.000 de euro, ca sa zaca apoi intr-un beci. De ce n-a fost implementat excelentul retetar? Deoarece complica inutil activitatea, intr-un proces bine verificat si care functiona optim, in conditiile date. Bunul-simt practic si experienta angajatilor a avut castig de cauza.

Dar managementul firmei avusese o „criza“ de schimbare, pe care a platit-o. Scump si inutil. La premii pentru initiative concrete de la angajatii firmei, nu s-a gandit nimeni din conducere.

Pasareasca si concedieri

Un alt principiu de baza al consultantei antreprenoriale este extrema simplificare a solutiilor propuse, de regula in prezentari pe laptop de tip Power point: colorate, cu grafici, sageti, texte-cheie, majoritatea intr-o anglo-americana de tip „key-concept“, „performance-optimization“, „best-practice-flow“, „cost-cutting“, etc.

Ultima inseamna, aproape invariabil, reducere de personal, deci concediere. Anul trecut, in ciuda unui bilanz pozitiv, Telekom-ul german a anuntat desfiintarea a 32.000 de locuri de munca, si nu este singura firma care, in ciuda unor importante profituri, decide restructurari masive de personal.

Falimentul firmei germane Grohe -producatoare de instalatii sanitare, care in 2004 urma, cu un venit anual de 890 de milioane de euro, sa fie listata la bursa- este asociat in parte cu interventia firmei de consultanta McKinsey, care decide necesitatea unei drastice reducere de costuri, inchiderea filialelor din Germania, achizitia de piese din Tailanda, Portugalia si SUA, precum si deschiderea

unei locatii de productie in Polonia. Desi asupra decapitarilor initiale s-a revenit, s-au pierdut 2.710 locuri de munca in Germania si Grohe a ajuns in stadiul de firma „in renovare“, cu slaba cotatie pe piata.

Alaturi de consilieri, si alti cativa actori lacomi ai scenei investoriale internationale, interesati nu doar de dividende, ci si de parcelari si vanzari profitabile ale „bucatilor din tort“ stau la baza dezastrului Grohe de acum doi ani.

In dosul parcelarilor de intreprinderi, in spatele celor mai multe inchideri de sucursale, filiale de productie, si relocarilor acestora in tarile „ieftine“, in China sau pe vapor, sta aproape invariabil o firma mare de consultanta, care taie in carne vie, pentru a-si argumenta activitatea si a-si primi onorariul gras.

Partea I

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro