Patru motive pentru care românii nu se vaccinează ca danezii

De ce a reușit Danemarca să aibă o campanie de vaccinare de succes, ce au danezii, iar noi nu avem? Un aspect foarte important este încrederea autorităților în oameni. În România, autoritățile nu au avut încredere în oameni și au mers pe o campanie mai degrabă în forță, care a redus foarte mult liberul arbitru, consideră psihologul Daniel David, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, invitat luni la interviurile HotNews.ro LIVE.

În Danemarca, peste 72% din populație s-a vaccinat anti-COVID, iar țara este pe cale să ridice toate restricțiile, în timp ce România a reușit să vaccineze doar 33% din populație. Modelul Danemarcei era invocat recent de către președintele Iohannis.

Ce au danezii și noi nu avem?

În cazul Danemarcei, concluziile cele mai importante ale analizelor sunt, conform psihologului Daniel David:

• Atitudinea politică coerentă – nu a existat un conflict între putere și opoziție în lupta împotriva pandemiei.

Încrederea oamenilor în autorități este mult mai mare, spre deosebire de România, unde încrederea în autorități este la pământ.

• Încrederea autorităților în oameni.

Astfel, campaniile au fost mai degrabă unele de educare, prin care omul este valorizat, având încredere că el, în final, pe baza liberului arbitru, va lua decizia cea mai bună pentru el și pentru societate, afirmă profesorul Daniel David.

În România, autoritățile nu au avut încredere în oameni și au mers pe o campanie mai degrabă în forță, care a redus foarte mult liberul arbitru. Atunci când îi reduci liberul arbitru, reacția omului este de a se opune, chiar dacă ceea ce vrei să îl dai este în beneficiul lui. Este ceea ce psihologii numesc reactanță psihologică, a explicat profesorul Daniel David. Iar atitudinea autorităților a născut o reactanță psihologică masivă în populația din România.

• Componenta bio-medicală a fost foarte bine dublată de intervenția specialiștilor în științele comportamentale.

În România s-a mers pe modelul bio-medical, ignorând contribuția specialiștilor în științele comportamentale. „Pentru mine este de neînțeles, pentru că în final era nevoie de o verigă de modificare comportamentală și de mentalitate, pe care nu am avut-o”, afirmă psihologul.