Radiografia unui moment cu implicații strategice. Apropierea militară a Franței de România și miza marelui contract pe corvete. Câteva aspecte de reținut
Franța sau Statele Unite? Nave militare construite în țară sau cumpărate de afară? Un nou contract G2G? O decizie cu impact strategic ce apasă zilele acestea pe umerii MApN, asta pentru că România și-a pus singură bețe-n roate – nu a fost în stare timp de șase ani să se decidă ce vrea concret și să semneze un contract, iar licitația pentru corvete s-a prelungit nepermis de mult și acum pare chiar împotmolită de-a dreptul. Într-un moment în care situația de la Marea Neagră e mai volatilă ca niciodată, iar nevoile militare ale Forțelor Navale Române sunt critice, amânarea la nesfârșit a unei decizii ar putea cântări decisiv.
Câteva momente-cheie ce se derulează în aceste zile:
– 13 ianuarie – Data limită până când toți ofertanții din licitația pentru corvete au trebuit să-și reconfirme ofertele depuse în 2018, după ce în 2021 MApN nu a reușit să se înțeleagă cu Naval Group pe marginea semnării contractului (detalii mai jos). Și Naval Group, și Damen de pe locul doi au confirmat MApN că-și păstrează oferta.
– 17 ianuarie – Secretarul de stat în MApN pe Departamentul pentru politica de apărare, planificare și relații internaționale Simona Cojocaru este decorată de ambasadoarea Franței în România cu însemnele de Cavaler al Ordinului Național al Meritului al Republicii Franceze.
– 18 ianuarie – Ambasadoarea Frantei în România, Laurence Auer face o vizită oficială la Guvern unde se întâlnește cu premierul Nicolae Ciucă.
– 19 ianuarie – Președintele Franței Emmanuel Macron anunță că Franța este dispusă să trimită trupe militare pe teritoriul României în cadrul misiunilor NATO.
– 21 ianuarie – Data limită până la care asocierea dintre Naval Group şi Şantierul Naval Constanţa trebuie să comunice MApN dacă va continua cu semnarea contractului în baza ofertei depuse.
– 31 ianuarie – Data limită până când MApN ar trebui să tranșeze problema semnării contractului pentru corvete.
Corvete pentru România – un contract care numai nu s-a mai semnat. De ce?
Deși au trecut deja mai bine de trei ani, Armata numai nu reușește să semneze contractul pentru achiziția a patru corvete noi construite în România şi modernizarea celor două fregate Tip 22 din dotarea Forțelor Navale.
În 2019, după o licitație și așa mult lungită, MApN acorda contractul asocierii Naval Group – Șantierul Naval Constanța care a venit cu o ofertă de 1,2 miliarde de euro, cu doar 50 de milioane de euro în fața grupului Damen, care are în România două șantiere navale la Galați și Mangalia, șantiere unde produce nave pentru export, inclusiv militare.
- Naval Group a oferit nava Gowind 2500 cu propulsie hibridă diesel-electrică CODLAD și soluții de înarmare europene cu rachete MBDA: rachete anti-aer VL Mica și rachete anti-navă Exocet. Preț ofertat: 1,2 miliarde de euro.
- Damen a oferit corveta Sigma 10514 cu propulsie hibridă diesel-electrică CODOE cu soluții de înarmare americane: rachete anti-navă Harpoon de la Boeing, rachete de apărare anti-aeriană de la Raytheon, sonar de la General Dynamics și sistem tactic Thales. Preț ofertat (pe surse): 1,25 miliarde de euro.
Victoria Naval Group a fost surprinzătoare, mai ales prin prisma prețului considerat destul de mic în industrie, având în vedere că modelul Gowind este considerat nu doar foarte modern, ci și destul de scump. Asta mai ales în condițiile în care Naval Group nu deține un șantier naval în România, precum competitorii săi.
După ce prin instanțele de judecată au fost tranșate și respinse mai multe contestații ale Damen, MApN s-a văzut în 2021 în situația în care putea să semneze practic contractul cu Naval Group, însă compania franceză nu ar mai fi fost la fel de dispusă să parafeze înțelegerea.
Potrivit unor surse din piață consultate de HotNews.ro, prețul ofertat foarte strâns și fără marjă de manevră, creșterea prețurilor la materialele de construcție din ultimii ani, calendarul foarte strâns de livrare a navelor, obligația de a le construi pe toate în țară și clauzele contractuale foarte dure ar fi făcut ca semnarea contractului să nu mai aibă loc.
FOTO – Nava Gowind 2500 / Sursă: Naval Group
–
În plus, conform acelorași surse, și în interiorul asocierii Naval Group cu șantierul Naval Constanța ar fi apărut disensiuni în ceea ce privește realizarea investițiilor în șantierul de la Constanța pentru a putea fi demarată construcția de nave militare moderne.
Și în trecut au existat zvonuri multiple că un astfel de contract ar pune mari probleme logistice: de la tehnologizarea șantierului, la angajarea și profesionalizarea personalului necesar, totul în cadrul unui grafic extrem de strâns – prima navă livrată după trei ani de la semnarea contractului și toate cele patru în decurs de șapte ani.
Pe de altă parte, constructorul francez împreună cu Șantierul Naval Constanța au subliniat în repetate rânduri că nu există probleme privind capacitatea de producție și că șantierul este echipat și pregătit pentru transferul de tehnologie ca să construiască navele.
Momentul de cotitură – Ce va face MApN după ani și ani pierduți și nici o navă construită încă?
Cum, totuși, semnarea contractului nu a mai avut loc în 2021, MApN și-a setat termen până la finalul lunii ianuarie să tranșeze problema, în condițiile în care achiziția extrem de necesară pentru situația Forțelor Navale Române în Marea Neagră trenează deja de prea mult timp (prima tentativă de a achiziționa corvetele a fost în 2016).
Până în 13 ianuarie MApN le-a cerut constructorilor de la licitație să-și reconfirme ofertele depuse.
Și Naval Group, și Damen de pe locul doi și-au confirmat ofertele depuse.
Surse apropiate de constructorul de nave de la Galați au precizat pentru HotNews.ro că decizia Damen de a-și prelungi oferta a fost una strategică și are ca scop și salvarea șantierului Naval Mangalia, chiar dacă în prezent condițiile din piață fac foarte dificilă încadrarea în marjele financiare inițiale conform ofertei depuse.
Practic, în aceste condiții, Damen și-ar asuma un profit minim sau chiar să iasă și în pierdere pe actualul contract, doar să-și asigure front de lucru la șantierul Mangalia pe proiecte militare cu România, un început de colaborare ce s-ar putea întinde pe zeci de ani de acum încolo inclusiv pe alte proiecte navale ale Forțelor Române.
Până pe 21 ianuarie MApN așteaptă clarificări de la Naval Group și Șantierul Naval Constanța dacă vor semna sau nu contractul în condițiile ofertei depuse și cu care au câștigat licitație. Teoretic, dacă Naval Group refuză semnarea contractului, din punct de vedere procedural MApN trebuie să se îndrepte către următorul clasat la licitație, adică Damen.
Numai că în ultimele zile vedem o serie de gesturi diplomatice și declarații (mai sus) care ar putea pune presiune pe MApN să amâne o decizie tranșantă în această speță dacă un contract în condiții actuale cu Naval Group nu va putea fi semnat.
De menționat că președintele Franței, aflat în buza alegerilor prezidențiale din aprilie, se află sub presiune pe tema exporturilor militare franceze, mai ales după eșecul contractului secolului pentru submarine în Australia. De subliniat că și în cazul acelui contract tot Naval Group era la mijloc.
Ce scenarii există dacă pică licitația pentru corvete – Contracte G2G, dar cu cine?
Dacă actuala procedură de achiziție a corvetelor ar fi anulată cumva de către MApN, atunci Armata s-ar putea orienta către o nouă formulă de a contracta lucrările, cea mai la îndemână ar fi acordurile Guvern-la-Guvern (G2G).
Desigur, putem discuta aici de un acord G2G cu Franța, cu același constructor cu care nu s-a putut semna contractul inițial, dar pe alte baze: un buget mai mare și, eventual, cu navele construite complet sau parțial în Franța.
În acest caz, deși teoretic Forțele Navale Române ar ajunge într-un final să aibă în dotare mult necesarele nave (chiar pe un calendar accelerat), pe partea economică România ar avea de pierdut oportunitatea realizării navelor în țară. Sigur, s-ar putea pune pe masă drept consolare unele etape ale construcției sau, cel mai probabil, mentenanța pe durata de viață a navelor într-un șantier naval din România…
Un alt posibil scenariu ar fi realizarea unui acord G2G cu Statele Unite ale Americii, mai ales în condițiile în care în ultimii ani astfel de contracte cu SUA au fost cele mai de succes și mai mereu preferate de către autoritățile de la București. Mai mult, nu demult România a primitstatutul „Dependable Undertaking” din partea SUA, ceea ce înseamnă că de acum înainte, încheierea contractelor de achiziții de echipamente militare fără a mai fi nevoie de vreun avans.
România a manifestat în ultimii ani o apropiere din ce în ce mai mare de Statele Unite, cu care a semnat mai multe contracte de miliarde de euro de tipul Guvern-la-Guvern, în timp ce companii franceze de apărare au acuzat lipsa unor proceduri deschise de achiziție în materie de echipamente militare.
HotNews.ro a scris deja că în astfel de condiții, „scenariul australian” aplicat în România nu e o chestiune ce pare a fi forțat de imaginat. Cu atât mai mult cu cât România a decis deja fără echivoc să cumpere rachete antinavă NSM cu lansatoare de pe coastă direct de la SUA, un contract G2G – un tip de rachete anti-navă ce nu era în oferta Naval Group de corvete Gowind.
Într-un astfel de scenariu, e posibil ca SUA să subcontracteze lucrările la navă (ca platformă) către Damen care are cele două șantiere navale în țară și ar putea construi și livra în timp util navele. Peste ele SUA ar urma să vină cu tot ce înseamnă echipamente și armament, incluzând aici alte companii americane precum Raytheon (deja implicată în România în contractele Patriot și NSM), Boeing, General Dynamics (implicată în contractul Piranha 5) sau Lockheed Martin (implicată în contractul HIMARS).
La fel de posibil ar fi ca G2G-ul cu SUA să vizeze achiziția unor nave deja construite și pe care Statele Unite ar fi dispuse să le vândă României. Spre exemplu, SUA a scos și urmează să scoată din uz după doar câțiva ani de folosire primele nave dinclasa Freedom – nave de tipul Litoral Combat Ship, comparabile la deplasament cu corvetele dorite de România.
Navele LCS din clasa Freedom au fost operaționalizate începând cu anii 2008-2012 și sunt acum retrase că nu prea mai corespund cerințelor SUA, dar și pentru că ar avea nevoie de unele lucrări suplimentare și costisitoare pentru a rezolva o serie de probleme de fiabilitate ce țin de motorizare și transmise. În acest caz, dincolo de aceste cheltuieli care nu ar fi de neglijat, navele ar mai trebui adaptate tehnic pentru România, inclusiv și prin prisma armamentului.
Avantajul unei asemenea achiziții ar fi rapiditatea cu care noile nave ar intra practic în dotarea Forțelor Navale Române, precum și interoperabilitatea crescută cu forțele americane, însă dezavantajele ar putea fi substanțiale: navele nu ar mai fi construite în țară și ar putea necesita sume enorme pentru a remedia problemele de fiabilitate, inclusiv pe parcursul duratei de viață a navelor.
Foto: Corvetă SIGMA 10514 și fregată T22R modernizată / Sursă: Damen
–
Un alt treilea scenariuposibil, dar mai puțin probabil însă, ar fi inițierea unei achiziție cu încredințare directă, precum s-a încercat în 2015. Atunci Guvernul Condus de Cioloș a conchis în urma unui studiu care a analizat piața că Damen era singurul șantier naval din țară care face constant nave militare și era singurul capabil să construiască în termene scurte corvetele necesare României.
A venit apoi Guvernul condus de-facto de Liviu Dragnea și a anulat acea procedură, lansând în schimb actuala licitație care nu a dus nicăieri până acum. Dacă achiziția directă din 2015 ar fi fost lăsată să meargă înainte, în 2020 România ar fi putut primi deja prima corvetă, iar acum ar fi avut deja aproape toate navele în dotare…
În prezent România la Marea Neagră este complet descoperită, iar Forțele Navale sunt ramura Armatei cea mai slab dotată. Nu există în prezent niciun mijloc modern de apărare anti-aeriană, anti-rachetă sau anti-navă, iar singurele platforme înarmate sunt navele de sorginte sovietic, și acelea cu instalații și echipamente deja depășite de vreme.
CITEȘTE ȘI:
Foto: Exercițiu militar NATO în Marea Neagră (sursa: NATO)
–
INTERVIURILE HotNews.ro