Fuga austriacului Marsalek, fost CEO la Wirecard, o poveste ca în filmele cu spioni

Fuga austriacului Jan Marsalek, care până în iunie era CEO la compania acum insolventă, Wirecard, este din categoria filmelor cu spioni. Când Markus Braun, președintele consiliului de administrație al Wirecard, a explicat într-un mesaj video din 18 iunie, că grupul german listat la DAX „a inventat 1,9 miliarde de euro” și a cosmetizat bilanțurile anuale, Jan Marsalek și-a luat tălpășița. De atunci, el este fugar și dat în urmărire internațională. Potrivit presei germane, ar exista indicii că se afla în Rusia. Între timp, falimentul Wirecard a devenit o problemă politică în Germania.

Spiegel.de scrie că vicecancelarul și ministru de finanțe federal, Olaf Scholz (SPD), ca și secretarul său de stat, ar fi știut despre neregulile de la Wirecard. Iar fostul ministru al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, și firma sa de consultanță ar fi făcut lobby pentru Wirecard, pe lângă guvernul federal.

Spiegel mai scrie că, într-o călătorie în China, cancelaria federală și cancelarul Angela Merkel (CDU) ar fi susținut compania furnizoare de servicii de plată, Wirecard. „A adus vorba despre ea“, a declarat o purtătoare de cuvânt a guvernului, fară a da detalii și menționând că, în principiu, cancelaria federală se implică întotdeauna pentru companiile germane, atunci când au loc vizite oficiale în străinătate.

Lungul drum spre nicăieri

Pe 18 iunie 2020, Jan Marsalek a fost concediat de la Wirecard. Câteva ore mai târziu, a dispărut. În acea zi, colegii lui l-au văzut pentru ultima oară. El le-a spus că se vă duce în Filipine pentru a găsi cele 1,9 miliarde de euro lipsă și pentru a-și dovedi nevinovăția.

Practic, rezervările de zbor și datele de intrare și ieșire de la Serviciul de Imigrări din Filipine ar trebui să demonstreze că Marsalek a zburat în Filipine, a ajuns în Manila pe 23 iunie și a călătorit mai departe, spre China, pe 24 iunie. Însă au existat neconcordanțe: Marsalek nu a fost văzut în înregistrările camerelor de supraveghere și companiile aeriene nu i-au înregistrat numele pe listele de pasageri.

Pe 4 iulie, ministrul filipinez al Justiției, Menardo Guevarra, a declarat că funcționarii de la seviciile de imigrare din Filipine ar fi falsificat datele care demonstrează intrarea lui Marsalek în țară. Aceștia „au fost eliberați de îndatoririle lor” și sunt acum în curs de anchetă. Nu se știe câți angajați au fost implicați în campania de contrafacere a datelor privitoare la deplasările lui Jan Marsalek.

Potrivit cercetărilor actuale făcute de publicația germană Handelsblatt, Marsalek s-ar afla „în apropierea Moscovei, după ce, înainte, ar fi zburat prin Tallinn spre Minsk – până când se presupune că mișcarea era prea riscanta pentru GRU, serviciul de informații militare ruse, care l-ar fi pus pe Marsalek sub protecția sa”.

Pașapoarte la discreție

Cercetările efectuate de Spiegel, platformele de investigare Bellingcat, The Insider și Raportul McClatchy din SUA, arată că Marsalek ar fi intrat în Belarus în noaptea de 19 iunie, pe aeroportul din capitala Minsk. În registrul rus de intrare și ieșire, care include și Belarus, ar exista o mențiune despre intrarea lui Marsalek – datată la două minute după miezul nopții.

Potrivit anchetei jurnalistice, Marsalek ar fi prezentat unul dintre pașapoartele folosite și anterior. Înregistrarea unei ieșiri de pe acest teritoriu nu ar figura în bazele de date. Iar acest lucru, potrivit publicațiilor citate, „indică faptul că Marsalek se află în Belarus sau în Rusia”.

Marsalek ar fi călătorit în Rusia cu șase pașapoarte austriece diferite, conform anchetei făcute de Bellingcat. De asemenea, se spune că, în trecut, a folosit și alte pașapoarte pentru a intra în Rusia. Potrivit platformei de investigare, el ar fi avut încă trei pașapoarte pe numele său, dar fără a se specifica o naționalitate, inclusiv un pașaport diplomatic eliberat unui „non-cetățean”.

Doar în câteva țări din lume sunt eliberate astfel de pașapoarte, spre exemplu consulilor onorifici. Însă majoritatea sunt obținute ilegal. Într-o conversație de tip chat, citată în Handelsblatt, Marsalek s-ar fi chiar lăudat cu pașapoartele sale, cum are „orice agent secret bun”.

Potrivit Tagesspiegel.de, Marsalek ar fi avut conexiuni cu serviciile de informații rusești și a călătorit la Moscova, Sankt Petersburg și Nizhny Novgorod de mai multe ori, începând din 2015. Legăturile sale mai conduc și către Libia și Viena, la populistul de dreapta austriac, Johann Gudenus.

În urma cercetărilor Spiegel și Bellingcat, Marsalek ar fi colaborat cu FPÖ, Partidul Libertății Austriac, un partid populist de dreapta. Prin „Societatea de prietenie austro-rusă”, el ar fi a furnizat oficialilor partidului documente sensibile, pe care se pare că le-a primit de la Ministerul de Interne austriac și BVT, serviciul secret intern.

Mai exact, informațiile au mers la Johann Gudenus, din 2017 președinte executiv în Consiliul Național al FPÖ. În mai 2019, Gudenus și-a dat demisia din cauza „afacerii Ibiza” și a difuzării unei înregistrări video compromițătoare, în urma căreia vicecancelarul austriac, Heinz-Christian Strache (FPÖ), a demisionat din guvern și au fost declanșate alegeri anticipate.

Potrivit Spiegel, documentele actualului comitet de anchetă din Ibiza dovedesc că Marsalek și Gudenus schimbau informații prin mesaje pe chat. Marsalek a fost numit „Jan din BAT”, iar Gudenus ar fi confirmat publicației germane, că numele conspirativ se refera la Marsalek.

Interese diverse și tăceri de aur

Fostul CEO al Wirecard se pare că a avut nu doar pașapoarte „fără număr”, ci și interese multiple: din 2015, a investit bani în proiecte din Libia, în 2017, potrivit informațiilor sale, ar fi zburat în Siria, la Palmyra, cu ajutorul unor militari ruși, în 2018 ar fi furnizat unor parteneri de afaceri din Londra documente strict secrete, referitoare la arme chimice interzise, iar în același an ar fi investit șapte milioane de dolari, într-o noua criptomonedă a serviciului de mesagerie rusesc, Telegram.

Referitor la caz, Kremlinul susține că nu știe nimic. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskow, a declarat luni, când Handelsblatt a relatat despre posibila staționare a lui Marsalek în Rusia: „Nu, nu se știe nimic”. Agenția de știri rusă, Interfax, a relatat că Marsalek nu se află sub urmărirea autorităților ruse și că Rusia nu are informații despre locul unde se află. În consecință, nu există nici un dosar penal în Rusia împotriva ex-managerului Wirecard, și nici o cerere de extrădare.

Informații oficiale despre locația lui Marsalek nu au fost făcute publice nici din partea germană sau austriacă. Un purtător de cuvânt al Oficiului Federal de Externe s-a referit doar la faptul că s-a luat la cunoștință despre anchetele mass-media, dar că ministerul nu comentează referitor la speculații sau investigații în desfășurare.

O reuniune specială cu privire la cazul Wirecard va avea loc pe 29 iulie, în Comitetul de Finanțe al Bundestagului german.