​Ilustrate cu flori de camp de Andrei Blaier la primul Cineclub FILM al anului

Vineri, 15 februarie 2019, de la ora 19, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte cea de-a 22-a ediţie a Cineclubului FILM, totodată prima din acest an. În cadrul acestei întâlniri, va fi prezentat, într-o proiecţie de pe peliculă (35mm), un alt film important al istoriei cinematografului românesc: Ilustrate cu flori de camp (1975) de Andrei Blaier.

Cu această ocazie, se va lansa volumul colectiv „Amintiri din epoca ecranului de argint”, apărut foarte recent la Editura UCIN, în prezenţa cineastului şi profesorului de cinema Laurenţiu Damian, preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România, şi a coordonatorilor cărţii, criticii Ioan-Pavel Azap şi Doru Pop. La eveniment vor mai participa criticul şi profesorul Dana Duma, redactor şef, precum şi redactori şi colaboratori ai publicaţiei FILM, editate de UCIN.

Cineclubul FILM este o serie de evenimente (proiecţii speciale cu filme româneşti remarcabile, prezentate în copii noi sau restaurate şi însoţite de discuţii cu invitaţi) organizată de Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română în colaborare cu revista FILM, publicaţie trimestrială a Uniunii Cineaştilor din România (UCIN). Tariful unic de acces la aceste evenimente este de 5 lei.

Cineclubul FILM a început în luna ianuarie 2015, iar în primele 21 de întâlniri de la Cinematecă au fost prezentate filmele româneşti O LACRIMĂ DE FATĂ (Iosif Demian, 1980), S-A FURAT O BOMBĂ (Ion Popescu Gopo, 1962), MERE ROŞII (Alexandru Tatos, 1976), MOROMEŢII (Stere Gulea, 1987), RECONSTITUIREA (Lucian Pintilie, 1970), DIRECTORUL NOSTRU (Jean Georgescu, 1955), DOMNIŞOARA AURICA (Şerban Marinescu, 1886), IACOB (Mircea Daneliuc, 1988), NUNTA DE PIATRĂ (Mircea Veroiu şi Dan Piţa, 1971), TRECĂTOARELE IUBIRI (Malvina Urşianu, 1974), ANOTIMPURI (Savel Stiopul, 1964), SĂ MORI RĂNIT DIN DRAGOSTE DE VIAŢĂ (Mircea Veroiu, 1984), LA CAPĂTUL LINIEI (Dinu Tănase, 1983), SECVENŢE (Alexandru Tatos, 1982), ŢĂRMUL N-ARE SFÂRŞIT (Mircea Săucan, 1961), DINCOLO DE BARIERĂ (Francisc Munteanu, 1965), FAUST XX (Ion Popescu Gopo, 1966), FRUCTE DE PĂDURE (Alexandru Tatos, 1983), DINCOLO DE NISIPURI (Radu Gabrea, 1973), APA CA UN BIVOL NEGRU (documentar-eseu colectiv, 1970) şi 100 DE LEI / SUTA DE LEI (Mircea Săucan, 1973).

Printre invitaţii de până acum ai Cineclubului s-au numărat: regizorul şi scenaristul Stere Gulea, regizorii Andrei Cătălin Băleanu, Dan Piţa şi Dinu Tănase, directorii de imagine Vivi Drăgan Vasile şi Doru Mitran, monteurii Mircea Ciocâltei şi Melania Oproiu, cântăreața şi actriţa Marina Voica, actorii Dan Condurache, Ion Dichiseanu, Irina Ionescu, Dan Nuţu şi Dorel Vişan, criticii şi istoricii de film Ioan-Pavel Azap, Călin Căliman, Dana Duma, Marilena Ilieşiu, Magda Mihăilescu, Dinu-Ioan Nicula, Cristian Tudor Popescu, Călin Stănculescu şi Titus Vîjeu, scriitorul şi publicistul Bedros Horasangian, jurnalistul şi editorul Emil Stanciu, jurnaliştii George Canache şi Dinu Moraru.

Date despre filmul prezentat:

ILUSTRATE CU FLORI DE CÂMP

România, 1975, 94 min., 35mm, color, versiune originală / Dramă

Regia: Andrei Blaier

Cu: Draga Olteanu-Matei, Eliza Petrăchescu, Carmen Galin, Elena Albu, Dan Nuţu, Gheorghe Dinică, George Mihăiţă, Ana Ciclovan, Paul Ioachim

Critica despre film:

„Prin ILUSTRATE CU FLORI DE CÂMP (februarie 1975), regizorul îşi câştigă faima de «cineast al actualităţii», pelicula având o semnificaţie suplimentară în creaţia lui Andrei Blaier, fiind primul său film de autor. Regizorul îşi schimbă şi unghiul de vedere în prospectarea realităţii apropiindu-se de fapte cotidiene cu mai mare impact social, vădind un acuzat simţ civic, cetăţenesc. Experienţa tragică de viaţă pe care o parcurge tânăra eroină (interpretată cu discreţie de Carmen Galin), este rezultanta unor practici şi mentalităţi anacronice, reflexul unei atitudini de dispreţ şi de sfidare faţă de valorile morale. În ciuda titlului său poetic, filmul lui Andrei Blaier este un «insectar» în care sunt fixate tipuri şi ticuri nocive, cărora actori de clasă ca Draga Olteanu Matei, Eliza Petrăchescu, Gheorghe Dinică le conferă o autenticitate teribilă, înfricoşătoare, pentru că ajung să se confunde cu personaje reale ale mahalalei noastre, cea de toate zilele. În această lume odioasă, personajul pur, delicat, desenat cu sinceritate şi graţie de Elena Albu, pare o fiinţă ireală. Operatorul Dinu Tănase, ceilalţi colaboratori ai echipei de filmare – compozitorul Radu Şerban, scenograful Vasile Rotaru, autoarea costumelor Ileana Oroveanu –, alţi actori din distribuţie (Dan Nuţu, Ana Ciclovan, George Mihăiţă, Paul Ioachim, Constantin Florescu) contribuie, fiecare în felul lui, alături de Andrei Blaier, la reuşita unui film cu preţioase însemne realiste şi cu limpezi finalităţi satirice.” (Călin Căliman, „Istoria filmului românesc”, ediţia a III-a, 2017)

„Blaier surprinde, în 1975, cu capodopera vieţii sale, ILUSTRATE CU FLORI DE CÂMP. Ca de obicei, el se precipită să abordeze o comandă politică oficială. Dar conjunctura impusă în strategia comunistă de control al natalităţii e transformată, în mod misterios, într-o poveste simplă, dramatic de simplă, a două vieţi frânte, brutal şi stupid, la început de drum, de un avort clandestin.” (Tudor Caranfil, „Dicţionar subiectiv al realizatorilor filmului românesc”, 2013)