Victoria lui Meloni aruncă Italia într-o epocă de incertitudine: Între provocările economice și cele ale propriilor parteneri

O perioadă de incertitudine a început luni în Italia după ce Giorgia Meloni a câștigat alegerile parlamentare, conducând o coaliție divizată care va trebui să se pună de acord asupra unui guvern înainte de a face față crizei economice și a piețelor îngrijorate, scrie AFP.

Cu o majoritate absolută în parlament, lidera Fratelli d’Italia și aliații săi Matteo Salvini, din Liga anti-imigrație, și Silvio Berlusconi, din Forza Italia, de dreapta, vor purta discuții în următoarele zile pentru a forma un guvern, care va lua ființă cel mai devreme la sfârșitul lunii octombrie.

Meloni a obținut peste 26% din voturi, într-un context de abținere record (36%), iar coaliția sa aproximativ 44%, ceea ce îi conferă o majoritate în ambele camere.

Giorgia Meloni, 45 de ani, a ținut să-i liniștească atât pe cetățenii italieni, cât și pe cei din străinătate: „Vom guverna pentru toți” italienii, a promis ea.

Aflat sub pragul de 9%, un scor înjumătățit față de 2018, Matteo Salvini plătește un preț mare pentru participarea Ligii la guvernele care s-au succedat din 2018, dar a exclus să demisioneze.

„El va avea un rol mai marginal decât și-ar dori în formarea guvernului”, a analizat pentru AFP Sofia Ventura, profesor de științe politice la Universitatea din Bologna, excluzând revenirea sa la ministerul de interne, unde a impus o politică anti-migranți.

Matteo Salvini „ar putea să nu creeze probleme pe termen scurt”, a declarat Lorenzo Pregliasco, cofondator al companiei de sondaje YouTrend, adăugând că liderii politici pot fi „periculoși” atunci când se simt încolțiți.

„Catastrofă”

Președinția franceză a declarat că respectă „alegerea democratică și suverană” a italienilor, afirmând că „în calitate de țări vecine și prietene, trebuie să continuăm să lucrăm împreună”. Berlinul, la rândul său, se așteaptă ca Italia să rămână „foarte favorabilă Europei”.

Statele Unite, prin intermediul șefului diplomației Antony Blinken, au declarat că „așteaptă cu nerăbdare” să colaboreze cu noul guvern, încurajând în același timp respectarea drepturilor omului.

La Moscova, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că este „gata să primească orice forță politică capabilă să depășească curentul stabilit plin de ură față de țara noastră”.

Meloni a primit, de asemenea, un sprijin entuziast din partea Polonieiși Ungariei, precum și felicitări din partea partidului de extremă dreapta VOX din Spania și a Rassemblement National (RN) din Franța.

Silvio Berlusconi a ținut să liniștească apele în ceea ce privește direcția următorului guvern, promițând să „garanteze profilul său european și atlantic” și subliniind că „o relație bună cu aliații noștri istorici din Statele Unite și din marile țări ale UE este esențială pentru viitorul Italiei”.

Liderul Partidului Democrat (PD, principalul partid de stânga) Enrico Letta a deplâns „o zi tristă pentru Italia” și a anunțat, după rezultatul dezamăgitor, că va demisiona la următorul congres al partidului.

Provocări economice

Noul executiv va succeda cabinetului de uniune națională condus din ianuarie 2021 de Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene (BCE), care a fost chemat să ajute cea de-a treia mare economie din zona euro îngenuncheată de pandemie.

Draghi negociase cu Bruxelles-ul acordarea unui ajutor financiar de aproape 200 de miliarde de euro Italiei în schimbul unor reforme economice și instituționale profunde, ajutor ce reprezintă cea mai mare parte a planului european de redresare.

În ciuda mizei, mai multe partide care au acceptat să se alăture guvernului său (Fratelli d’Italia a rămas în opoziție) au sfârșit prin a-l da jos în această vară, ceea ce a dus la convocarea de alegeri legislative anticipate.

Și dacă „Super Mario”, prezentat ca salvator al zonei euro în timpul crizei financiare din 2008, părea a fi o garanție de credibilitate în ochii partenerilor săi europeni, sosirea la putere a extremei drepte naționaliste, eurosceptice și suveraniste a generat temeri privind o nouă eră de instabilitate.

Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât Italia, care se prăbușește sub o datorie care reprezintă 150% din PIB, cel mai mare raport din zona euro după Grecia, se confruntă cu o inflație de peste 9%, iar facturile la gaz și electricitate pun în dificultate gospodăriile și întreprinderile.

Ca semn al preocupărilor continue ale investitorilor cu privire la datoria Italiei, spread-ul, diferența atent urmărită între rata de referință a obligațiunilor pe 10 ani din Germania și cea a Italiei, a urcat luni la 235 de puncte, în creștere cu 6,68%.