Neagu Djuvara a fost inmormantat cu onoruri militare

Neagu Djuvara a fost inmormantat duminica la cimitirul Bellu din Capitala, cu onoruri militare. Zeci de persoane au adus omagiu „ultimului mare boier din cultura romana”, intre ele numarandu-se Constantin Balaceanu-Stolnici si Nicolae Manolescu, potrivit News.ro.

Trupul neinsufletit al istoricului si scriitorului Neagu Djuvara a fost depus la Catedrala greco-catolica „Sfantul Vasile cel Mare” din Bucuresti, unde duminica a avut loc slujba de inmormantare, prezidata – la cererea lui Neagu Djuvara – de episcopul greco-catolic de Bucuresti.

„Pentru mine si multi altii este disparitia unui om fermecator, care stia sa iti dea incredere. Reprezenta o specie pe cale de disparitie. A fost un ultim supravietuitor al unei traditii nobile”, a spus Andrei Plesu.

Istoricul a fost inhumat in mormantul familiei Djuvara din cimitirul Bellu, unde i-au fost aduse onorurile militare cuvenite pentru un Cavaler al ordinului national „Steaua Romaniei”.

„Ultimul mare boier din cultura romana”, asa l-a caracterizat Nicolae Manolescu pe Neagu Djuvara.

Constantin Balaceanu Solnici, venit sa ii aduca un ultim omagiu prietenului sau a afirmat: „Este disparitia unui carturar, printre ultimii mari carturari ai nostri. O personalitate interesanta, pitoreasca. Teribilist putintel, care a suparat pe cativa, a fost una dintre marile figuri ale secolului nostru”.

Neagu Djuvara, nascut pe 18 august 1916, la Bucuresti, intr-o familie de origine aromana, si-a luat licenta in Istorie la Sorbona, in 1937, si trei ani mai tarziu a devenit doctor in Drept, la Paris. In 1972, a obtinut doctoratul in Filosofie, tot in capitala franceza, urmand ca, in 1987 sa primeasca Diploma Institutului National de Limbi si Civilizatii Orientale din Paris.

A fost curier diplomatic in legatura cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietica, la Stockholm, unde a plecat pe 23 august 1944 si a ramas pana in 1947.

A urmat exilul la Paris, unde a fost secretar general al Comitetului de Asistenta a Refugiatilor Romani, a colaborat cu Radio Europa Libera si mai multe fundatii. A petrecut 23 de ani in Republica Niger, in calitate de consilier diplomatic si juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Straine, de unde s-a intors, in 1984, la Paris.

Dupa Revolutia din 1989, Neagu Djuvara a revenit in Romania, unde a fost profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti pana in 1998.

Neagu Djuvara a fost membru de onoare al Institutului de Istorie ”A.D.Xenopol” din Iasi si al Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga” din Bucuresti.

Un sustinator al cercetarilor referitoare la istoria romanilor, preocupat, in special, de filosofia istoriei, Neagu Djuvara a scris 20 de volume, de specialitate si memorii, intre care se numara „Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor” (Paris, 1975), premiata de Academia Franceza in 1976, „Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne” (1995), „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri, seria Istorie” (1999) si „Amintiri din pribegie” (2005).

Numele sau apare pe mai multe volume colective, precum „Aromanii: istorie, limba, destin” (1996, 2012) si „Cartile care ne-au facut oameni” (2010).

In 2006, a fost decorat cu Ordinul National ”Servicul Credincios” in grad de Mare Cruce, iar in 2010, ambasadorul Frantei la Bucuresti, Henri Paul, l-a decorat cu ordinul Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter. Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, iar la finalul lunii martie 2016, a primit premiul de Excelenta la cea de-a XVI-a editie a Galei Premiilor Radio Romania Cultural.

Neagu Djuvara a murit pe 25 ianuarie, la varsta de 101 ani.