„Un elefant mai gras, un dragon mai suplu”. India va deveni în câteva luni cea mai populată țară din lume

India va deveni cea mai populată ţară din lume în 2023, în condiţiile în care China trece acum printr-o criză demografică. „Coroniţa” în sine nu are cine ştie ce valoare, dar este un semnal al lucrurilor care contează, scrie „The Economist” într-un articol intitulat „Un elefant mai gras, un dragon mai suplu” publicat în ediţia dedicată tendinţelor din noul an.

China a fost cea mai populată ţară din lume timp de sute de ani. În 1750, se estimează că avea o populaţie de 225 de milioane de locuitori, mai mult de un sfert din totalul mondial. India, care pe atunci nu era o ţară unificată din punct de vedere politic, avea aproximativ 200 de milioane de locuitori, ceea ce o situa pe locul al doilea.

Populația Indiei o va depăși pe cea a Chinei în primăvară

În 2023 va prelua coroana. ONU estimează că populaţia Indiei o va depăşi pe cea a Chinei la 14 aprilie. Se estimează că populaţia Indiei va fi de 1.425.775.850 de locuitori în ziua următoare.

Faptul că India nu are un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, în timp ce China îl are, va ajunge să pară și mai mult o anomalie.

Deşi economia Chinei este de aproape şase ori mai mare, populaţia în creştere a Indiei o va ajuta să o ajungă din urmă. Se preconizează că India va asigura mai mult de o şesime din creşterea populaţiei mondiale de vârstă activă (15-64 de ani) în perioada cuprinsă între prezent şi 2050.

Populaţia Chinei, în schimb, este pregătită pentru un declin abrupt. Numărul chinezilor de vârstă activă a atins un nivel maxim în urmă cu un deceniu. Până în 2050, vârsta medie a ţării va fi de 51 de ani, cu 12 ani mai mult decât în prezent. O Chină mai îmbătrânită va trebui să muncească mai mult pentru a-şi menţine influenţa politică şi economică, scrie „The Economist”.

China va plăti pentru politicile sale privind populația

Ambele ţări au luat măsuri draconice în secolul al XX-lea pentru a limita creşterea populaţiei lor. Foametea din 1959-61, cauzată de „marele salt înainte” al Chinei, a fost un factor important în convingerea Partidului Comunist de necesitatea de a limita creşterea populaţiei.

Un deceniu mai târziu, China a lansat o campanie „mai târziu, mai rari, mai puţini” – căsătorii mai târzii, distanţe mai mari între copii şi mai puţini copii. Aceasta a avut un efect mai mare decât cea mai cunoscută politică, cea a copilului unic, introdusă în 1980, spune Tim Dyson, un demograf britanic.

Scăderea fertilităţii, de la mai mult de şase copii pe femeie la sfârşitul anilor 1960 la mai puţin de trei la sfârşitul anilor 1970, a fost cea mai rapidă din istorie pentru orice populaţie mare, precizează expertul.

Dar a dat roade. Miracolul economic al Chinei a fost, în parte, rezultatul creşterii raportului dintre adulţii cu vârstă de muncă şi copii şi bătrâni din anii 1970 până la începutul anilor 2000.

Cu mai puţine guri de hrănit, părinţii au putut investi mai mult în fiecare copil decât ar fi făcut-o în alte condiţii. Dar faptul de a avea mai mulţi părinţi decât copii, un avantaj atunci când copiii sunt mici, este un dezavantaj pe măsură ce părinţii îmbătrânesc.

Ţara va plăti acum un preţ, pe măsură ce generaţia de boomeri economici se va pensiona şi va deveni dependentă de generaţia mai restrânsă ce o urmează.

India și sterilizarea forțată

Încercarea Indiei de a reduce fertilitatea a avut mai puţin succes. A fost prima ţară care a introdus planificarea familială la scară naţională în anii 1950.

Campaniile de sterilizare în masă, încurajate de donatorii occidentali, au luat amploare şi au fost puse în aplicare cu mai multă forţă în timpul stării de urgenţă declarate de Indira Gandhi, prim-ministru, în perioada 1975-1977.

Sub conducerea fiului ei, Sanjay, guvernul a obligat bărbaţii să se înscrie în tabere de vasectomie, sub pedeapsa de a li se tăia salariile sau de a-şi pierde locul de muncă. Poliţiştii au prins în gări bărbaţi săraci pentru sterilizare. Aproximativ 2.000 de bărbaţi au murit în urma unor proceduri greşite.

Sterilizările forţate au încetat după ce Indira Gandhi a pierdut alegerile. Deşi brutală, campania nu a fost suficient de minuţioasă pentru a determina o scădere dramatică a ratei natalităţii în India. Fertilitatea Indiei a scăzut, dar mai puţin şi mai lent decât în China.

Cu o vârstă medie de 28 de ani şi o populaţie cu vârstă de muncă în creştere, India are acum şansa de a-şi culege propriul dividend demografic. Economia sa a înlocuit recent economia Marii Britanii ca fiind a cincea cea mai mare din lume şi va ocupa locul al treilea până în 2029, potrivit previziunilor State Bank of India.

Prosperitatea depinde de tânăra generație

Însă prosperitatea Indiei depinde de productivitatea populaţiei tinere, care nu este la fel de ridicată ca în China. Mai puţin de jumătate dintre indienii adulţi fac parte din forţa de muncă, faţă de două treimi în China. Chinezii în vârstă de 25 de ani şi peste au în medie cu 1,5 ani mai mult de şcolarizare decât indienii de aceeaşi vârstă.

Acest lucru nu va scuti China de suferinţa consecinţelor crizei demografice pe care a creat-o. Guvernul a pus capăt politicii copilului unic în 2016 şi a eliminat toate restricţiile privind dimensiunea familiei în 2021.

Dar ratele natalităţii au continuat să scadă. Politica chineză cu zero copii a făcut ca tinerii adulţi să fie şi mai reticenţi în a avea copii. Guvernul se confruntă şi cu o rezistenţă faţă de planurile sale de creştere a vârstei medii de pensionare, care, la 54 de ani, este printre cele mai scăzute din lume.

Principalul fond de pensii ar putea rămâne fără bani până în 2035. Cu toate acestea, poate cel mai dureros pentru China va fi apariţia Indiei ca superputere la uşa sa, conchide „The Economist”, preluat de News.ro.

(foto articol: DreamsTime.com)