Dosarul 10 august: DIICOT invocă „credinţa sinceră” şi dispoziţii CEDO pentru intervenţia în forţă a jandarmilor

În ordonanța de clasare a dosarului 10 august, procurorii DIICOT invocă prevederi CEDO pentru a justifica intervenţia în forţă a jandarmilor împotriva manifestanţilor din Piaţa Victoriei, precum şi „credinţa sinceră” a autorităţilor în aplicarea legii.

Ordonanţa de clasare a DIICOT are 155 de pagini, în document fiind menţionate prevederi ale legislaţiei interne, dar şi dispoziţii CEDO, în baza cărora a fost fundamentată decizia procurorilor de a clasa acest dosar, prin care şefii Jandarmeriei de la acea vreme au scăpat de urmărirea penală.

Procurorii admit că deciziile luate de autorităţi în gestionarea protestului din Piaţa Victoriei nu au fost perfecte, însă susțin că, în condiţiile în care unii protestatari paşnici îi încurajau pe cei violenţi să exercite acte de agresiune împotriva jandarmilor, singura constantă pentru gestionarea situaţiei a fost „mai stricta aplicare a legii”.

• „Într-o dinamică a evenimentelor pe parcursul cărora ambivalenţa <>, respectiv <> s-a succedat cu repeziciune şi a cuprins o masă mare de participanţi la adunarea publică de protest, singura constantă de natură a permite gestionarea situaţiilor cu potenţial degenerativ la adresa ordinii publice şi siguranţei cetăţeanului a constituit-o mai stricta aplicare a legii. (…) Deciziile luate la faţa locului nu sunt perfecte, însă ele vor trebui fundamentate pe o credinţă sinceră în aplicarea legii”, spune DIICOT.

Procurorii invocă dispoziţii CEDO, în sensul că utilizarea forţei de către reprezentanţii statului poate fi justificată atunci când se bazează pe „credinţa sinceră”, chiar dacă ulterior se dovedeşte că intervenţia a fost greşită.

• „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că <>”, susține DIICOT.

„Prezumţia de legalitate deoarece în Piața Victoriei era o confruntare între două tabere beligerante”

Procurorii dau câteva exemple de intervenţii ale jandarmilor, care ar putea fi catalogate ca fiind „disproporţionate”, însă ele ar beneficia de „prezumţia de legalitate”, deoarece în piaţă nu mai era vorba de un protest paşnic, ci de „o confruntare între două tabere beligerante”.

• „Capturile de ecran surprind gestul unui bărbat care, aflat la zona de contact cu forţele de ordine, se foloseşte de o sticlă pentru a arunca cu lichide în jandarmi. Aceştia reacţionează pe direcţia protestatarului violent cu substanţe iritant-lacrimogene. Analizată separat de contextul evenimentelor care au precedat acest moment, acţiunea jandarmilor ar putea fi criticată sub aspectul necesităţii, gradualităţii şi proporţionalităţii.
• Plasată însă în contextul presiunilor constante şi a violenţelor exercitate de protestatari diferiţi din categoria celor care iniţial păreau a se manifesta paşnic, dar care deveneau violenţi într-o succesiune a evenimentelor al cărui tablou general evoca mai degrabă imaginea confruntării a două tabere beligerante, decât pe cea a unei adunări publice de protest desfăşurată în limitele legii, analiza modului în care forţele de ordine au gestionat punctual fiecare act de răspuns la adresa acţiunilor violente/ameninţătoare la care au fost supuse, va beneficia de acea prezumţie de legalitate asociată obligaţiei de instituire a unor sarcini realiste ce exced dimensiunii filosofice a paradigmei: cum ar fi fost dacă…?!”. (Sursa: Agerpres)