Zeci de bătrâni au fost înșelați prin "metoda COVID". Doi dintre autori sunt în penitenciar pentru înșelăciuni prin "metoda Accidentul / Cum acționa gruparea

Șapte bărbați au fost trimiși în judecată de procurorii Parchetului Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, fiind acuzați că au înșelat mai mulți bătrâni, prin „metoda Accidentul, devenită „metoda COVID”. Doi dintre ei se află în penitenciar, fiind chiar colegi de celulă, pentru infracțiuni similare.

Conform unui comunicat transmis marți de Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, procurorii au trimis în judecată, în stare de arest preventiv, şapte bărbați cercetaţi pentru înşelăciune în formă continuată și complicitate la înşelăciune în formă continuată. Doi dintre ei sunt încarceraţi în aceeaşi celulă a unui penitenciar de maximă siguranţă din Bucureşti și sunt prieteni, ei fiind și cercetaţi şi judecaţi pentru infracțiuni similare de înșelăciune.

Procurorii spun că gruparea destructurată a fost specializată în infracţiuni de înşelăciune prin metoda COVID, fosta metodă “accidentul”, „autorii adaptându-se realităţilor sociale generate de pandemia cu noul coronavirus SARS-COV2”.

Conform Parchetului, în 2018 doi dintre inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru înşelăciuni prin „metoda accidentul”, unul în calitate de autor, fiind încarcerat în penitenciar, iar celălalt în calitate de complice, fiind în libertate. Alţi doi inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale pentru complicitate la tentativă de înşelăciune.

Cum acționa gruparea

Inculpaţii încarceraţi, folosind un telefon mobil de mici dimensiuni, apelau aleatoriu (ordine crescătoare) numere de apel ale terminalelor fixe și le spuneau victimelor că sunt fiul/fiica, nepotul sau nepoate acestora (se adaptau în funcţie de interlocutor), iar acesta este diagnosticat cu Covid-19 şi este internat într-un spital de boli infecţioase.

Ei le spuneau victimelor că starea de sănătate a acestuia este foarte gravă, având plămânii afectaţi într-o proporţie mare, iar singura posibilitate de a rămâne în viaţă este dată de conectarea la un aparat de ventilaţie, doar că unitatea medicală nu dispune de un aparat la care să fie conectat sau că ar putea fi conectat abia după o perioadă mare de timp.

Victimelor le era prezentată apoi „o soluţie” – să cumpere aparatul de ventilaţie necesar, care costă între 6.000 – 15.000 euro. Infractorii le cereau victimelor să spună de ce bani dispun (economii, bani de înmormântare, bijuterii, bani din conturi bancare) şi ce sumă ar putea da. Pentru a putea obţine mai uşor sumele de bani, infractorul le spunea victimelor, majoritatea persoane în vârstă de peste 70 de ani, că dispune şi el de o sumă de bani şi mai are nevoie de o parte, precum şi faptul că suma de bani reprezentând contravaloarea aparatului medical va fi recuperată de la casa de asigurări de sănătate, creându-le acestora aparenţa recuperării sumei de bani ce va fi oferită.

În continuare, în cazul în care victima deţinea o sumă de bani mai importantă (renunţau să continue demersurile în obţinerea efectivă a sumelor de bani atunci când victima deţinea sume mai mici de aproximativ 1000 de euro), convorbirea era preluată de un alt inculpat, care se recomanda angajat al casei de asigurări de sănătate/cadru medical şi, sub pretextul încheierii unui contract cu casa de asigurări de sănătate pentru achiziţia aparatului medical, obţinea de la persoana vătămată datele de identificare, precum şi domiciliul acesteia.

În continuare, adresa victimei era transmisă prin mesaj text unui inculpat aflat în libertate, care mergea la adresa persoanei vătămate pentru a ridica banii. Cât timp complicii mergeau la adresă, victima era ţinută la telefon, iar în cazul în care aceştia întârziau, îi solicitau, pentru a trage de timp, să dicteze seriile bancnotelor.

Un inculpat avea rolul de a menţine legătura cu autorii din penitenciar, astfel că, în fiecare dimineaţă, se interesa dacă aceştia încep sau continuă activitatea infracţională, transmiţându-le mesaje text în acest sens. De asemenea, pentru o reuşită mai lejeră, dar mai ales pentru o expunere cât mai mica a sa, acesta a implicat în activitatea infracţională mai mulţi complici, care să se deplaseze efectiv la uşa locuinţei victimei, în timp ce doi inculpaţi supravegheau zona.

Autorii infracțiunilor, duși cu taxiul la victime

De asemenea, pentru a asigura deplasarea rapidă către adrese, a fost implicat şi un şofer de taxi, care, ocazional, îi transporta sau era pregătit să îi transporte pe complici la adresele de unde urma să ridice sumele de bani.